Da’ cu tag-urile cum stați?

Cuvântul ăsta îmi dă bătai de cap, deși descrie atât de bine ce reprezintă. Totuși, suntem înconjurați de tag-uri, mai ales pe Facebook și pe bloguri. De data asta vorbim despre tag-urile de pe bloguri, nu despre alea de pe Facebook, că am câte ceva de spus și despre ele, dar acum mă simt cumva mai educativă, așa că lăsam nervii pentru alt articol.

Ideea de a scrie despre tag-urile sau etichetele de pe blog mi-a venit când am observat pe un blog pe care-l citesc constant că se face abuz de ele. Am vorbit cu posesoarea și i-am spus de ce nu-i bine să pună 10 tag-uri sub fiecare articol, fără intenția de a o critica, pentru că sunt sigură că mulți nu știți că nu-i bine.

Nu vreau să dau exemplu negativ pe nimeni așa că o să facem studiu de caz pe blogul meu. Să luam ca exemplu recenzia la Cel care mă așteaptă că-i și cel mai recent post și are și tag-uri. Am ales să-l etichetez doar cu două pentru că sunt cele mai relevante și sunt suficiente. „Literatură feminină” și „literatură iraniană” sunt două etichete care descriu perfect articolul. Puteam să pun taguri ca: „asuprirea femeilor”, „femei in Iran”, „recenzie”, „comunism”, „final oribil”, „roman dramatic” și o sută de alte sintagme descriptive. De ce aș fi greșit? Pai, pe liniuțe:

–    pentru fiecare tag se creează o nouă pagină pe blog => structura blogului se îmbogățește cu pagini inutile, îngreunând încărcarea lui, dar mai ales amețind crawl-erul Google-ului de cap. Să nu mai spun că se creează conținut duplicat, ceea ce iarăși e un mare NU după standardele Google
–    pentru că nu aș fi ținut minte toate tag-urile astea pentru a le putea aplica și altor posturi
–    pentru că sunt prea multe

Tag-urile împart articolele în subcategorii, dacă vreți. Avem categoriile mari, de exemplu „tomata cititoare”, unde bag toate recenziile și celelalte articole despre cărți sau citit. De ce mi-ar trebui un tag „recenzie”, dacă am deja o categorie care deja așază toate recenziile la un loc? Aș avea pagini inutile și duplicate? Da, aș avea. Pentru că nu vreau să fac categorie pentru fiecare autor, gen literar sau țara din care provine, îi pun tag-uri. Cel care mă așteaptă e sub tag-ul „literatură iraniană”, alături de Septembrie în Shiraz, Citind Lolita în Teheran și La porțile moscheii. Sub tag-ul „literatură feminină” sunt așezate frumos toate recenziile scrise de femei. Așa am considerat eu că e mai structurat și că aș vrea să știu câte cărți din aceeași categorie se strâng. Am citit mai multe cărţi de acelaşi autor? Îi fac tag pentru a strânge toate cărţile lui la un loc.

Apoi, știu că urmează o serie de articole despre un anumit subiect, să zicem o călătorie în Italia. Am mai fost în Italia de 3 ori, așadar n-o să tag-uiesc articolul despre Pisa cu Pisa, ci cu Italia, daca am un singur articol despre Pisa. Astfel încât când dau click pe Italia, să-mi arate toate posturile scrise despre Italia.

Urmează o campanie cu 6 articole? Păi n-o să aleg tag-uri diferite cu cuvinte cheie pentru fiecare articol în parte. În tag-uiesc cu numele produsului și când dau click pe el, mi se afișează toate articolele pe subiectul ăla.

Dacă scrii o reţetă, nu pune în tag-uri toate ingredientele. E irelevant. Când dai click pe „zahăr” n-o să fie nici un articol important despre zahăr, ci toate rețetele care conțin zahăr. Adică o pagină care adună inutil niște articole și creează conținut duplicat.

Nu știu cât de  bine înțeleasă m-am făcut. Pentru că mie îmi e totul foarte clar, vă rog să puneți întrebări dacă n-am fost prea explicită. Nu vreau să critic pe nimeni, vreau doar să vă ajut să nu vă încărcăți structura blogului cu inutilități, prin urmare să nu vă dați singuri cu firma în cap.