The First True Lie

the-first-true-liemarina-maderAutor: Marina Mander
Titlu original: The First True Lie
Naționalitate: italiancă
Gen: roman
Anul apariției: 2011
Nr. pagini: 144 (Hogarth)
Traducere: – citită în engleză
Citate: The First True Lie
Ecranizare: –
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 4/5

 

They always say that you shouldn’t tell lies, but without lies I’d already be in an orphanage. This, in any case, is my first true lie.

The First True Lie, netradusă încă la noi, e o carte despre care îmi pare rău că n-am scris imediat cum am citit-o. Dar pe vremea aia eram riguroasă și voiam să scriu despre toate cărțile exact în ordinea în care le-am citit. Mi-am schimbat strategia, dar cred că în cazul cărții ăsteia puțin cam târziu. The First True Lie dă naștere atât de multor sentimente că nici nu știi ce să faci: să plângi de mila copilului, să dai cu cartea de pământ din cauza mamei, să vrei să intri în poveste, măcar pentru a-l îmbrățișa pe cel mic.

Marina Mander scrie povestea lui Luca, un băiețel de 10 ani, care se trezește  într-o dimineață și-o găsește pe mama lui moartă în patul ei. Pentru că știe ce se întâmplă cu copiii care n-au părinți, Luca ascunde acest „detaliu” și își continuă viața ca și când totul e în ordine. Merge la școală, la cumpărături, are grijă de pisica lui, ba chiar îl primește în vizită pe un coleg de-al lui. Toate astea, evident, cu grijă maximă și cu planuri bine ticluite pentru ca nimeni să nu afle. Dar în singurătatea lui, copilul trăiește durerea că și-a pierdut mama, că nu mai e nimeni care să aibă grija de el pe lumea asta, dar mai ales că dacă se află, va ajunge la orfelinat, acel loc oribil de care îi e frică de moarte. Deși experiența îl maturizează de pe o zi pe alta și-l obligă să ia niște decizii cu care nu s-a confruntat până atunci, Luca rămâne totuși un copil. Se joacă cu pisica „de-a astronauții” și se gândește cum ar fi să se căsătorească cu fetița de care-i place.

Din cuvintele lui Luca aflăm că mama lui s-a sinucis, că era instabilă psihic și că drama ei majoră era că nu își găsește un bărbat și că toți vor numai sex de la ea, nimeni nu o vrea cu totul. Îmi pot închipui că nu-i o viață ușoara să fii parinte singur sau să-ți dorești să fii iubit și apreciat și așa cum ești, în mod normal, în sânul unei familii, dar nu pot concepe si nu pot înțelege de ce asta e mai important decât copilul tău. În fine, nu intrăm iarăși în discuțiile despre depresie, sinucidere și motive, că părerea mea încă nu s-a schimbat: nimeni nu are nici o scuză pentru sinucidere. Și n-aș vrea să mai discutăm pe subiectul ăsta că le-am auzit pe toate și nici un argument (în afară de sinuciderea asistată) nu-mi va schimba părerea despre e. Nu vă mai chinuiți, sunt fără speranță, cum mi s-a mai spus. Inutil să adaug că pe cât de milă mi-a fost de Luca, pe atât am urât-o pe maică-sa ca l-a lăsat, efectiv, singur pe lume.

Luca începe să se panicheze că secretul lui e aflat când rămâne fără bani, când hainele murdare se adună, dar mai ales când cadavrul mamei sale începe să miroase.

Când am scris mini-review-ul pe Goodreads, unele mame au spus că nu vor să o citească, sunt prea sensibile la subiectul ăsta. E un subiect foarte greu de proiectat în realitate și nu sunt mulți cei care vor să se gândească la asta. Dar ar fi bine s-o citească cât mai multe mame, pentru că poate se gândesc de două ori dacă să-și pună capăt zilelor sau nu, când un copil rămâne singur pe lume din cauza egoismului lor. Așa ca eu vă îndemn, mame sau ne-mame, s-o citiți. Poate preîntâmpină dezastre și drame ca asta prin care trece Luca.

Maybe I wasn’t able to make her stay in my life, to make her live for me, at least. Maybe I’m not worth much at all, not for her, not for anyone.