Pot fi inculții culturalizați?
Ah, cât de mult îmi doresc să mă contraziceți, pentru că răspunsul meu e „NU”.
Nu cred ca cineva care timp de 30 de ani nu a deschis o carte în viața lui, care n-a mers la un spectacol de teatru deloc, care n-a trecut pragul niciunui muzeu, brusc și inopinat va deveni interesat de vreuna dintre opțiunile astea trei. Sau că i se va deschide apetitul pentru culturalizare după o experiență de genul.
Discuția și întrebarea s-a născut din conversația cu colegele mele, după ce-am discutat acest pas făcut de Elefant.ro. Chiar nu cred că reclama la elefant.ro în emisiunea lui Badea va îndemna pe cineva să cumpere o carte și chiar s-o citească. Așa cum zice Zoso… maimuțele care se uită și se încred în ce zice Badea, dar mai ales alea care-i comentează pe pagina de Facebook nu par prea culte. Una dintre colege speră totuși că măcar 0,1% din publicul lui o va face, eu mă îndoiesc foarte tare.
Apoi, discuția s-a continuat când aceeași colegă avea de dat două bilete la teatru. Și pentru că niciunul dintre colegii noștri nu părea interesat, Anca le-a pus pe grupul de donații. Din nou, m-am îndoit că se vor găsi doritori pentru că majoritatea celor de acolo scriu agramat și la nivel de liceu, de te doare mintea când încerci să deslușești ceva. Nu-s toți așa, normal, dar majoritatea e. Biletele s-au dat. Nu uneia dintre persoanele de care zic, ci unei fete care e voluntar PLAI, clar interesată de cultură în toate formele ei.
Rămân în continuare sceptică la gândul că adulții (să fie clar, copiii inculți încă pot fi educați, adulții… not so much) pot fi influențați în direcția asta, că pot descoperi după 30 de ani plăcerea de a citi, de a merge la un spectacol de teatru, la un muzeu, la un concert (pfff… îmi și vine să râd dacă mă gândesc că n-o să vezi țipenie de de-ăștia la Filarmonică sau la Operă). Dar cum spuneam: îmi doresc tare mult să-mi dovediți că mă înșel, că știți măcar un caz care s-a schimbat radical în bine.
Later edit: pentru că în capul meu argumentele și situația era mult mai clară, în scris nu am redat-o pe toată. Așa că, pentru a nu apărea alte discuții, aduc o completare, pe care am făcut-o și în comentarii:
Nu era nicidecum vorba de pasionații de știință (cu toate ramurile ei) sau de pasionatii de artă (altele în afară de teatru, literatură, muzică) sau de oamenii cu ceva cunoștinte generale. Era vorba despre cei care nu sunt pasionați de nimic, care nu deschid nici un fel de carte, nici măcar manualele de la școala, cărora li se rupe de lumea care îi înconjoară și care mai și râd de tine când le spui că ai citit ceva sau când încerci să le explici cu argumente științifice sau logice de ce se întâmplă anumite chestii. E vorba despre ăia care încă mai cred ca dacă faci sex într-o anumită perioadă poți influența sexul copilului și ignoră total faptul ca un cromozom dă sexul copilului, nu o zi din calendar.
Sunt 100% sigură că orice pasionat de știinta, de orice artă, nu va ști DOAR ce citește în domeniul ăla. Va ști mai mult și fără să citească beletristică și fără să meargă la concert și fără să guste un spectacol de teatru. Am dat exemplele alea pentru că-s general acceptate ca făcând parte din “cultură”.
Speranta moare ultima :))
Te înșeli. TE ÎNȘELI – în cazul în care nu s-a văzut.
Cred că e evident că nu mă interesează Badea, elefanții, brendul, pruncul, aurul și ardelenii. Cât despre cultură, cine, o, voi zei ai blogosferei, a stabilit că cultura e carte+concert+teatru?! A avea cultură nu ține de teatru și festivaluri. De fapt e invers – ca să apreciezi spectacole de teatru și muzică clasică trebuie să ai un nivel minim de cultură. În rest, plin de culți care citesc și merg la teatru dar nu știu de ce plouă afară.
eram sigura ca cineva o sa aduca argumentul asta in discutie, mai ales dupa ce am prelungit discutia cu fetele. la fel ca si Oana, te incapatanezi sa generalizezi. am dat exemple, doua chiar, de oameni la care ma refer. nu era nicidecum vorba de pasionatii de stiinta (cu toate ramurile ei) sau de pasionatii de arta (altele in afara de teatru, literatura, muzica) sau de oamenii cu ceva cunostinte generale. era vorba despre cei care nu sunt pasionati de nimic, care nu deschid nici un fel de carte, nici macar manualele de la scoala, carora li se rupe de lumea care ii inconjoara si care mai si rad de tine cand le spui ca ai citit ceva sau cand incerci sa le explici cu argumente stiintifice sau logice de ce se intampla anumite chestii. e vorba despre aia care inca mai cred ca daca faci sex intr-o anumita perioada poti influenta sexul copilului si ignora total faptul ca un cromozom da sexul copilului, nu o zi din calendar.
cum i-am spus si Oanei, orice pasionat de stiinta, de orice arta, nu va sti DOAR ce citeste in domeniul ala. va sti mai mult si fara sa citeasca beletristica si fara sa mearga la concert si fara sa guste un spectacol de teatru. am dat exemplele alea pentru ca-s general acceptate ca “cultura”.
asa ca, hai sa nu ne certam, ca suntem de acord on this one.
Numai dacă apare vreun adult care a avut o copilărie nefericită putem afla dacă există excepții.
Pe de altă parte, ultima oară când am intrat pe Elefant abia am găsit unde se află cărțile (au monopol pe eBook-uri românești, cumpăr de la ei de ani buni). Am impresia că alte mărfuri vor să le vândă ei cu această reclamă.
Pai da, parfumul miroase nu cartea din poseta!
da, si noi am discutat despre ce vor de fapt sa vanda, dar nu asta era subiectul principal. 😛
Iar io, party pooper ca ieri: s-ar putea ca printre aia care nu merg la concerte si filme si nu citesc carti (aka beletristica, ca sincer, noi asta citim – povesti, nu manuale de aeronautica), sa fie unul mega pasionat de arhitectura (sa zicem), care citeste numai literatura de specialitate, din care noi n-am intelege nimic, si pentru care formele astea de arta relativ usor accesibile (muzica, film, carte) nu inseamna nimic. Na, sorry, dar eu pe ala nu-l pot considera incult. Si intr-adevar, nu o sa am despre ce sa vorbesc cu el, dar e o chestie valabila pentru ambii (adica nici el nu ar putea vorbi cu mine despre cum se cofreaza, nici eu cu el despre Steinbeck).
cum ziceam si ieri, nu cred ca exista oameni pasionati de o forma de arta, care se le respinga pe celelalte. desigur, un pasionat de arhitectura nu-i musai sa mearga la teatru sau sa citeasca volume de beletristica. dar sunt 100% sigura ca mai are si alt bagaj de cultura generala pe langa arhitectura. nu-i musai sa sustina o discutie despre Steinbeck. cum ti-am zis si ieri, nu-i consider inculti pe pasionatii de un anumit subiect, care citesc, care se informeaza, care sunt avizi de cunoastere. nu despre aia vorbim, dar te incapatanezi sa o iei pe alaturi si sa ignori patura sociala la care m-am referit.
Pai tu dai exemplu oamenii care citesc, merg la concerte etc. Asa ca pornind de la exemplul tau ma cramponez de contraexemplul asta. 😀
Eu mă uit din când în când la Badea. Nici o asemănare între mine și o maimuță, exceptând aspectul fizic.
Îl cred capabil de sinteză. Îmi displace că jignește, că folosește multe cuvinte urâte. Dar omul e capabil de selecție, naturală sau pe care și-o impune. Eu fac selecție în prezentarea lui Badea.
Și inculții pot să citească o carte sau să ajungă la un spectacol de teatru. Cultura este un obiect de cultură manifestat de om. Oricând, în orice clipă a vieții ceva te poate impresiona, o persoană te poate influența. Acestea sunt doar situații, dar nu permanente.
Daca tu crezi ca m-am referit la tine sau ca te-am bagat in aceeasi oala cu publicul tinta al lui Badea, te inseli. Sunt de aceeasi parere cu tine, ca Badea nu e prost, doar ca isi foloseste inteligenta intr-un mod absolut execrabil. Iar publicul lui nu-i macar la 10000km apropiere de tine.
Ai dreptate ca si incultii pot merge la teatru sau pot citi o carte. Problema care se ridica in urma acestor actiuni e daca chiar o fac din placere (atunci nu cred ca vorbim despre inculti) sau din snobism.
Hai să avem pardon, e plină blogosfera de oameni care arată cu degetul lumea care se uită la Badea în loc să meargă la teatru. Că așa e la noi, ori e albă, ori e neagră. Poate n-ai făcut-o tu în mod direct, dar asta e ideea.
De ce trebuie să verifici dacă ăia care merg la teatru și citesc o carte sunt snobi? Fiecare înțelege ceva din teatru și beletristică, de ce trebuie să impui un nivel? Dacă toată lumea urlă teatru, unul cu intelectul mai zgârcit se duce și el la teatru, măcar să nu-l considere lumea prost. Asta zice și titlul articolului, nu? să culturalizăm inculții – mai întâi îi arătăm cu degetul, apoi hotărâm ce trebuie să facă să scape de etichetă.
Eu am subliniat că nu există o asemănare între mine și o maimuță, nu am luat-o personal. 🙂
Plăcerea asta poate fi educată.
poate fi daca te intereseaza, daca iti deschide cineva ochii, cum zicea Anca. dar cine are rabdare sa educe un om pe care nu-l intereseaza cultura generala, pe unul care n-are timp pentru ca trebuie sa puna de mancare familiei pe masa? eu in oamenii aia nu am incredere ca pot fi adusi pe calea asta.
Pe mine nu incultura mă deranjează ci mitocănia și lipsa bunului simț. Există oameni care din diverse motive nu au avut acces la nicio formă de cultură și abia știu să scrie dar sunt oameni muncitori și se bucură de viață așa cum știu ei, in liniște, fără să îi deranjeze pe cei din jur.
Nu pot să îi bag în aceeași oală cu cei care mă agresează acustic și vizual ascultând muzică la volum maxim în boxele de la mașină sau cu geamurile larg deschise la apartament. Sau cei care urlă pe stradă.
Ioana, eu nu vorbeam despre faptul ca oamenii care n-au carte sunt oameni rai sau nemuncitori. Intrebam doar daca pe unul dintre ei ai putea sa-l intorci cumva catre arta, cultura, dorinta de cultura generala.
Da, poți să atragi pe cineva spre artă sau cultură generală, dar nu izbindu-l cu o carte peste cap sau trimițându-l la teatru. A vinde cărți sau bilete la teatru în stil teleșoping nu cred că atrage pe cineva. Dacă vrei să asculte filarmonica, pune-i pe ăia să fluiere în oraș ca oamenii să vadă, nu urla că sunt toți inculți că nu-și cumpără bilete.
Dacă vrei un exemplu de artă, pictura și artele vizuale încep prin tablourile de la mall sau galerii de artă (accesibile tuturor), nu prin polologhii pe marginea curentului renascentist.
daca ai tu un exemplu concret, nu teorii sau solutii, eu te felicit. problema mea e ca nu cred ca asta se poate intampla daca o viata intreaga ai fost ignorant. adica nu ca nu cred ca se poate intampla, nu cunosc cazuri si-mi vine foarte greu sa sper ca se poate.
(Atentie, moldoveanca o face pe desteapta)
“E vorba despre ăia care încă mai cred ca dacă faci sex într-o anumită perioadă poți influența sexul copilului” – umm… de fapt :)))) De fapt poti influenta sexul copilului daca faci sex intr-o anumita perioada, din cauza ca sexul asta (al copilului) e dat de spermatozoizi, iar spermatozoizii “baietei” sunt mai rapizi si mai putin rezistenti, in timp ce spermatozoizii “fetite” sunt mai lenesi dar traiesc mai mult. Drept urmare, daca faci sex in ziua ovulatiei ai sanse mari sa faci baietel, iar daca cu cateva zile inainte, ai sanse mari sa faci fetita. Verificata atat dpdv stiintific cat si practic.
iar am fost neclara… puii mei :)) nu vorbeam de ovulatie, vorbeam de aia care fac martea, joia, sambata 🙂 care nu tin cont de treaba cu ovulatia. dar bine ca sunteti atenti si-mi semnalati, ca vad ca am probleme grave cu ideile si cu redatul lor.
Apropos de discutia cu educatia sexuala – eu cred ca ar trebui sa invete copiii si ce sa faca atunci cand vor sa obtina o sarcina, nu numai ce sa faca atunci cand nu vor sa obtina una – pentru ca astfel nu am mai avea femei de 30 de ani care cred ca raman insarcinate daca fac sex in timpul menstruatiei sau persoane care cred ca daca fac sex joia iese copilul baiat, cum zici tu ca exista (habar nu aveam ca poti fi atat de tut incat sa crezi asta :)))
pai poti sa ramai insarcinata in timpul menstruatiei, sunt femei care ovuleaza in ziua 6-7 (ca de ex eu) si mai sunt femei care au ovulatie de 2 ori pe luna (tot eu, de ex 😀 ) deci cum ar veni si numai daca se uita la izmene raman gravide… normal ca mai beau un pahar de vin rosu dupa pe post de contraceptiv 😛
deci chiar exista o explicatie stiintifica asta cu sexul copilului si cand faci sex? cat de tare, acum stiu cum sa fac si fete, yaay
si ca sa comentez totusi si la subiect, nici eu nu cred ca incultii pot fi culturalizati, nu in sensul in care vorbeste Tomata. eu nu cunosc nici un caz. bine, daca stau chiar bine sa ma gandesc, cunosc cativa barbati dresati de niste femei dracoase, dar e doar dresaj si aparenta
Diana – in general regula e valabila, dar bineinteles ca exista si exceptii. De fapt cand am scris eu ma gandeam la postarile alea de pe anumite forumuri in care ea scrie ca a facut sex la menstruatie si intreaba de 100 de ori daca a ramas gravida in conditiile in care ea habar nu are ce e aia ovulatie, cand e, cum e si de ce.
Tocmai am gasit o statistica, 3% dintre femei ovuleaza de 2 ori intr-o luna, treaba asta se pare ca e foarte foarte rara, deci felicitari, trebuie sa joci la loto 😀
Moldoveanca, stiu ce ziceai, glumeam, de aia si ziceam ca beau si un vin dupa pe post de contraceptiv, cunosc genul de forumuri 😀
am tot jucat la loto, nimic. si nici macar n-am profitat ca-s intre alea 3%, eh, asa e, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si-n traista 🙂
Si acu sa comentez si la subiect, nu numai din adancul desteptaciunii mele… Apropos, uite asa ma faci tu sa imi redeschid blogul, ca urmeaza un mastodont de comentariu, zau daca nu ar fi bun de guest post.
Eu cred ca incultii pot fi culturalizati. Pentru ca pana la urma vorbim de sentimentul de curiozitate care este natural la orice fiinta umana. Toti copiii sunt curiosi, nu? Nu cred ca ma poate contrazice nimeni la treaba asta. Si atunci problema se pune cum se transforma copilul curios si pasionat de viata in adultul morocanos si care nu stie nici cum ii functioneaza propriul corp? Unul dintre raspunsuri e ca burta ghiortaie mai tare decat creierul, atunci cand ii e foame. Daca nu ai un standard minim de viata (financiar vorbind) e destul de greu sa te mai intereseze si altceva decat ce pui maine pe masa. Bineinteles, standardul asta minim difera de la om la om, unul se simte confortabil la 1000 de lei pe luna iar altuia i se pare ca moare de foame cu 1000 de euro.
Inafara de standardul de viata tre sa te observi si ce consumi zilnic din punct de vedere informational. Pentru ca si creierul asta are o anumita capacitate zilnica, si daca-l imbuibi cu informatie de 2 lei (adica aia care vine si pleaca si nu lasa absolut nici o urma) cum ar fi facebook, emisiuni de duzina si barfe despre vedete, normal ca nu mai poate inghiti o portie sanatoasa de “cunoastere”. E la fel ca si corpul – daca rozi la chipsuri, sticksuri si inghetate toata ziua, te trezesti seara ca nu ai avut nici macar o singura masa calumea. E cea mai sigura cale sa iti strici stomacul (sau creierul)
Si sa stii ca nici eu nu sunt de acord cu impunerea unui anumit standard in viata intelectuala. O profesoara in liceu mi-a spus ca-s proasta pentru ca citisem “misterele parisului” si roald dahl – pentru ca astea sunt carti de prosti, normal, la 15 ani tre sa citesti Heidegger. Treaba asta m-a vindecat de citit timp de 10 ani, pana cand m-am maturizat eu suficient incat sa inceapa sa ma doara in fund de ce imi spun altii ca ar trebui sa fac. Si daca tot vorbim de standard, eu personal las curiozitatea sa ma poarte exact unde vrea ea. Citesc cu aceeasi placere filosofie si harry potter, la fel cum mananc cu aceeasi placere o shaorma intr-o zi si rata cu portocale a doua zi. Eu cred ca dieta pentru creier trebuie sa fie la fel cu dieta pentru trup: echilibrata. Nu cred in vegetarieni stricti sau in carnivori stricti. Corpul – la fel ca si mintea – stie de ce are nevoie la un anumit moment dat si as fi nebuna sa ma fortez sa mananc carne prajita cand afara sunt 40 de grade iar corpul meu simte nevoia de o salata, ca sa nu dea in indigestie.
Ai observat cat de mult corelez dieta mentala cu dieta fizica?
Eu personal am fost martora la transformarea unui om care nu era deloc interesat de lumea inconjuratoare intr-un om curios care mai si citeste, care vrea sa experimenteze cat mai mult din lume prin toate simturile. Cum? Elimina-i factorii care il bruiaza de la curiozitatea asta naturala. Bineinteles ca asta nu se poate produce peste noapte, e nevoie de timp. Dar eu cred ca cu timpul asta si cu exemple pozitive in jurul tau se poate.
Eu m-am gandit la My Fair Lady citind articolul scris de tine. Eu cred ca sunt cazuri in care se poate, dar trebuie sa existe vointa si motivatie.
Din pacate, nu. De-a lungul timpului m-am convins ca nu merge, orice tentativa as incerca. Banuiesc ca este vorba despre modul in care si-au construit comportamentul pe parcursul anilor. Le este imposibil sa isi schimbe rutina, introducand in viata lor activitati cu tenta culturala, fara sa incerce macar sa isi descopere o pasiune in acest sens.