Cel mai prost sfat pe care îl poți da sau pe care-l poți primi
Lumea se întrece mereu în a-ți da sfaturi, a-ți spune părerea ei vis-a-vis de ce faci sau ce vrei să faci în viitor. Uneori sfaturile sunt bune, alteori sunt rele. De multe ori sunt necerute sau inutile.
Și pentru că recent mi s-a dat un sfat de genul ăsta, am decis că, din punctul meu de vedere, e cel mai prost sfat pe care îl poți da sau pe care îl poți primi. Și deși n-aș atribui tot ce-am scris mai jos persoanei care mi l-a dat (sunt sigură că nu voia să mă demoralizeze sau să mă desconsidere), sunt alții care o fac cu bună știință, așa că poate dacă vă vine vreodată să dați sfatul ăsta, gândiți-vă de două ori.
„Nu merită să încerci”. L-am primit recent și m-a amărât cumplit. Din două perspective: a celui care îl primește și a celui care dă.
Eu nu-s genul care ascultă mereu de alții, deși sunt destul de influențabilă și faptul că-s Balanță nu mă ajută întotdeauna, pentru că uneori nu mă pot hotărî foarte repede. Sunt momente în care cer sfatul Sotzului, al prietenelor, chiar și al cititorilor blogului. Însă sunt alte momente și situații în care îmi e foarte clar ce obiectiv am și ce sunt dispusă să fac pentru a-l îndeplini. În cazul despre care vă vorbesc, știu exact ce vreau și un sfat ca „Nu merită să încerci” mi se pare deplasat. Pentru că descurajează, te face să te simți prost că te-ai gândit la asta. Chiar dacă poate nu-i cea mai bună idee pe care ai avut-o, formulată în felul ăsta te poate demoraliza, îți poate tăia aripile și, mai presus, de toate, îți distruge încrederea în tine și optimismul. Pentru că tu vrei să încerci să te ajuți singur și cineva hotărăste pentru tine că nu merită efortul. Asta-i din perspectiva celui care primește sfatul.
Din perspectiva celui care-l dă, mi se pare că e puțin trist dacă nu e dispus să încerce orice (legal, moral etc) pentru a-și dovedi că poate sau pentru a vedea dacă merge. Pentru că spunând-o, acea persoană dă dovadă de superioritate: odată pentru că e implicit înțeles că n-ar face așa ceva el însuși, a doua oară pentru că te desconsideră pe tine că te-ai gândit la asta și ce prost ești că te gândești măcar să încerci. Mă scuzați că-s fără exemple, dar nu vreau să arăt cu degetul pe cineva anume, vreau doar să înțelegeți cât de greșit e să îi spui cuiva că „nu merită să încerce”. OK, pare un pic cam confuz fără exemple, așa că o să vă dau contextul: cine mi-a spus că nu merită să încerc se referea la faptul că n-aș putea să mă descurc din cusut, chiar dacă asta nu însemna că o voi face pe termen lung, ci doar pentru a avea un venit, oricât de mic.
Aș aprecia mai mult dacă cel căruia sau cea căreia îmi deschid sufletul spune ceva de genul: „dacă aș fi în locul tău, eu aș proceda altfel, dar asta e părerea mea, viața mea, felul meu de a fi, tu judecă după valorile tale”.
Și să nu uităm că din idei proaste și greșeli s-au născut și chestii geniale. Dar dacă nu încerci, de unde să știi?
Tommy, ca orice adevar nuantat, si acesta se aplica in anumite cazuri. Stim amandoi ca sunt cazuri in care chiar nu merita sa incerci ceva anume, fie pentru ca nu ai nicio sansa, fie pentru ca risti sa duci o lupta pirica 🙂
daca stau sa ma gandesc la formularea exacta “nu merita sa incerci” cred ca se aplica in majoritatea cazurilor, sa nu spun in toate. pentru ca “merita” ala sugereaza ca daca ai incerca, totusi ai avea o sansa sa reusesti. doar ca poate pierzi timp si nu reusesti.
nu sunt de acord cu “nu ai nici o sansa”. vei stii daca o ai sau daca reusesti, dupa ce incerci. ma rog, eu asa gandesc si nu ma dau batuta inainte sa incerc, mai ales atunci cand imi doresc ceva cu disperare. imi sunt datoare mie sa incerc tot ce pot, sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a vedea daca reusesc sau nu. Sa pot spune: “macar am incercat”.
Eu cand caut sfatul cuiva in general ma uit sa primesc sfatul unei persoane care a fost intr-o situatie ca cea in care sunt eu, pentru ca altfel “sfaturile” sunt doar filosofii si dat cu parerea. Doar nu te-ai duce sa te tratezi la un dentist cu dinti stricati sau la un curs de fitness tinut de un antrenor gras, nu?
In plus, in ultimii ani am observat ca din ce in ce mai mult ascult doar sfaturile care imi convin 😀 Stiu ca asta contrazice din start ideea de sfat – de ce le mai caut pana la urma, nu? Dar din pacate majoritatea oamenilor au propria lor agenda, de care sunt sau nu constienti atunci cand dau un sfat. Iar cand spun “agenda proprie” nu ma refer numai la interese materiale ci si pur si simplu la temeri proprii si nereusite personale, chestii pe care nu le vreau proiectate asupra mea sub forma de sfat.
eu cred ca de multe ori cer sfaturi, doar pentru a ma convinge ca vreau sa fac asa cum m-am gandit initial. e ca si atunci cand dai cu bani pentru a alege din doua optiuni si pana cade moneda deja te-ai hotarat. ascult pareri, ascult experiente, dar de cele mai multe ori iau deciziile dupa ce am luat in considerare toate implicatiile, toate riscurile si toate beneficiile implicarii.
Eu am ajuns la o concluzie: nu da sfaturi decat atunci cand ti se cer. Nu te-ai trezit cu vreun omulet care dupa ce abia ti-ai schitat nelamurirea/nelinistea, are in tolba sa un pachet de sfaturi dintre cele mai reusite? Daca vorbim de o persoana apropiata tie, mai putem accepta un sfat d-asta nefiltrat, dar cand sare cineva pe care abia cunosti, in cazul tau, un cititor, nu mi se pare ok.
ah, nu era din partea unui cititor sfatul 🙂
“Nu merita sa faci web design, is deja multe firme mari, nici dracu’ nu va lucra cu tine”. Sfat primit acum vreo 6-7 ani. OK, nu era sfat, ca nu-l cerusem, doar un comentariu amboulea, sa nu taca individul. 2014. Sunt 5 ani de cand traiesc EXCLUSIV din munca mea online. Am avut sute de clienti din 2004 incoace (cam atunci am inceput sa iau clienti), castig o paine, lucrez in ritmul meu. Ce bine e sa mergi pe ideile tale si sa-i lasi pe altii sa dea din gura 😀
stiu povestea 🙂
Eu am decis sa-mi dau demisia si am tot primit sfatul “Nu-ti da demisia. N-o sa gasesti un job mai ok.” (and I really hate my job). Oare ce-i cu mentalitatea asta ca niciodata nimeni nu o sa fie multumit de un job, ca e greu sa-ti schimbi locul de munca in conditiile actuale si ca trebuie sa inghiti si sa taci, ca asa e viata.
Eu cred ca poti sa te intretii din cusut, poti orice, merita macar sa-ncerci. Eu asta o sa fac.
ah, da… asta-i deja un clasic. si vine de cele mai multe ori din partea parintilor sau a bunicilor 🙂
Pai tu esti norocoasa ca ai oameni langa tine care te sfatuiesc, eu am dat peste niste unii (nu putini) care isi impun punctul de vedere/sfatul. Sa rad sau sa plang?!
asta n-a sunat tocmai ca un sfat, mai degraba ca o parere. dar cred ca depinde si de tine, daca le permiti sa-si impuna punctul de vedere. nu-i lasa sa faca asta. reactioneaza.
Pai…reactionez…ii ignor 🙂
Presiunea sociala este un factor care nu trebuie ignorat. Ce sa faci? Toata lumea are un ego al lui.
Aoleu, da, e grozav sfatul asta, aberant pana-n maduva oaselor.
Eu am mai primit si varianta “nu vei reusi, da’ tu poti incerca, o sa vezi ca nu vei reusi”.
Nu zau!? Really?
Si cu extensia “chiar crezi ca o sa reusesti ceva”?!
Mda, culmea ca am reusit iara oamenii ceia au pierit de la pipotica mea.
chiar asta voiam sa te intreb cand am citit inceputul comentariului: si mai esti prietena cu oamenii aia? :)) bine ca ai zis.
Da, de aceea nu zic multor persoane ce planuri am. Acum regret ca am ales tot felul de chestii in loc sa fac ceea ce voiam de fapt pentru ca persoanele din jurul meu (care nu stiau despre ce vorbesc, numai dadeau cu parerea) m-au influentat prea mult. Adevarul e ca si tu ca persoana ai parte mare din vina deoarece ai de ales daca sa urmezi un sfat sau nu…
Acum stau si admir persoanele care au avut mult curaj sa faca crowdfunding sau alte minuni din astea sau pur si simplu oameni care au crezut atat de mult in visul lor, oricat de aiurea ar fi parut pentru altii.
Sfaturile sunt pur subiective, chiar daca vin de la oameni in care ai mare incredere. Ceea ce e bine pentru mine nu inseamna ca e bine si pentru o prietena.
Desi mi se cer sfaturi des, daca simt ca nu am destule detalii pentru a da un sfat bun, mai degraba prefer sa tac.
de-as fi si eu in stare sa-mi tin gura si sa planuiesc doar in capul meu sau doar in familie :)) doar ca eu vorbesc cu toata lumea despre planurile mele, ma consult, ma interesez, ma informez. pe principiul ca nu stii de unde sare iepurele. si cateodata se ajunge si la sfaturi gratuite.
sunt foarte de acord ca daca te iei dupa un sfat fara sa-l gandesti in detaliu, esti si tu putin de vina.
I’d rather regret the things I’ve done than regret the things I haven’t done.
Sunt de acord.
asta e si motto-ul meu. in plus, cineva drag mie are o vorba mereu: daca incerci, ai doua sanse. daca nu, nu ai nici una 😀 tu mai esti prietena cu persoana respectiva? suna cam toxica, eu m-as feri de ea. asta daca nu face parte din categoria persoanelor f f apropiate care chiar au voie sa zica tot felul de dume, gen arati ca dracu’ in rochia asta, etc
suntem apropiate 🙂
ma intreb cum poti fii atat de limitat incat sa ii doresti si altuia aceleasi limitari? adica inteleg ce zici ca nu a vrut sa te demoralizeze, nici nu cred ca a avut legatura cu tine sfatul..asa poate, sa nu isi doreasca nici macar pentru altul sa reuseasca.
Mie fustita te rog sa mi-o faci albastra <3
Oana
Eu de cele mai multe ori zic: uite, din punctul meu de vedere e asa, sau asa. Ce faci tu mai departe, e treaba ta. Nu am primit niciodata direct un sfat de genul: n-ai sa poti face asta, poate pentru ca in ultimii 5 ani am facut parte dintr-un mediu in care chiar puteai sa incerci cate lucruri vrei (dintre care 4 in ONG, i-ai promovat si tu pe blog cu internshipurile :D). Asa ca am incercat, am avut niste dezamagiri foarte urate, dar am incercat. In schimb, poate uneori e mai bine sa ma ascult pe mine si nu pe cei din jur sau sa reactionez la presiunea lor, pentru ca asa, mergand cu valul, am ales un job pentru care am facut un compromis (sa folosesc limba franceza pentru ca imi placea fisa postului, chiar daca eu nu ma simt comfortabil cu asta). Rezultatul a fost un rateu extraordinar, care inca ma afecteaza. Da’ macar ai mei au fost ok cu mine sa renunt 🙂