Cu caruciorul pe șosea

Așa-i că imaginea vă dă fiori pe șira spinării? Așa-i.
Dar să fiu mai specifică, mă refer la șoselele străduțelor de cartier, nu la artere principale sau bulevarde.
De câte ori ați văzut mame împingând cărucioare pe șosea când trotuarele erau libere? De multe ori, fac pariu. Eu am văzut o grămadă prin cartierul în care locuiesc. Și de fiecare dată, îmi spuneam în gând: „Uite și la capra asta, o dor roțile căruțului pe trotuar”. Să ne înțelegem, eu judec oamenii. Nu-s mândră de asta, ba chiar îmi detest obiceiul, dar se pare că nu suficient de mult încât să mă și las de el. Orice mi se pare altfel sau opus față de ce aș face eu, imediat trag concluzii și emit judecăți. Sper să scap odată de acest obicei jegos, și bag sama că încet încet se aliniază astrele să mă pună în papucii ălora pe care îi judec.

Pentru că acuma sunt și eu o capră de-aia pe care o dor roțile căruciorului pe trotuar. Literalmente, pe căruciorul meu îl dor roțile, pentru că deja au început să scârțâie de la trotuarele pe care ne plimbăm. De ce vedeți mame cu carucioare pe șosele de cartier?

1. Pentru că trotuarele sunt de tot rahatul, pline de gropi, denivelări, rădăcini de copaci ieșite prin asfalt, guri de canal etc.
2. Pentru că „trecerea la nivel” dintre șosea și trotuar se face sărind pește niște borduri prea înalte. Chiar și cele care sunt mai scunde, pentru cărucioare sunt tot înalte. Și te cam saturi să tot urci și să cobori bordurile alea, iar copilul să se trezească la fiecare mișcare de genul.
3. Pentru că trotuarele sunt folosite pe post de locuri de parcare pentru mașini, nu să le servească pietonilor.

trotuare.png

Trei motive, dar sunt suficiente pentru a conduce vehicolul copilului pe șosele slab circulate. Le înțeleg pe cele pe care odată le-am judecat, dar așa-i când nu ai toate datele problemei și când nici nu faci efortul de a înțelege. Mă gândeam să vă dau o explicație pentru situațiile în care vă vine să înjurați vreo mamă plimbătoare de bebeluș în cărucior pe acolo pe unde umblă mașinile.