Elevi de clasa a 5-a fumând

Ăsta-i titlul pe care l-aș da unui tablou sau unei fotografii făcute zilnic în spatele blocului meu, sub geamul meu. Bănuiesc că-s de clasa a 5-a pentru că sunt cu un cap mai scunzi ca mine (și eu sunt mică, am 1m58). Ar putea fi și a 6-a, a 7-a, a 8-a, dar e puțin relevant.

copii-fumand

Și pentru că-s o babă comunistă am ieșit de câteva ori la ei pe geam, ba chiar și pe ușa blocului amenințându-i că o să chem poliția comunitară. Le-am făcut și poză să vadă că vorbesc serios. Nu am chemat încă pe nimeni. Oricum nu aș rezolva mare lucru pentru că vor schimba doar locul de fumat, nu obiceiul.

Am auzit recent o știre la Europa FM, pe care n-o găsesc și online despre cât de mare e procentul copiilor care fumează în România și despre cum autoritățile sau Ministerul Educație nu fac absolut nimic pentru a preveni asta. Nu există programe dedicate în școli, nu există educație pentru copii, nu există nimic.

Că mi se pare revoltător e de la sine înțeles, că e datoria părinților să îi educe și să le explice de ce fumatul e dăunator e și asta de la sine înțeles.

Și-atunci, ce facem? Că eu m-am gândit inclusiv să ies să le vorbesc, în loc să-i ameninț, dar ce folos? Ei știu mai bine. Pentru că sunt cool și pentru că, la vârsta lor, nu realizează că sănătatea e importantă.

Deci, ce facem?