Frustrări în noua casă

Posted by On 19.01.2016 55 Comments

Mă așteptam să mă treacă tot felul de stări, însă speram să fie majoritatea pozitive sau cel puțin indiferente.

După câteva zile petrecute în noua casă, noul cartier, noul oraș, noua țară, iată că în loc de bucuriile și satisfacția la care mă așteptam, sunt cuprinsă de o grămadă de frustrări. Nici nu știu cu care să încep, atâtea sunt.

Cea mai apăsătoare e cauzată de nenorocita aia de înregistrare la primărie (Anmeldung), de care avem atâta nevoie pentru a trăi bine aici și pe care n-am reușit să o facem încă, din diverse motive: prima dată ne-am dus la primărie înainte să ne fi mutat și nu se putea așa. Însă chiar dacă eram mutați, nu aveam o foaie completată de administratorul clădirii. Când ne-am mutat, i-am arătat-o și i-am spus că trebuie să o completeze ca să ne putem înregistra. A zis că nu el completează și că totul e în contract și nu mai știu ce, că deja eram prea dezamăgită să mai înțeleg germana. Duminică am venit la vară-mea și i-am trimis agentei Berlinovo formularul și-am rugat-o să îl completeze. L-a completat, deci azi ne încercăm norocul iar.

Mbun… fără Anmeldung, nu poți face un cont în bancă. Acuma, nu că nu ne-am mai putea noi ține banii în casă sau pe contul de euro din România, doar că fără cont în bancă aici nu poți face contract de internet. Și n-are rost să vă spun cât de frustrant e să te muți într-o țară străină și să n-ai acces la informație. Veți spune probabil: vai, dar până la internet cum se descurcau oamenii? Păi când nu era internet, nu era nevoie de atâtea drumuri, acte și ping-pong cu mailuri. Și nu se rezolvau online o grămadă de chestii. Cum ar fi programări, de exemplu. Nici măcar să comunic liber cu asta de la Berlinovo nu pot, pentru că îmi zboară MB-iți de internet mobil cât ai zice „pește”. Sunt aici de două săptămâni și mi-am consumat netul mobil de 50MB în două zile. Trebuie să mă duc să-mi reîncarc cu 250, că nu mă văd bine. Și nici la IKEA nu pot merge zilnic să profit de netul lor gratuit. Iar vară-mea stă mult prea departe ca să fac naveta pentru internet. Ah, și fără cont nu ne putem face nici asigurare medicală, așa că ne rugăm să nu ni se întâmple nimic până o rezolvam și pe asta.

Apoi ar fi cartierul, clădirea și apartamentul în care stăm, despre care cred că am mai scris că nu l-am văzut înainte de a-l închiria. Am văzut câteva poze care erau adunate din mai multe apartamente și erau postate la mai multe anunțuri, deci nu știam care exact era al nostru. Să ne înțelegem, sunt extrem de recunoscătoare că ne-am găsit chirie atât de repede și mă bucur că există Berlinovo. Doar că m-am apucat să caut calul de dar la dinți și iată ce mă nemulțumește:

– cartierul e urât. Suntem înconjurați din toate părțile de reprezentanțe auto, hypermarket-uri de construcții, mobilă etc și clădiri de birouri. Nici o alee mai frumoasă pe unde să mă plimb cu Ada. Cele mai apropiate Aldi și Lidl sunt la vreo 10 minute de mers cu mașina și altceva mai aproape, măcar un magazinaș cu alimente, nu avem.

– clădirea e OK, are lift, e cald pe coridoare, nimic de comentat. Doar că la ieșirea din bloc, sunt niște scări, destul de abrupte pe care nu pot să le cobor sau să le urc cu căruciorul. Ada e deja foarte grea, iar urcatul și coborâtul căruciorului cu tot cu ea în el e imposibil. Îmi rupe spatele pentru că-s peste 10 kilograme, mai mult ca sigur. Numai ea are vreo 7. Singura varianta e să o scot din cărucior, să o așez pe o pernă, pe jos (!!!) că n-am unde altundeva și să cobor/urc căruciorul gol. Nici o rampă, nimic. Să fac asta de câteva ori pe zi când trebuie să ies cu câinele e aiurea de tot. Că, stând la etajul 9, nu pot ies 3 minute cu el la plimbare și să o las pe Ada singură. Am nevoie de cel puțin 10 minute pentru operațiunea asta și nu prea-mi vine să o las singură atâta timp. Nici de dormit nu mai doarme la fel de mult ca înainte și se trezește și dupa 15 minute. O să văd cum mă descurc la capitolul ăsta, dar e încă o frustrare în plus.

– apartamentul… well, el în sine e foarte frumos, camerele sunt spațioase, holul la fel, bucătăria deși mică și fără geam e foarte practică și îmi place, am totul la îndemână, iar baia e OK și ea. Să nu mai zic că dormitorul și living-ul au niște geamuri enorme că nu trebuie să aprind deloc lumina până nu se întunecă, iar vederea, deși ne uităm pe acoperișul IKEEI, seara e destul de frumoasă cu multe luminițe. Îmi place mult că e mochetă peste tot în afară de baie și bucătărie, pot umbla desculță, fără sa-mi fie rece la picioare. Apoi, e foarte cald în apartament fără să umblăm noi la calorifere, și în prima zi am stat chiar și în tricou.

Ce nu e OK e mobila, care cred că e de o seamă cu blocul, care e construit în 1982, adică acum 34 de ani. În sufragerie avem mobilă de-aia cu multe sertare, dulapuri și bar, o canapea de două locuri și două fotolii pe care stai ca pe alea de la Reiffeisen Bank, o masă cu două scaune și un televizor cu tub, de o seamă cu mine. În dormitor, scârțâie patul că nu mă pot întoarce de pe o parte pe alta fără să o trezesc pe Ada și pe vecinul de deasupra. Apropos, pe Ada am scos-o din patul nostru cum ne-am mutat și doarme singură în pătuțul ei, fără nici o obiecție, dar elaborez asta într-un post viitor. Avem și acolo niște dulapuri destul de mari, care însă n-au rafturi, doar bare de agățat umerașele, dar asta se rezolvă cu niște rafturi suspendate de la IKEA. Bucătăria e complet utilată, am găsit aici un set complet de farfurii cu tot cu supieră, sosieră și platou, dar și cu set de cafea cu tot cu farfurioare. Avem tacâmuri și oale, filtru de cafea și fierbător de apă (pe care nu-l putem folosi pentru că miroase îngrozitor de tare a soluția cu care a fost curățat – am tot încercat să fierb apă până iese mirosul, să las apă în el peste noapte, să-l las deschis, dar tot se simte mirosul ăla, chiar dacă mai slab).

Partea cea mai „faină” e că n-am mașină de spălat în casă. Dacă vreau să spăl (și vreau și trebuie), mă costă 3,15€ tura la mașinile din clădire, operate cu fise, pe care trebuie să le iau de la administrator, doar în timpul programului. Dacă vreau să le și usuc, mă mai costă 1,30€. Nu vreau, că am un uscător de rufe în baie (adică niște sârme).

Încă o frustrare e locul de parcare, pe care nu-l primești odată cu închirierea unui apartament, ci faci contract separat și, evident, îl plătesți și pe ăla. 30€ pe lună, dar ai loc asigurat. N-am știut asta de la început și-a venit administratorul peste noi că să ne luăm mașina din parcare, că stăm pe locul cuiva și că dacă nu, el trebuie să cheme pe cineva să ne-o remorcheze. Ne-a indicat parcarea de la IKEA unde putem să o lăsam fără să plătim. Așa am făcut în weekendul în care n-am putut parca în spatele blocului și am fi putut să o lăsam acolo fără probleme, dar baiul e că IKEA are bariere care se închid la ora 21 și dacă cumva îți trebuie mașina pentru o urgență, nu prea ai cum să o scoți de acolo.

Locul de parcare și fisele pentru mașina de spălat ridică costurile pentru chirie considerabil, iar dacă mai adăugăm și două abonamente de transport care mai costă aproape 150€ (al soțului e 80 și ceva, al meu e cam 50 și ceva pentru că eu îmi voi face de-ăla cu care pot circula doar după ora 10 dimineața, în afara orelor de vârf), internetul care va fi undeva până în 30€, cartelele de telefon, asigurări de sănătate și de alt tip (că aici îți trebuie o grămadă)… well, viața în Germania nu-i chiar ieftină.

Deși am redecorat puțin apartamentul, în sensul că am tot mutat mobilele prin el, astfel încât să ne fie comod, tot mai are nevoie de multă iubire. E ca o cameră de hotel, rece și neprimitor. Mă gândesc serios să mă apuc de căutat alt apartament, de-ăla gol și să ne mutăm înainte de alea 6 luni pe care plănuiam să le locuim aici. Să găsim ceva într-un cartier liniștit, unde nu se plătește parcare, unde pot să-mi instalez o mașină de spălat în casă, unde pot mobila și decora cum ne place nouă. Dar mai ales, de unde să pot ieși cu căruciorul fără să îmi rup spatele.

În fine… oricât de supărată pare că sunt, mă voi da pe brazdă, m-am așteptat să nu fie totul roz și scriu pe blog să mă descarc. Dar chiar dacă aș fi știut dinainte cum va fi, tot aș fi venit și tot aș fi acceptat condițiile astea. Doar că aș fi avut timp să mă pregătesc și mi-aș fi diminuat așteptările.

Promit să revin într-o notă mai pozitivă și cu vești bune când mai dau de net.

Articole asemănatoare

TOPICS