Heroic measures

Autor: Jill Ciment
Titlu original: Heroic Measures
Traducere: – citită in engleză
Naționalitate: canadiancă
Gen: ficțiune realistă
Anul apariției: 2009
Nr. pagini: 193 (Pantheon)
Ecranizare: 5 Flights Up (2015)
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 3,5/5

 
Heroic measures a ajuns pe listă grație lui Oprah, de pe site-ul căreia am pescuit-o dintr-o listă de cărți pe care trebuie să le citești înainte să apară filmul. Mi-a atras atenția scurtul rezumat, dar până să mă apuc de carte, am uitat întru totul despre ce era. Recunosc că i-a venit rândul doar pentru că era scurtă și riscam să nu-mi îndeplinesc challenge-ul pe anul ăsta dacă alegeam ceva mai voluminos.

Deși povestea nu-i una nemaiîntâlnită, nici personajele nu sunt ieșite din comun, totuși cartea respiră o tandrețe și o afecțiune cum rar am întâlnit în lecturile mele. Mi-a fost drag de Alex și Ruth, doi bătrânei cărora le paralizează cățelul într-un weekend când se pregătesc să-și vândă apartamentul de la etajul 5. După 45 (sau 50) de ani petrecuți împreună, Ruth și Alex, n-au copii, dar investesc toată iubirea de care dispun în afecțiunea, atenția și respectul pentru celălalt și pentru cățelușa lor, Dorothy. E o plăcere să citești conversațiile lor, gândurile și felul în care își ascund mărunțișuri pentru a se proteja reciproc. Stilul lui Jill Ciment merită toată admirația pentru duioșia ce răzbate din fiecare frază, dar și pentru suspansul pe care îl creează.

Că am ajuns la suspans, cele 3 subiecte pe care le dezbate autoarea sunt: paralizia lui Dorothy și grija stăpânilor pentru sănătatea ei, vânzarea apartamentului și amenințarea unui presupus terorist într-un New York post 9/11.  Coincidența face ca acesta să fie momentul în care să mă regăsesc în fiecare dintre aceste 3 subiecte. Și Ricky e suficient de bolnav încât să moară pe nepregătite, și noi tocmai am trecut printr-un proces de căutare de chirie în altă țară, iar despre terorism, ce să mai adaug? Știm cu toții cine-i spaima Europei în ultima perioadă.

Fiecare dintre aceste teme e construită astfel încât să stai cu sufletul la gură să vezi dacă operația lui Dorothy reușește sau dacă animăluțul moare, dacă reușesc să vândă apartamentul sau cumpărătorii se retrag, dacă ei, la rândul lor reușesc să pună mâna pe alt apartament pe care și-l doresc, și dacă Pamir are o bombă legată de el sau daca, pur și simplu, îl vor prinde sau se va preda. Mi-a plăcut că mereu încercam să anticipez ce se va întâmpla și chiar sufeream dinainte, dar nu mi-a plăcut finalul.

Și pentru că n-am făcut legătura între titlu și poveste, am căutat pe Google să văd care-i treaba cu „heroic measures”. Nu știu dacă termentul are echivalent în română, cel puțin eu nu-l cunosc, dar în engleză, „măsurile eroice” se iau atunci când unui bolnav, fără șanse de supraviețuire, i se aplică un tratament drastic care poate să-l omoare, dar, la fel de bine, poate să-l și salveze. Încă nu fac o legătură clară cu subiectul, poate doar în cazului operației lui Dorothy, dar clar nu e titlul pe care l-aș fi ales eu pentru cărticica asta.

Dintre toate grijile pe care le suscită, cea mai arzătoare o privește pe Dorothy. Autoarea acordă poveștii ei cea mai mare atenție și toate celelalte cad pe locul secund. Chiar dacă New York-ul e paralizat de un posibil terorist și taxiurile nu mai circulă, Alex și Ruth se îngrijorează că nu pot ajunge la spital să-și vadă cățelul. Apoi vine grija că această situație de panică scade interesul pentru imobiliare chiar în weekendul în care ei vor să-și vândă apartamentul. Dar nimic nu mai pare important în afară de salvarea cățelului.

Chiar mi-a plăcut cartea și i-aș fi dat cu drag 4 stele, dar finalul, cam dezamăgitor, m-a făcut să retrag jumătate de stea, deși pe Goodreads e notată cu 3. O recomand, că-i scurtă și rapidă. Și înduioșătoare.