A recolta sau a nu recolta celule STEM la naștere

Drumurile mele internetice nu s-au oprit încă la dilema din titlu. Ori mi se pare mie, ori nu-i tămbălău așa mare pe tema asta ca și în cazul vaccinurilor, alăptării vs lapte praf, purtării copilului în sisteme ergonomice vs ne-ergonomice sau nașterii naturale vs cezariană. Dacă e scandal și pe tema asta, cumva mie mi-a scăpat, deci iată-mă-s față în față cu dilema. Bine, decizia mea deja e luată, dar haideți să vă povestesc ce-am aflat eu la o prezentare Lifeline, la care am fost săptămâna trecută, din dorința de a ne informa. E singura menționare pe care o fac bancii de stocare pentru că nu despre ei e vorba, ci despre informația pe care am primit-o de la un reprezentant de-al lor. Dacă totuși doriți informații, le pot da pe privat.

Nu știam mare lucru despre subiect, decât că celulele STEM se pot folosi pentru tratarea unor boli destul de grave. Care-s alea și în ce condiții, habar n-aveam. Știam desigur de celebrul caz Daniel Răduță, mai auzisem tangențial despre alte reușite medicale în care erau folosite și recent despre cazul gemenilor din Timișoara, caz pe care îl dau exemplu, așa că asta e ce trebuie să știți despre el.

Gemenii Robert şi Bogdan s-au născut în luna martie 2014, aparent perfect sănătoşi. La câteva luni, ambii băieţi au început să se simtă rău. Iniţial, părinţii au crezut că este vorba despre o boală a copilăriei, dar, pentru că starea lor nu se îmbunătăţea, s-au dus cu ei la Spitalul de Copii din Timişoara. Aici medicii au constatat că sistemul lor imunitar era aproape de zero din cauza unei boli genetice, extrem de grave: amândoi sufereau de cea mai severă formă de imunodeficienţă congenitală. “Medicii mi-au spus de la început că şansele de supravieţuire sunt minime. Transplantul s-a putut face la Spitalul de Urgenţă pentru Copii «Louis Ţurcanu», acolo unde mă internasem cu cei mici. Existau camere sterile, aşa că riscul de infecţii era redus. Transplantul s-a făcut de la un donator german, pentru că fratele mai mare al gemenilor, în vârstă de şase ani, nu era compatibil”, a povestit mama copiilor.”

Mai multe citiți aici.

Unul dintre copii a fost salvat datorită unui donator, pentru că la nașterea gemenilor, nu s-au recoltat celule stem din cordoanele lor ombilicale. Atenție, nu scriu asta sub  formă de acuzație, ci ca informație. Dacă le aveau pe ale lor, probabil șansele ca al doilea geamăn să mai trăiască erau mai mari.

Despre celulele STEM

– se pot extrage la mai multe vârste, din mai multe locuri: la naștere, din cordonul ombilical, pe parcursul vieții din măduvă sau din sângele periferic. Odată ce sângele este infectat, celulele nu mai sunt nici ele sănătoase.

– celulele STEM extrase din cordonul ombilical sunt 100% compatibile cu copilul și minim 50% cu cei doi părinți.

– cu ele se pot trata 88 de afecțiuni grave. Aici este o listă cu bolile.

– sângele recoltat din cordon în cazul unei cezariene este 100% curat, în timp ce în cazul nașterii naturale, sângele poate fi infectat în 10% din cazuri la nivel mondial (din cauza trecerii cordonului prin vagin)

– recoltarea durează 2 minute și se face de către medicul ginecolog și personalul din sala de nașteri

Despre procesarea sângelui

– odată recoltat, sângele trebuie fie procesat și celulele STEM extrase în cel mult 72 de ore. În caz contrar, se poate arunca pentru că sunt slabe șansele ca celulele să mai trăiască. Atenție la banca de stocare pe care o alegeți, dar mai ales la modul în care se transportă proba de sânge de la spital la ei. Singura firma de curierat care are condiții optime de transport a probelor biologice în România este TNT. Dacă vă spune cineva că le trimite cu Fan Curier, ar trebui să vă puneți întrebări.

– sângele poate fi procesat prin 3 metode: centrifugare – sângele se păstrează integral, cu tot ce are în el (metodă nerecomandată); procesare manuală – separarea de către oameni (poate interveni eroarea umană); procesarea automată – cu un aparat care recoltează 99% din celulele STEM din sânge. Cel mai bun aparat existent la ora actuală se numește SEPAX.

– sângele se stochează doar dacă are un minim de celule STEM – 200.000 e pragul celor de la Lifeline. Dacă sunt mai puține, nu vor fi de folos în cazul în care va fi nevoie de ele.

– în timpul celor 18-20 de ani de stocare, celulele sunt înghețate la -192 de grade Celsius, iar numărul celulelor de la prelevare e ușor scăzut, dar apropiat ca număr de cel de la dezghețare.

– băncile de stocare a celuleor nu sunt răspunzătoare de terțe părți. Adică dacă de la ei a plecat în condiții perfecte și e 100% folosibil, ce fac medicii în sala de operație sau nereușita transplantului nu e vina băncilor.

În urma acestor informații și a altora din care am mai uitat, eu am luat decizia de a recolta celule STEM pentru Ada. Sotzu’ nu-i la fel de convins ca mine, dar nu stau să mă târguiesc când e în joc sănătatea copilului meu. La cât sunt eu de paranoică, un colac de salvare pe care mi-l promit celulele astea mă mai liniștește puțin. Ba că e scump (ne permitem), ba că poate n-are nevoie (să dea Domnul să n-aibă nevoie), ba că poate nu le va putea folosi (există posibilitatea să aibă nevoie de ele și să nu le poată folosi pentru că boala avansează prea repede și nu se mai poate face nimic). Astea sunt argumentele Sotzului cu care sunt de acord, dar pe care le resping pentru că banii nu sunt atât de importanți pentru mine cum e sănătatea copilului meu. Nu mi-aș putea ierta în veci decizia de a NU recolta dacă totuși va fi nevoie de ele. Nu aș putea trăi cu mine și cu prostia pe care am făcut-o.

Da, e scump.
Da, e și puțin cam mult marketing în toată afacerea asta.
Da, e posibil să fie bani aruncați pe geam.
Da, e posibil (și de dorit) să nu fie nevoie de ele.
Da, e posibil să fie nevoie de ele și să fie prea târziu să le folosească.
Dar dacă??

Apropos, în cazul în care vă decideți să recoltați: INFORMAȚI-VĂ dinainte cu ce bancă veți colabora. Nu alegeți ce-i mai ieftin, că s-ar putea chiar să aruncați banii pe geam. Băncile trebuie să fie acreditate de instituții importante, deci verificați-i până la chiloți.

Cum am spus, eu nu pot trăi cu gândul că aș fi putut face ceva și n-am făcut. Alții nu gândesc ca mine, ceea ce e perfect OK, dar la urma urmei, chiar nu e treaba nimănui ce fac eu cu celulele și cu banii mei. Și nici a mea cu ce fac sau nu fac alții. Decizia vă aparține.