De unde fuga de “dat nume”?
Mi se întâmplă de multe ori să citesc pe bloguri sau în comentarii la articolele mele sau la ale altora chestii de genul “nu dau nume”, “nu zic brandul să nu fac reclamă” etc…
Nu înțeleg de unde cenzura asta pe bloguri, mai ales la cei care nu au advertoriale. Și chiar și la cei care au advetoriale, de ce? De ce s-a preluat pe bloguri obiceiul de la TV de a nu da numele brandurilor. Înțeleg că acolo e chestie de reclamă, că dacă brandurile vor să-și promoveze produsele să facă bine să plătească. Totuși, obsesia asta cu menționarea brandurilor cred că a cuprins doar România. Mă uit la talk-show-urile americane și cred că Ellen zice în fiecare emisiune de iPhone-ul ei, deși la Oscaruri a promovat Samsung-ul… Nu se feresc atâta de a da nume de beri, mașini sau alte produse. Și chiar nu cred că sunt plătiți să spună Apple sau iPhone în fiecare emisiune. Ei au alte probleme cu ce au și ce n-au voie să spună, dar noi suntem, ca de obicei, mai catolici decât Papa. Că dacă vreo celebritate de la noi zice că și-a luat un Jeep, toată România o să dea fuga la reprezentanța Jeep să-și cumpere unul. Mă lași? În fine, m-a luat valul. Deci, de unde teama sau dorința de a nu menționa un brand pe bloguri?
Am advertoriale la mai multe creme de exemplu, dar când scriu un post personal sau unul în care nu e vorba de un brand anume (cum e, de exemplu, articolul asta), voi spune că folosesc cremă și demachiant de la Farmec. Am vorbit despre Nokia Lumia și Blackberry, dar eu am iPhone și nu mă sfiesc să spun asta pe blog. Sunt fană IKEA și am scris fără să mă plătească cineva pentru asta. Nu mă face ipocrită. Dau mai departe o informație celor care nu ajung la ea. Asta nu înseamnă că accept reclamă la orice, dar despre asta am vorbit aici.
Și că să nu vorbesc aiurea, am câteva exemple.
Ce m-a stârnit să scriu articolul asta e o parte dintr-un articol mai vechi al Teodorei (Teo, nu te critic, doar că pornind de la ce ai scris tu, am tras concluziile astea)
Apoi în două comentarii de pe blog:
Deci, de ce? De unde practica asta de a ne ascunde de branduri pe bloguri?
Am observat si eu chestia asta si iti dau dreptate, nici eu nu vad motivul pentru care sa ascunzi brandul.
Insa in exemplul tau in care cineva a dat un link si a zis “sper sa nu se considere reclama” o inteleg :)) Cum sunt multi spammeri care lasa comentarii pe bloguri (sunt sigura ca si tu te-ai confruntat cu de astia), probabil exista o teama acolo sa nu te confunde lumea cu un spammer doar pentru ca ai lasat un link. Si eu de multe ori ma feresc sa las linkuri, chiar daca au legatura cu subiectul.
Nu o iau ca pe o critică, mă bucură faptul că articolul meu te-a stârnit să scrii. Să mă explic: am ales să nu dau nume primului meu job nu pentru că mă feresc de reclamă, ci pentru că am considerat că nu este important.
Mi-am dorit ca prin acel articol povestea mea să ajungă către cititorii mei, iar aceștia să o interpreteze ca atare, să se concentreze pe lucrurile de acolo și nu pe firma de cosmetice în sine. Cu ce ajută pe cineva dacă aș fi spus că e Oriflame, Avon, Farmec, Amway sau Lady’s?
Nu zic că e corectă și neaparat justă decizia mea, însă a fost o decizie pe care am luat-o fără să stau prea mult pe gânduri. 😀
Și eu am observat acest lucru și mi se pare suprinzător. Poate sunt bloggeri care, pur și simplu, ar vrea să fie plătiți pentru orice cuvânt scriu și nu o să facă niciodată primul pas. Deși, vorba ta, nu îmi imaginez că lumea o să dea buluc să cumpere săpun Nivea pentru că a spus Chinezu că el cu din ăsta se spală pe mâini 🙂
Cred ca tocmai asta e sau ar trebui sa fie farmecul blogurilor: sa poti citi si sa poti exprima pareri sincere, necenzurate, fara teama ca cineva te-ar putea acuza de reclama ascunsa sau fara sa ai tu insuti teama ca ceea ce citesti e doar reclama si atat, fara substanta, fara concordanta cu realitatea. Apreciez persoanele care refuza sa faca reclama la produse/servicii in care nu cred cu adevarat. Tocmai de aceea le citesc si advertorialele sau review-urile.
Majoritatea se tem in a mai fi sinceri, se tem sa nu fie criticati sau mai stiu eu ce! Dar de ce sa ne fie teama sa spunem ceea ce gandim, pana la urma este dreptul nostru sa avem o parere, nu?
Se pare ca ne temem de a spune ce gandim si mai bine ne ascundem dupa aparente!