Ce mai facem, dar mai ales, cum facem?

Absența mea de pe blog nu se datorează faptului că Ada mă solicită atât de mult încât n-am timp de nimic, așa cum m-au „amenințat” o gramadă pe perioada sarcinii. Nu. Lipsesc de aici pentru că fie ieșim la plimbare, fie avem musafiri, fie citesc, fie mă uit la filme, fie mai spal o farfurie, mai șterg pe jos sau spăl haine. Deci, am timp să fac de toate. Să mă spăl pe cap, să fac duș, să îmi fac unghiile, să ies cu prietenele (abia am început cu asta), să citesc și să mă uit la filme. Și de luni sunt singură și am impresia că am tot timpul din lume să fac ce vreau. Ada doarme destul de mult ziua și când nu doarme, are momente când are nevoie de atenția mea și altele când pur și simplu își face de lucru cu mâinile sau se uită pe pereți. Chiar dacă stau lângă ea, nu trebuie să o țin mereu în brațe. Iar seara sau când e și Sotzu acasă, facem cu schimbul: dacă vreau să fac ceva pentru mine sau prin casă, o supraveghează sau o ține el în brațe. Sau o schimbă sau îi dă să mănânce, pentru că nu numai eu mă ocup cu asta. Chiar și noaptea, înainte să înceapă lucrul se trezea și el să o schimbe și să o hrănească.

Deci chiar nu înțeleg de unde atâta lipsă de timp la unii părinți. Poate e Ada mai cuminte și mai puțin solicitantă, dar chiar nu simt că viața mea s-a schimbat dramatic de când a venit ea. Încă am timp să mă ocup de pasiunile mele, de treburile casei, în timp ce ea e prioritatea nr. 1 oricând are nevoie de mine.

Noaptea se trezește doar de două ori, fie la 3 și la 6, fie la 2 și la 5 sau, dacă mănâncă mai târziu, chiar și la 4 și la 8, când nu se pune că se trezește de două ori că oricum de la 8 nu mai dormim.

Am citit azi azi la Gabi despre vina mamei moderne, bombardată zilnic cu sfaturi și practici de attachment parenting. I-am comentat și ei, dar notez și aici cum m-am debarasat de toate vinile și cum am decis să-mi cresc fata astfel încât să ne fie bine amândurora. Pe principiul „mi-aș da viața pentru tine, dar nu mi-aș sacrifica-o”.

Hrana

Cu alăptatul nu ne mai chinuim atât de mult, dar tot nu mănâncă suficient cât să se sature la o masă, deci alăptatul exclusiv sare din schemă și nu mă mai agit cu asta. Îi dau să sugă cât se mai poate, cât mai am lapte, ca gustare înainte sau între mesele principale cu lapte praf. E important, știu asta, e bun, cel mai bun, dar dacă nu se poate integral, bine că măcar se poate și un pic. A ajuns deja la 3300gr, ceea ce e foarte bine. Apropos, fierb apa plată înainte să prepar laptele praf cu ea. Am auzit prea multe povești horror cu apa și bebeluși.

Somnul

Încă doarme între noi pentru că-s eu mai liniștită. Nu, nu ne e teamă că ne întoarcem peste ea. Ea doarme aproape nemișcată, iar eu, cel puțin, am deja antrenament de la Ricky care dormea sub plapuma mea, în dreptul taliei mele. Probabil când va mai crește, o mutăm în pătuțul ei, care-i la câțiva pași de patul nostru. De trezit am spus mai sus. Ah, și pentru a optimiza timpul și munca, în fiecare seară îmi pregătesc pe noptieră apă caldă în termos, cele două doze de lapte praf necesare pe timpul nopții, două scutece, două tampoane și crema pentru funduleț și în maxim jumătate de oră dormim la loc.

Îmbrăcămintea

Cea mai comodă îmbrăcăminte e cea cu capse. Pentru noapte cea mai la îndemână e salopeta. Ziua, dacă-i cald, o țin în body cu mânecă scurtă, iar pe caniculă, chiar și doar cu pampers-ul pe ea. Când e mai răcoare, fie tot în salopetă, fie în body cu mâneca lungă și pantalonași cu tot cu șosete. Orice haină primește sau îi cumpăram e spălată și uneori și calcată. Doar prima dată. Că am alte lucruri mai bune de făcut decât să calc toată ziua.

Scutecele

Scria Gabi că teoria attachment parenting-ului cere ca scutecele să fie de-alea de pânză, că-s mai eco și mai nu-știu-cum. Eu n-o să adopt curentul ăsta, ne e foarte bine cu scutece de unică folosință, fie ele Pampers Premium, de la DM sau de la Tesko din Ungaria. Le-am probat pe astea până acuma și nu-i nici o diferență între ele. Cele de la DM au chiar și dunga galbenă ce se albăstrește când scutecul e ud, la fel ca Pampersul.

Șervețelele umede

Controversate, dar foarte utile și practice. Le folosesc doar dacă trebuie să o schimb în deplasare. Acasă, dacă face caca, repede cu ea la ciuveta din baie și o spăl doar cu apă caldă. Pentru pipi, ud un disc de vată și o șterg. O dau cu cremă și gata, e curată.

Sistemul de purtare

Încă n-avem unul pentru că Ada e prea mică. Abia de la 3500gr poate fi purtată în Marsupi Plus, sistemul pe care l-am ales. Știu că în wrap-uri, sling-uri și alte „cârpe” poate fi purtat chiar din maternitate, dar nu știu de ce, nu cred că mi se potrivesc. Știu că-i bine pentru copil și așa zic și legile attachment parenting-ului, dar eu mă gândesc din nou la confortul meu. Deocamdată, Ada poate fi plimbată doar cu landoul, că e mai sănătos decât în scoică (în care are voie doar o oră și de preferat nu zilnic), dar problema e că mașina mea e prea mică pentru cărucior. Îmi place să împing căruțul prin cartier, dar mai mult mi-ar plăcea să o leg de mine și să pot face chestii prin casă, să am mâinile libere și să pot ieși la plimbare cu mai puține sarsanale după mine.

Suzeta

Alt obiect controversat de care am crezut că n-avem nevoie și chiar eram de acord amândoi că nu o vom obișnui cu ea. Până într-o seară când a avut program de plâns cam vreo două ore cu întreruperi, eu crăpam de somn și nu știam ce să-i mai fac. Ne-am dus în dormitor și după legănari și plimbări cu ea în brațe, i-am băgat degetul mic în gură. A început să-l sugă și s-a calmat instant. În 10 minute maxim, adormea… După câteva zile am cumpărat o suzetă. Nu e înnebunită după ea și de când am cumpărat-o, cred că am folosit-o o singură dată, dar e aici, în caz de nevoie. Și în nici un caz nu i-o îndesăm pe gură dacă nu e cazul.

Colicii

Habar n-am dacă au început sau nu, că la cum mi-i descriu alții, durerile de burtă, gazele și chinul Adei de a face caca nu mi se par atât de tragice. Plânge, normal, dar de obicei trec cu Espumisan și când nu trec cu el, mă plimb cu ea în brațe și o legăn până se calmează.

Baia

Nu înțelegeam de ce e nevoie de două persoane pentru a-i face baie unui bebeluș. Acum înțeleg. Unul trebuie să-l țină, altul să-l spele. Nu respectăm cele 37 de grade pentru că Ada nu le suportă. Atât de tare a plâns la prima baie că nici nu ne gândeam că la următoarele o vom mai îmbăia în apă atât de fierbinte. Așa că e OK și la 33 și la 35 de grade. Nu plânge la baie, dar nici nu e înnebunită după apă. Și ce urăște cu pasiune e partea când o dau cu lapte de corp. Adevărul e că are cu cine semăna, nici mie nu-mi place să mă cremuiesc și să mă uleiez pe corp, dacă nu-i musai necesar.

No și cam așa procedăm cu noul membru al familiei. Fiecare mamă și fiecare familie procedează cum știe că-i mai bine sau cum crede că-i mai bine. Noi alegem să procedăm astfel încât să ne fie bine tuturor, dar în primul rând Adei. Mi-ar plăcea să nu văd în comentarii fraze de genul: „să nu mai faci așa” sau „să faci altfel”. Accept sugestii, dar nu impuneri.