Botezul Adei

Abia azi se împlinesc 40 de zile de când Ada a venit pe lume, dar de botezat am botezat-o la 38. Strict din motive administrative. Nu-mi pare rău, dimpotrivă, mă bucur că am trecut și de pasul ăsta mai repede. Cu atât mai mult cu cât dacă am fi așteptat mai mult vremea s-ar fi înrăutățit, ar fi fost mai frig, mai neplăcut. Dar așa, duminică a fost chiar cald, dar nu prea tare, suficient de bine cât să-mi pot îmbrăca superba rochie cumpărată de la SH cu 10 lei. Că tot vorbim de haine, a fost o provocare să-i găsim Adei ceva pe măsură, dar dacă cu rochița ne-am descurcat rapid, cu papucii a fost mai greu . Oricum a arătat ca o păpușă în rochița cumpărată de nașă.

rochita-botez
La biserică a fost la fel de cuminte ca de obicei. Mulți, inclusiv bunicii, aveau impresia că exagerez când zic că am un copil cuminte. Bine că s-au convins singuri când Ada a dormit aproape până la momentul când a fost scufundată în cristelniță și nici atunci n-a fost deranjată prea tare că n-a scos nici un sunet. După ce-a fost schimbată a adormit la loc și s-a trezit chiar la finalul slujbei când a început puțin să plângă, suficient să știe lumea că a fost totuși un botez.

N-am vrut petrecere, n-am vrut tămbălău, lume multe, o mini nuntă. Au fost 24 de persoane, familie și cei mai apropiați prieteni, și ne-a fost bine. Și Adei la fel, când a continuat cu somnul până pe la ora 18. Ce noroc pe capul meu că seamănă cu taica-su. Și pentru că I like to share: