Diplomă de masterat, te rog iartă-mă

De fiecare dată când am vorbit despre diploma mea de masterat, am făcut-o în toate felurile, am ponegrit-o și mi-am bătut joc de ea. Am spus că sunt cele mai prost investite 50 de milioane, pentru că nu m-am ales cu nimic de pe urma ei.

Acum vreo două saptămâni, însă, mi-am dat seama că totuși e foarte mare probabilitatea să mă înșel. Vă spuneam că din ianuarie plec în Germania să-mi încerc norocul pe-acolo, așa că depun la CV-uri într-o veselie. Ei și una dintre firmele la care am aplicat mi-au cerut să le trimit diplome și certificate, că bag seama că nu mă credeau pe cuvânt că am terminat o facultate de limbi străine. Așa că mi-am căutat diplomele să le scanez și să le demonstrez că nu mint în CV. Și printre acte am dat de unele pe care nici nu știam că le am, pentru că nu le-am băgat în seamă când le-am primit. Iar actele alea se numesc Supliment de Diplomă și-s și în română și-n engleză. În suplimentele astea sunt notate absolut toate materiile, toate notele obținute, și toate creditele. Spre marea mea bucurie, chiar și cei doi ani de cursuri opționale de germană, că tot mă gândeam cum să le demonstrez că știu și un pic din limba lor, chiar dacă mi-ar fi fost mai greu să leg câteva fraze coerente.

Și tot atunci am descoperit că pe diploma de masterat scrie Tehnici de redactare/ Writing techinques. Să leșin de bucurie, mai ales că toate joburile pe care le caut sunt de „content writer”, „web editor” și alte meserii de-astea pentru oameni cărora le place să scrie. Plus că foarte multe firme cer o diplomă în jurnalism, comunicare sau una care să ateste că ai aptitudini de scriitor. Nu știu dacă diploma sau detaliile astea mă vor ajuta, cert e că s-ar putea să impresioneze și să cântărească un pic în favoarea mea. Bine, după ce se va trece peste faptul că nu-s nici nemțoaică, nici vorbitoare nativă de engleză.