Apă pentru elefanți

Autor: Sara Gruen
Titlu original: Water for Elephants
Naționalitate: americancă
Gen: roman
Anul apariției: 2006
Nr. pagini: 331 (Workman Publishing)
Traducere: Vali Florescu (Humanitas) – citită în engleză
Ecranizare: Water for elephants
Alte cărți de același autor: –
Nota mea: 4/5

 
Din nu știu ce motiv, în mintea mea, Apă pentru elefanți mergea mereu împreună cu Eleganța ariciului. Cărțile n-au nimic în comun, dar de fiecare dată când mă gândeam la una, îmi venea și cealalată în minte. Mi se mai întâmplă și cu unele melodii, dar în cazul cărților e prima și singura dată. Era normal, deci, să le citesc una după altă. Ca despre multe alte cărți, am aflat și de Apă pentru elefanți odată cu apariția filmului. Pe care încă nu l-am văzut, dar aștept să se așeze lucrurile, să am timp, și mă uit eu și la el.

Structurată pe două planuri temporale, întâmplările sunt povestite de Jakob Jankowski, un tânăr student, care după moartea părinților se alătură unui circ. Scurta perioadă în care Jakob însoțește circul The Benzini Brothers Most Spectacular Show on Earth e unul dintre planuri, iar al doilea îl suprinde într-un azil de bătrâni, la 90 sau 93 de ani (nici el nu mai știe sigur), unde rememorează această bucată din viața lui pentru că în parcul din apropierea azilului vine circul în oraș.

Mai departe citiți doar dacă vă interesează povestea în profunzime, pentru că s-ar putea să vă stric plăcerea lecturii cu prea multe detalii.

Părinții lui mor într-un accident de mașină chiar înainte ca Jakob să-și dea examenele finale pentru a deveni medic veterinar. Durerea și disperarea că a pierdut și casa moștenită de la ai lui, îl împing să facă lucruri abrupte. Cum ar fi să sară într-un tren, fără să știe cui aparține, ce transportă și unde merge. Trenul se dovedește a fi proprietatea circului The Benzini Brothers și transportă animale, artiști, acrobați etc. Primul contact pe care îl are cu lumea circului îi dezvăluie un context cu care n-a avut de-a face niciodată. Prevestește, totodată, un alt fel de trai, cu care studentul nu e obișnuit, dar pe care îl îmbrățisează îndată ce Uncle Al, proprietarul circului, decide că-l păstrează pentru a deveni veterinarul animalelor din spectacol. Jakob e cazat cu un pitic, Walter (sau Kinko) cu care la început nu se înțelege deloc. În schimb, August, unul dintre ștabii circului, în a cărui grijă sunt animalele, pare să-i acorde mai multă atenție și să-l trateze altfel decât pe ceilalți angajați. Îl invită la petreceri private împreună cu soția lui, Marlena, îi dă haine noi și curate, îl cinstește cu mâncare și băutură pe care acesta nu pune gura în rest, dar se dovedește că are un caracter infect. Și câștigă disprețul definitiv al lui Jakob când începe să bată animalele, cu precădere pe Rosie, un elefant cumpărat de la unul din circurile care au dat faliment. Apropos de bătaia lui Rosie, am citit Apă pentru elefanți cu teama de a nu citi despre uciderea animalelor. Mereu mă temeam să nu cumva să moară vreun leu, cal, maimuță sau însăși Rosie, care e o simpatică. Sunt câteva pagini în care Sara Gruen descrie loviturile pe care le primește de la August și mi s-a strâns sufletul în momentele alea.

Toate serile petrecute cu August și Marlena îl apropie pe Jakob de soția interzisă a călăului de animale. Evident că se îndrăgostește de ea, dar păstrează distanța, până când nu mai poate. Nu se întâmplă nimic între ei în afară de un sărut, însă August suspectează că e mult mai mult decât atât. O ia razna și o lovește pe Marlena, moment în care ea pleacă și e ajutată de Jakob să se ascundă până la un moment dat. Circul merge bine când Rosie dă primul spectacol, însă când Marlena nu e de găsit și nici August în stare să conducă numărul cu Rosie, începe să piardă spectatori și, prin urmare, bani.

[spoiler] Totul se duce de râpă, circul se destramă, Rosie îl omoră pe August, așa cum speram încă de la prima lovitură pe care i-a dat-o, Uncle Al e omorât de cei pe care nu-i plătise cu lunile, iar animalele sunt vândute altor circuri. În afară de caii Marlenei și Rosie, pe care Jakob și Marlena îi iau cu ei când pleacă pe drumul lor. [/spoiler]

Apă pentru elefanți e o lectură plăcută, fără a te lăsa, însă, cu întrebări neclare, fără să ridice probleme importante. O carte pe care o ții minte (dacă o ții) doar datorită lui Rosie sau a lumii circului cu care nu te întâlnești zilnic. Mi-a plăcut. M-a destins și o recomand.