Cum stă treaba cu limba germană

Cursurile de germană costă aici în jur de 150-200€, în funcție de modul și nivel. N-am aprofundat chestiunea că pentru început aveam altele de rezolvat, mult mai importante, dar am aflat de pe la românii mutați la Berlin. Cum am mai pomenit de câteva ori pe blog, eu o mai rup cât de cât pe germană și-am constatat cu uimire că m-am descurcat cu ea pe la instituțiile statului, pe la magazine sau prin diverse alte locuri. Însă când vine vorba de limbi străine, sunt cam perfecționistă și nu prea îmi e de ajuns „să mă descurc”, vreau să pot purta o conversație la fel de lejer și inteligibil ca în engleză sau franceză.

Așa că atunci când asistentul social mi-a povestit de cursurile de germană gratuite, n-am stat nici o secundă să mă gândesc dacă să mă duc sau nu. Evident că profit de ocazie și chiar de nu mi-ar fi dat cărți și-ar fi fost pur și simplu o oră de conversație în germană, tot m-aș fi bucurat. Însă după ce m-am interesat care-i treaba și dacă chiar sunt gratuite și dacă chiar pot merge cu Ada, m-am prezentat într-o miercuri la ora 11, cu fata îmbrăcată frumos, la cursurile de germană. Imediat cum am intrat, Ada a fost luată în primire de-o doamnă de acolo, iar eu condusă într-o încăpere alăturată, fără ușă, unde, după ce-a venit și colega mea mai avansată, am început ora. M-am prezentat, le-am spus de unde sunt, câți ani am, ce meserie am, ce-am studiat și de când sunt în Berlin. Colega mea, Stasi, e ucraineancă, are 2 copii (deși pare ea însăși un copil), e programatoare și a început cursul ăsta din noiembrie. Nu știu câtă germană vorbea înainte, însă mie mi s-a părut că vorbea foarte bine atunci. Chiar dacă cu accent, dar cui îi pasă de asta dacă te faci înțeles? După prezentare, am intrat direct în pâine, și-anume la lecția despre verbele cu prepoziție. Luată ca din oală, am greșit toate exercițiile, pentru că nu apucasem să citesc partea teoretică, s-o înțeleg și s-o procesez. Nu m-am simțit deloc prost sau rușinată, dimpotrivă, m-am bucurat că din greșeli pot să învăț. Am primit pentru acasă încă 2-3 lecții pe care Stasi le făcuse deja, iar eu trebuia să le fac pe săptămâna asta. La lecția următoare, tot ceva cu verbe și prepoziții, după ce-am citit teoria și-am înțeles despre ce e vorba, n-am mai greșit așa mult. De fapt chiar am făcut un exercițiu complet corect. 😀

Ada s-a smiorcăit un pic în camera cealaltă, dar nu prea mult. În schimb, un alt copil, probabil al cuiva de la clasa de începători, urla de parcă îl despica cineva pe viu. Mi-a fost destul de greu să mă concentrez la început și de multe ori urletele mi-au furat gândurile. Mama sau tatăl lui erau în camera alăturată, o/îl putea și vedea, doar că nu avea voie să meargă la ea/el. Așa că a urlat cam o oră și un sfert, din ora și jumătate cât a durat cursul. Când am ieșit, Ada era în brațe la doamna care a luat-o în primire și apăsa de zor pe ceva clape, curioasă de culori și muzică. Se vedea totuși pe fața ei că era tristă, dar măcar nu plângea. S-a înveselit subit când m-a văzut, iar mie mi s-au muiat genunchii. Îmi venea să-i cer iertare că am lăsat-o cu necunoscuții, să o pup până îi trece toată tristețea. Dar după ce-am strâns-o în brațe și-am pupat-o de-am zăpăcit-o, am pus-o în cărucior să mergem acasă. A adormit cam în 15 secunde, de unde am dedus că nu plânsese după mine, ci pentru că-i era somn. Oh, well… poate totuși i-a fost un pic dor și de mine.

Mă bucur că prin cursurile astea putem economisi măcar banii pe cursurile mele, că eu vreau doar să învăț germana să mă pot conversa cu oamenii și să înțeleg toare scrisorile pe care mi le trimit ăștia, nu să dețin diplome. Sotzu nu are cunoștințe de limba germană cam deloc și o să-i prindă bine cursuri intensive, așa că dacă eu le pot dobândi pe gratis, de ce nu? L-aș învăța eu tot ce știu, dar aparent nu se prinde de el ce îi spun eu. Sau poate nu-s o profesoară bună, dar nu cred să fie ăsta motivul 😛

Pentru o perioadă nedeterminată, în fiecare miercuri de la ora 11 o să învăț germana.
Ah, și înainte să închei, am mai aflat de o chestie numită tandem exchange, pe care vreau să o încerc, dar deocamdată nu le merge site-ul. Tandemul ăsta presupune să găsești pe cineva care vorbește limba pe care vrei să o înveți și care să vrea să învețe limba pe care o vorbești tu. Sună interesant și m-aș băga la întâlniri săptămânale cu cineva dacă aș găsi o persoană compatibilă.

Auf wiedersehen!