Vine Garou și eu nu știu ce să fac

Știam de mult mai mult timp că vine, dar ieri m-am lovit de anunț pe Facebook. De anunțul de pe pagina oficială. Îl aștept pe Garou de cel puțin 7 ani, i-am ascultat un an întreg albumele pe repeat și eram topită după el, ca bărbat, și după vocea lui răgușită. Acum nu mai sunt, dar tot ascult cu drag și la maxim CD-ul cu melodiile preferate pe care mi l-am făcut pentru mașină. Îmi place mai mult cum cântă în franceză decât în engleză, nu știu de ce. Mi se pare că pierde ceva când cântă în engleză și nu-mi dau seama ce, că, Doamne iartă-mă, tot el cântă, e tot vocea lui fabuloasă.

Pe 8 aprilie e la Sala Palatului, ceea ce e un punct convingător, că-i cu scaune și nu ca la un concert cu îmbulzeală în picioare. Deci gravidă cum îs, ăsta-i un plus mare de tot. Dar mă tot gândesc la călătoria cu trenul. Cușeta iese din discuție, pentru că oricât de curajoasă am fost eu până acum, să fac vreo 3 drumuri singură, noaptea (o dată chiar cu 5 bărbați în compartiment), acuma nu-mi mai vine. Cu mașina  din nou, în nici un caz. Cu avionul e prea scump și oricum nici nu știu dacă o să am voie atunci. Singura variantă ar rămâne tot trenul, dar pe timp de zi și musai însoțită de cineva. Nu știu dacă îmi pot convinge Sotzu’ să vină la București (să-l conving, nu să-l oblig sau să-l șantajez, că asta pot), la concert știu sigur că nu-l pot târî după mine.

Așa că am nevoie de un însoțitor din Timișoara. De drum și, de ce nu, și de concert. Dacă mai e cineva din București sau alt oraș al țării care merge și cu care m-aș putea întâlni acolo, convingeți-mă să-mi duc dorința asta la îndeplinire.