Fetița cu picioarele peste cap
Ieri s-a împlinit fix o lună de la ultima întâlnire cu Ada, așa că era momentul să ne întâlnim din nou (la 17 săptămâni și 3 zile). Și cu drag raportez că e 100% Ada, cică s-a văzut clar ca bună ziua, deci nici o urmă, nici o șansă să fie Tudor. Și e bine, pentru că nu știu cum m-aș fi readaptat la fostele dorințe. De data trecută și până acum mi-am făcut destule vise și speranțe și m-am acomodat cu ideea atât de bine, că aș fi fost dezamăgită dacă doctorița mi-ar fi spus că s-a înșelat data trecută.
Despre activitatea ei n-am noutăți, pentru că aparent e încă foarte cuminte. Deși își ținea picioarele peste cap (!!!) într-o poziție aproape imposibilă, dar normală, stătea atât de adunată și cuminte că n-a fost chip s-o măsoare din creștet până în picioare. S-a estimat că are în jur de 17 cm și 200gr. Întâlnirea n-a fost, prin urmare, prea spectaculoasă, dar m-am bucurat enorm s-o văd. Eu totuși m-am distrat când am văzut-o contorsionată așa cu picioarele peste cap sau ghemuita ca un covrig.
Ce-am mai aflat nou, pentru că nu știam detalii, au fost rezultatele de la măsuratorile pentru Sindromul Down, care sunt perfecte, după cum spune doctorița, că pentru mine scrie în chineză pe foile alea. Interpretarea analizelor și a măsuratorilor de data trecută a luat vreo 2 zile, așa că m-a anunțat printr-un sms ca totul e bine cu testul, dar acum am intrebat, că mă rodea curiozitatea. Mi-e explicat, dar tot n-am înțeles în întregime, m-am limitat la a mă bucura de ajdectivele pozitive pe care le cunoșteam.
S-a uitat și la inimioară, are toate cele 4 camere funcționale, cutia craniană cu creierul și cerebelul arată bine și ea, femurul are lungimea care trebuie, are câte 5 degete la mânuțe, coloana vertebrală e ok, lichidul amniotic e bun, placenta e ok și ea, deci totul pare OK. Mă bucur, deși sunt atât de stresată înainte de fiecare control și, așa cum i-am zis și doctoriței, la câte mă dor pe mine și de câte mă bănuiesc că sufăr, în ipohondria mea, de fiecare dată când analizele ies bune și primesc vești bune, sunt mereu luată prin surprindere, pentru că chiar nu mă aștept să fie totul OK.
Cred că duminică, de 8 martie, am simțit-o prima dată mișcând. I-am descris doctoriței, „bulele” și „peștișorul” pe care le-am simțit și a zis că e foarte probabil să fi fost Ada mai activă decât ieri. Clar nu mai merg lunea la control… poate e mai adormită la început de săptămână. Data viitoare mergem miercuri, iar eu tot sper ca o să îmi facă cu mânuța. :)) Nu mă luați în seamă, hormonii mi-au invadat creierul și azi nu mai gândesc cu capul, ci cu inima. Îmi revin mâine.
Deci e cam cat o banana 🙂 Si tie iti plac bananele, nu-i asa?
:)) da, cam cat o banana cred. am o aplicatie care spune cu ce leguma sau fruct “seamana”. la 16 saptamani era cat un avocado :))
Ce frumos povestesti. Abia astept sa citesc dupa ce o nasti.
sa am timp numai 😛
Doamne, imi inchipui emotiile!
Nu stiu, pentru mine intalnirile de acest fel cu Mariuca ma emotionau peste masura!
PS: uite ca mi-am facut curaj. nu o sa mai fiu „doar” o cititoare „tacuta”
asa, vezi ca nu doare? 🙂
E bine daca toate masuratorile au iesit OK. Si analizele. Si eu am avut un pui de smaima in mine, pentru ca un asemenea diagnostic este crunt si pentru multe mame este semnalul de ‘incercam din nou’. Doamne-ajuta ca e totul in ordine si ca mormolocul al mic arata bine. Tinem pumnii in continuare si inca astept in privat poze 😀
iti pot trimite doar de data trecuta, ca de ieri… nu-s deloc aspectuoase :))
Eu sper ca nu ti-ai revenit! 🙂
:)) de obicei imi trece dupa ziua ecografiei. nu de alta, dar nesimtind-o miscand, nu prea ma simt deloc insarcinata. e drept ca acuma a crescut burta putin si inevitabil dau cu ochii de ea, dar entuziasmul e la cote maxime doar cand merg la doctor si o vad 🙂
Inca vreo doua saptamani si gata, intra in activitate nazdravana. Pe masura ce creste burtica se misca si ” aripioarele” pe dinauntru. Atunci sa vezi moment divin. Te vei simti unica, deja esti. 🙂
abia astept momentul ala 🙂
Cu atâta drag citesc postările tale despre Ada… mereu aștept noutăți de parcă ar fi copilul meu, cu toate că nu te cunosc personal nici măcar pe tine :).
Iubesc graviduțele. Am impresia că emană atâta pace si fericire și nu pot decât să visez la momentul când voi fi și eu în situația asta. Cu toate că n-am împlinit nici 23 de ani mă cuprinde câteodată un „sentiment matern” (dacă îl pot numi așa). Până acum când vedeam graviduțe sau copii mici mă gândeam la cât îmi sunt de dragi și la cum m-aș putea juca cu ei, dar acum lucrurile stau un pic altfel și am tot felul de imagini in minte, legate de viitorul meu.
Chiar azi discutam cu niște colegi despre dilema: e mai ok să fii mamă de fată sau de băiat? Și am adus fiecare fel de fel de argumente pro și contra pentru fiecare parte, dar totuși… Nu pot să spun decât că abia aștept să trec și eu prin etapa asta a vieții.
Să fiți sănătoși și fericiți toți 4: tu, Ada, Sotzul și Ricky și să vă dea Dumnezeu toată fericirea pe care o meritați!
ioi, ce dragut 🙂 si eu care ma gandeam ca exasperez cititorii cu articolele despre sarcina si copii 😀 ma bucur sa aflu ca macar unele cititoare citesc si postarile astea cu drag. 🙂
pe la 23 de ani, eu imi doream 4 copii. sa fiu sincera, si acum mi-i doresc, doar ca acuma sunt mai realista si ma gandesc ca totusi pentru 4 copii ai nevoie de bani. sa le oferi macar ce au majoritatea copiilor, daca nu mai mult. totusi sper sa fie doi, macar 🙂
deci nu-i neobisnuit sa iti doresti copii de la varste fragede 🙂
multumim de urari si sa ti se intoarca inzecit :*
Mie îmi plac foarte mult copiii, dar niciodată nu mi-am dorit mai mult de 2. Mi se pare perfect așa. Mai ales că Iubitul cu care-mi fac eu planuri a avut gemeni în familie (tatăl lui a avut un frate geamăn) și tare-mi doresc să am și eu așa, doi: un băiat și o fată. Ies deodată, cresc deodată și ne îndeplinim amandoi dorința. Toată lumea-i mulțumită :).
Până la urmă, sănătoși să fie că de restul ne ocupăm noi.
Ah, și am uitat să-ți spun că abia aștept să văd poze cu burtica 😀
mai, eu n-am fost niciodata topita dupa copii. nu ma joc cu ei, nu-i dragalesc, doar vorbim de la distanta :)) nu prea stiu sa ma comport cu ei, dar cu ai mei va fi altfel, evident.
multa bafta cu planul, sper sa-ti iasa 🙂
poze cu burta… inca n-am.bine, abia acuma a inceput sa creasca :)) si chiar nu m-am pozat in ultima vreme, mai deloc. cred ca ultima poza am facut-o de Revelion. 🙂 sa vina caldura, sa creasca burta, sa ies la plimbare si vin si pozele 🙂
Păi de aia am zis că aștept pozele. Până crește Ada vine și soarele și poți purta bluzițe vaporoase de graviduță :))
Cred ca de 8 martie a vrut si ea, in stilul ei, sa iti ureze La multi ani. 🙂
Deja 17 saptamani…cat de repede trece timpul…
E foarte dragut sa gândești cu inima 😉