Îmi vine să mă testez
Dacă sunteți pe același Facebook ca și mine, e cam greu să fi ratat un anumit articol în care se povestește despre o genă, DRD4-7R pe numele ei, care se spune că ar fi responsabilă de boala numită Wanderlust, de care eu sufăr și despre care v-am povestit aici. E o boală de care nu vreau să mă vindec și cu care vreau să molipsesc cât mai multă lume.
Nu vă speriați. Dacă n-ați auzit până acum de Wanderlust și dacă n-ați click-uit pe link, Wanderlust e sinonim cu plăcerea de a călători. E drept că anul ăsta nu mă prea gândesc la ce destinații să atac, nu mai fac itinerarii și nu mă mai pierd în pozele de pe Pinterest (deși board-urile stau cuminți și așteaptă să devină realitate), dar cu toate astea, sigur nu-s vindecată de dorul de ducă.
Articolul despre care vă spuneam spune că:
The gene itself, which is identified as DRD4-7R, has been dubbed the “wanderlust gene,” because of its correlation with increased levels of curiosity and restlessness, for the most part.
In reality, however, those who carry this genetic information typically share one common theme, a history of traveling.
The gene is not all too common; in fact, it’s only possessed by about 20 percent of the population.
Bine, pe larg, se mai discută argumentele pro și contra ideii că o singură genă ar fi responsabilă cu plăcerea de a descoperi locuri noi și de a migra din loc în loc, dar vă rog citiți-l dacă vreți să aprofundați. Eu m-aș lăsa testată să văd dacă am gena asta, nu că aș avea nevoie de o confirmare că-mi place să călătoresc, ci doar pentru că ar fi interesant de aflat dacă o am sau nu.
Si eu cred ca “sufar” de gena asta, dar nu vreau sa ma vindec. Prefer terapie prin plimbari cat mai dese si mai lungi 🙂
Uite o boală de care nu mă tem, deși regăsesc simptomele și la mine 🙂
Cu siguranta sufar de aceasta boala! As fi curioasa sa vad daca chiar am gena 🙂
Ahahaaa, ce fain. Ridic și eu mânaa!
But of course, sufar si nu vreau sa ma vindec. urmatoarea iesire in 6 zile 🙂
Probabil doar anul asta va fi mai ‘linistit’ la tine. La anul de prin primavara cel putin nu vad niciun motiv sa nu mai calatoresti. Sigur ca nu e la fel cu un puradel de cateva luni dupa tine, dar nici tragic nu este. Noi ne-am descurcat de minune 2 saptamani la mare cu fata, cand avea 6 luni, anul asta avem deja planificate 3 saptamani in Spania si poate reusim sa strecuram si niste zile in Croatia, prin toamna. Daca si puradelul prinde genele astea de la voi (foarte posibil), nu vad sa ramana lista de locatii prea mult neatinsa 😀
o prinde, n-o prinde gena, ghinion :)) ca noi avem de gand sa calatorim de la anul. si n-o lasam acasa.
Nu stiu cum de nu am auzit de boala asta, dar nu stiu sigur daca ma afecteaza si pe mine. Imi place sa calatoresc, dar nu o fac atat de des pe cat as vrea.
sper ca intelegi ca “boala” e doar o gluma. ca e doar un termen nu o boala existenta 🙂
Nu am auzit de boala asta, dar sigur o am si eu 🙂
cum ziceam si mai sus, sa nu se creeze neintelegeri: Wanderlust nu e o boala adevarata ci un termen care descrie placerea asta, “microbul” asta, daca vrei 🙂
mvai, eu am sigur-sigur. in prezent ma straduiesc sa-i bag omului in cap in asa fel incat sa fie convins ca EL isi doreste asta, sa mergem anul viitor in Peru chiar daca dupa ce ne luam casa dormim pe o saltea pe jos, ca doar am mai dormit, ne luam noi si mobile, dar Peru, Peruuu… 😀 (asta cu Peru e in timp ce planific vacanta de vara asta)
se transmite genetic, baietelul meu cand ii zic ca e vineri si incepe weekendul intreaba: si in weekend ce mai exploram? unde mergem?
uuu, Peruuuu 🙂 eu inca nu ma gandesc la alte continente, mai am atat de multe de vazut in Europa. Ma tem ca daca ajung pe alt continent, n-o sa ma mai interseze Europa :))
anul asta probabil n-o sa mergem prin multe locuri, dar de la anul, intentionez sa recuperez Elevetia si Spania pe care nu le-am vazut anul asta.