„To-do list” pentru 2016

Iuuhuu, a venit acea zi din an când mă gândesc cu naivitate și speranță la ce aș vrea să îndeplinesc în 2016. Dacă până acum un an-doi, acest gen de liste erau un must pe aproape toate blogurile, acum, noul trend e, ca de obicei, să fii împotriva lor, să nu-ți mai propui nimic, să lași lucrurile să ți se întâmple, să trăiești clipa, blah blah blah. Eu mă țin de listele astea pentru că pur și simplu în cazul meu funcționează, îmi place de mor să le fac și mă amuz sau mă simt mândră la finalul anului, când mă întorc la lista asta și văd ce mi-a ieșit și ce nu.

Pentru 2016, mi-am propus să:

1. Învăț limba germană – planul ăsta a fost și pe lista din 2014 și pe cea din 2013, vedeți bine că mă pregăteam de ceva vreme (fără să știu) pentru viața în Germania. Odată cu mutarea la Berlin, mai de voie, mai de nevoie, o voi învăța. Bine, nu sunt tocmai tabula rasa la germana că știu o grămadă de cuvinte și pot înțelege ceva-ceva dintr-o conversație, da’ problema e că nu știu face propoziții cu toate cuvintele alea.

2. Să călătorim până ne săturăm de drumuri. După ce tot 2015-le l-am petrecut în jurul blocului și în sufrageria personală… nici nu vă închipuți cum au început să mă mănânce tălpile la gândul că Germania e atât de ofertantă și atât de aproape de țări în care vom putea ajunge mult mai repede. Dacă e să fac o mini listă cu locurile pe care îmi propun să le vedem astea ar fi: împrejurimile Berlinului, Binz (undeva în nordul Germaniei), Hamburg, Lyon (în vizită la sora mea), Amsterdam, poate chiar și Suedia, Wroclaw, că-i la 3h și ceva de Berlin și-i și capitală culturală europeană în 2016. În plus, eu tot sper că vacanța de vară ne-o vom petrece în Malaga, dar mai vedem. Ideea e că posibilitățile sunt nesfârșite și mult mai ieftine decât din România.

3. Să mergem la munte. Și planul ăsta l-am pus pe o serie de liste și niciodată nu l-am dus la bun sfârșit… Îmi pare tare rău, pentru că senzațiile pe care le încerc pe munte nu le simt cu altă ocazie. Și mă învăluiesc de fiecare dată când poposesc ocazional pe câte un munte și abia atunci îmi amintesc cât de dor mi-a fost de el.

4. Să mergem la Campionatul European de Fotbal. Fiind mai aproape de Lyon, pentru bucuria Sotzului și, de ce nu?, și a mea, dacă om putea, ne-om lua bilete la România-Albania. Cu tot cu Ada, evident.

5. Să gustăm din experiențe care în România n-au fost posibile. Aici intră competiții sportive, parcuri de distracții, diverse centre de agrement, spectacole, concerte, premiere de film, festivaluri de film – Berlinala e în februarie, targuri de turism, unde ne vom întâlni cu Dorin și Ciupercutza care-și duc agenția la cel din martie. La punctul ăsta se pot adăuga o grămada de idei și intenționez să încerc tot ce-mi apare în cale, în măsura în care ne permitem financiar.

6. Să slăbesc – iete-ne la un plan recurent pe toate listele din toți anii, de când m-am apucat eu de ele :)) Cum ziceam în alt post, habar n-am câte kilograme am, dar după cât de rotundă sunt, am impresia că-s multe peste limita de acceptare. Mulți mi-au spus că a slăbi în Germania, cu atâtea tentații e o minciună pe care mi-o spun și nici eu nu mă cred. Dar ei nu știu cât sufăr că nu pot purta nici măcar una dintre fustele pe care le fac pentru că pur și simplu nu stau bine pe mine…

7. Să înot. Dap, încă un plan enervant de repetitiv, doar că de data asta chiar am șanse să-l duc la îndeplinire că în Germania sunt multe bazine de înot și multe planuri tarifare, astfel încât să împăcăm și capra (Sotzu) și varza (eu) la capitolul înot. N-o să mai am scuză. Și nu poți slăbi frumos numai cu salate, musai și mișcare.

8. Să citesc 30 de cărți cum mi-am setat pe challenge-ul de pe Goodreads. În ultimii 2 ani am reușit, de ce n-aș reuși și în 2016? Mai ales că întrevăd multe deplasări cu metroul, unde ce faci, dacă nu să citești?

9. Să nu venim în România în concediu. Adică să nu-și irosească Sotzu zilele libere pe întoarceri în țară. Nu zic că nu vreau să venim. Zic doar că mai multe vizite scurte sunt de preferat decât câte 10-14 zile legate.

10. Să scriu despre toate astea pe blog.

Nu, Ada nu lipsește din lista asta, e de la sine înțeles că tot ce vom face, ea va fi de față.

Așa-i că vi se par multe și irealizabile? Înseamnă că nu mă cunoașteți 🙂 Stați pe aproape că sunt ambițioasă.