Mânuțele
Iată-mă-s după al doilea control ginecologic, deci am vești noi despre bebe.
Am rămas cu povestea înainte de primele analize de sânge, când îmi era teamă de TSH. Ei bine, TSH-ul e în regulă, 1,3 (deci sub 2,5). Problema însă a apărut la anticorpii de toxoplasmoză. În sensul că nu-i am. Ceea ce e bine pentru că înseamnă că n-am intrat niciodată în contact cu virusul, dar e și rău, pentru că tre’ să stau departe de pisici și câini. Mă rog, câinii ca câinii, dar pisicile sunt mai cu pericol. Și mor încet, pentru că o grămadă de prieteni au mâțe de care-mi place și cu care nu mă pot juca. Să nu mai zic de toate javrele de pe stradă pe care le întâlnesc și pe care nu le mai pot mângâia. Mi se rupe sufletul, dar asta e. Mă revanșez după ce nasc. Tot la capitolul analize, am trecut și pe la endocrinolog, că musai să văd de tiroida asta și am plecat ușurată și de-acolo, deși probleme sunt. Am tiroidită autoimună, dar aparent nu e atât de grav încât să necesit tratament. Ceea ce mă bucură tare mult. Doctorița mi-a spus înainte să ies din cabinet că a dus la termen sarcini cu o tiroidă mult mai praf ca a mea și copiii s-au născut sănătoși. Iar mie mi-a spus să nu-mi fac probleme, că o să am și eu unul la fel de sănătos. Am plecat de la ea aproape sărind într-un picior, cu un rânjet de zile mari. Singura chestie e că trebuie să-mi fac lunar analizele de TSH și încă vreo două și să mă prezint cu ele la doctoriță. Nu-mi pasă, mă supun.
Ieri mi-am văzut copilul într-o formă cât de cât acceptabilă. Adică cu două mâini și două picioare și cu cap de extraterestru. Adică perfect, exact cum trebuie să arate la vârsta lui de 9 săptămâni și 6 zile. I-am auzit din nou inimioara și m-am bucurat că totul e în regulă. Însă ce m-a topit a fost mișcarea mânuțelor. Dădea cumva din ele ca și când ar fi făcut valul. Sotzu’ insistă că înota. Nu ne certăm acuma pe tema dansului sau a inotului, că avem timp când o fi copilul de vârsta la care ar putea să se apuce de ele.
Mă stresez foarte tare înainte de un control, pentru că mi-e frică să nu primesc o veste rea. Nu prea stau bine la capitolul încredere în mine sau în el și mi se pare cumva că e ireal să meargă totul bine, după ce totul în ultimii câțiva ani a mers destul de greu. Plus că știu atâtea cazuri de pierderi de sarcină și încă nu mă pot atașa de ideea că poate eu o s-o duc pe a mea până la termen. Știu că nu-s cea mai optimistă persoană din lume, dar prefer să fiu mai rezervată decât să fiu dărâmată. Adevărul e că nu-mi pot da drumul să fiu sigură sau măcar aproape sigură că totul va fi bine. Nu pot și gata. Poate după ce trec și analizele pentru sindromul Down, pe care le fac la începutul lunii februarie și după măsurătorile de rigoare de pe 9, poate atunci o să mă mai liniștesc și-o să mă bucur de creșterea burții. Tot atunci o să aflu și dacă-i Tudor sau Ada, ceea ce mă face să aștept data de 9 februarie cu sufletul la gură.
Nu mai prea știu ce să mai povestesc că-s încă sub efectul întâlnirii de ieri și plutesc așa puțin, tot cu un zâmbet pe moacă. Și m-aș mângâia întruna pe burtă.
ce draguta esti, sa fii sanatoasa si tu si bebe! Imi place jurnalul tau de gravida!
>:D< multumesc, Corina si pentru urari si pentru complimente. :*
A, ce Valentine’s Day frumos o să ai!
da, ca si Craciunul :)) ma rog, Craciunul n-a fost prea frumos, dar putea fi, daca nu era ginecoloaga de cartier.
https://s1.yimg.com/cd/resizer/original/rHgc3wp2z68Em7vq3iiHEyRCs3o.gif 😀
daaaa, asa facea :))
sarcina usoara! si bine ai venit in lumea fricilor si a spaimelor. nu stiu cand/daca o sa dispara vreodata, fac parte din a fi mama, cred… stiu ca se intampla tot felul, ca x, ca y, ca z, dar nu e obligatoriu sa ti se intample si tie. pe mine cand ma apuca(u) droburile de sare, imi luam gandul incercand sa-mi imaginez cum o sa arate bebelusul, ce-o sa facem noi impreuna, cum o sa creasca, ‘amintiri din viitor’ din astea 🙂 acum am ajuns in faza in care imi proiectez nepotii, nora (copilu’ are 4 ani si 5 luni, stiu, nu-s normala, dar ma ajuta :))))
m-a pus naiba sa ma gandesc la anii adolescenti ce vor urma… mi s-a ridicat tensiunea :)) mi-am zis sa las grijile pentru cand va fi momentul, pentru ca am tendinta de a ma ingrijora cu anticipatie :))
eu imi tot imaginez discutii despre gagicile lui (daca-i baiat). sau cum sa-i impac daca sunt doi frati :))
Apropo de subiectul asta a scris ieri Printesa Urbana un articol interesant aici http://www.printesaurbana.ro/2015/01/ne-dragostea-de-frate.html 🙂
Concluzia: daca esti optimista, lucrurile tind sa se rezolve spre bine
Si felicitari pentru vestile bune 🙂
da, l-am citit.
multumesc 🙂
Nu te mai gandi la tot felu ca atragi energii negative. Totul o sa fie bine. Te pup.
Lala, daca tu si mai multi imi spuneti ceea ce stiu si eu, nu inseamna ca o sa si pot pune in practica. 🙂
O, dar dacă deja înoată înseamnă că e un luptător, nu ai de ce să îți faci griji.
:)) danseaza. asa imi place mie sa ma gandesc. pentru ca daca inota, nu prea stia ce sa faca cu mainile.
Si nu uita ca asteptam poze cu tine cum iti tii miinile sub burta! 🙂
:)) da, neaparat. si o serie impreuna cu sotul in care imi pupa burtocul si ma tine pe la spate cu mainile de burta. NOT!
Fix la asta ma gandeam 🙂 citind ultima fraza 🙂
Peste burta, sub burta, langa burta 🙂
Lasand gluma la o parte nici nu stii ce emotii imi dai!
De-acuma gata forever finish linistea ta! Doar emotii si nelinisti de mamica pana la 100 de ani!
Kiss&hugs
o sa imbogatesc un psiholog :))
Felicitări în primul rând, te citesc și te urmăresc de ceva vreme, “vinovate” fiind Anca și a ei mamă Sonia. Dă-mi voie să îți dau un sfat, bucură-te la maxim de cele 9 luni de sarcină, cântă-i și vorbește-i cât te țin puterile, plimbă-te și odihnește-te și nu te gândi decât la lucruri frumoase. Aveam venerabila vârstă de 33 de ani când am născut, cu tiroida scoasă de 10, deci pe medicație de substituție și RH negativ și..am născut o mândrețe de băiat care, anul ăsta dă examen de capacitate și ne mâncăm nervii reciproc..când nu ne îmbrățișam și ne declarăm iubirea.
multumesc de felicitari 🙂
e greu cu gandul la lucruri frumoase, dar o sa ma educ in privinta asta.
ma bucur sa aud ca ati reusit sa duceti o sarcina la bun sfarsit impotriva problemelor de sanatate si e o poveste incurajatoare pentru cele care se tem 🙂
asa sper sa fiu si eu cu fiul meu. (ma tot gandesc ca e el).
Dacă ești curioasă, îți pot da cursul meu de embriologie să vezi cum funcționează lucrurile dpdv medical și cum crește un om dintr-un ovul care are 200 de microni și un cap de spermatozoid care are 5 microni (!!!) 😀
nu, lasa :)) am vazut un documentar (In the womb) si mi-a fost de ajuns. am inteles tot ce era de inteles 😛
nu te mai gandi la chestii urate, naspa, ca o sa ” te impiedici” si o sa cazi… ca o se le atragi; fii optimista, cu zambetul pe buze mereu 🙂
felicitari, inca o data…fii zambareata, bebe o sa simta ca-i asteptat si o sa stea unde trebuie cat trebuie
asa cum spuneam mai sus. stiu si eu ca nu-i ok sa ma gandesc la negativisme, dar n-o sa incetez (pentru ca nu ma pot abtine) pentru ca mi se spune repetat. nu imi pot controla mintea asa de bine. o sa incerc sa le alung, dar nu le pot impiedica aparitia.
dentistul meu ii spunea fostei lui iubite: “gandesti prea mult, nu mai diseca problema in 1000; de ce nu poti si tu sa te opresti din gandit!?”…din pacate nu i-a spus cum sa se opreasca “din gandit” ca uneori toti avem nevoie de o astfel de pauza (app tipa era la medicina iar acum se specializeaza pe psihiatrie)
Oh, draga noastra, mica draga… Esti draguta dar si comica! Incearca sa nu iti mai faci scenarii si sa nu te mai gandesti la chestiile uratele. Va fi bine, VETI fi bine – atat trebuie sa urle-n tine.
Zambete si optimism!!! Astept puiutul de tomata. 😀
oh, mai e pana atunci 🙂
So cute! Si eu cand l-am vazut prima data cum dadea din manutze, am ras asa de tare ca a trebuit doctorul sa se opreasca putin din eco, se scutura burtica. E impresionant!
eu am ras dupa ce am iesit din cabinet. si mi-au si dat lacrimile odata cu rasul 😛
Pas cu pas, alături de tine și de bucuria ta. Să fie totul perfect și să trăiești din plin fiecare emoție. Ahh, mânuțele și bătăile de inimioară, delicios!!! :*
>:D< multumesc, Loredana 🙂
Vezi ca ai o cratima in plus, e intruna.
Ui, merci. Mi-a scapat. 🙂
Felicitari! Cred ca am ratat prima stire despre sarcina. 🙂 Este ceva fenomenal, parenthoodul.
Merci 🙂 Da, n-am facut prea mare tam tam cu anuntul. 🙂
Dat fiindca eu am o situatie speciala am luat fiecare control in foarte serios, cu tot cu temerile si grijile si intrebarile aferente si desi doctorita ma incuraja nu a fost programare la care sa nu am emotii. Era cea mai fireasca reactie. Pe masura ce trecea timpul ii faceam fata cu plimbari lungi inainte de a ajunge la cabinet pentru ca, emotia crestea si crestea.
Va doresc sa va sustineti frumos reciproc si sa va descoperiti la fel, o sa fie lucruri absolut uluitoare, fascinante si minunate cu care se va dezvalui la fiecare ecografie.
De e Tudor, de e Anda peste vreo alte 9 saptamani va arata. Sa fie insa sanatos si tu pe langa al tau bebe!
felicitari, Tomatina, sa fie totul bine! nici eu nu stiu sa-mi controlez gandurile 😀