Cum îți schimbă psihicul o schimbare estetică?
Zilele astea, o persoană foarte dragă mie trece prin recuperarea după o operație la care s-a supus pentru că era ultima încercare de a scăpa de un complex. Nu dau mai multe detalii pentru că-i respect intimitatea, însă supun dezbaterii o întrebare: cât de mult te schimbă psihic o operație estetică?
Înainte de a răspunde la ea, îmi exprim poziția vis-a-vis de operațiile estetice sau orice fel de operație menită să corecteze un defect. Atâta timp cât dorința de corectare nu e patologică, eu sunt de acord cu schimbarea. Dacă ai un nas cârn și te complexează, dacă ai sânii mici și asta te face să te simți inconfortabil, dacă îți atână pielea pe burtă după ce-ai născut sau chiar fără să fi născut și simți că îndepărtarea ei ți-ar reda încrederea în tine, FĂ-O! Eu aș face-o. Am un singur complex care îmi dă de furcă, însă nu mă deranjează într-atât încât să dau fuga la o clinică de dermatologie. Totuși poate anul ăsta poate mă mișc mai cu talent și-o fac. Despre epilare definitivă e vorba, că știu că vă roade curiozitatea.
Revenind la întrebarea de mai sus. Are puterea o operație estetică să-ți schimbe moralul, să te schimbe ca persoană? Dacă îți corectezi nasul cârn, vei ieși mai mult în lume? Vei avea mai mult curaj să flirtezi cu bărbații în cluburi? Viața ta socială se va îmbunătăți considerabil? Eu tind să cred că da. Pentru că tuturor ne place să fim admirați, plăcuți, doriți. Iar dacă un defect fizic stă în calea încrederii în sine, în calea fericirii – chiar dacă sună a clișeu – atunci trebuie să faci ceva să schimbi asta.
Ziceam că sunt de acord cu operația dacă nu e ceva patologic. Adică dacă nu esti adeptul și clientul fidel al chirurgilor esteticieni și întotdeauna ți se va părea că ceva nu-i OK la tine. Sunt oameni, și i-am văzut prin reviste, pe net sau la televizor care sunt dependenți de modificarea corporală și care niciodată nu se simt bine în pielea lor. Cu ăia nu-s de acord.
Să înceapă dezbaterea.
De acord. Daca ai o problema nasoala, gen nas ca un carnat, piele care atarna pe tine ca pe gard sau esti femeia cu barba, e de bun simt sa faci o operatie. Dar, din pacate, sunt multe cazuri aberante, de oameni care arata chiar bine, dar sunt obsedati ca buzele lor sunt cu 2 mm mai groase decat ale nu stiu carei vedete de la Hollywood. Oamenii aia ar face bine sa se duca la psiholog.
“de bun simt sa faci o operatie”
Nu pot fi de acord cu asta. Nu e obligatia niciunei femei (sau a unui barbat) sa arate asa cum vor altii sa arate pentru ca in mintea noastra colectiva exista un singur tip de frumusete. Cu toata pielea care atarna si nasul carn sunt si ei oameni, cu bune si cu rele. Operatiile mai sunt si scumpe pe deasupra + au riscuri mari. Daca nu imi place cum arata cineva, nu ma uit sau ma uit la ce imi place la acea persoana (ochii niciodata nu dau gres).
P.S Nu vreau sa deschid o discutie indelungata, asta e parerea mea ca fiecare dintre noi putem sa alegem sa ne raportam cu mai multa bunatate la cei din jur. Ca lumea e in general superficiala si rea si unii ar putea sa beneficieze de pe urma unei operatii stiu deja.
Sunt de acord cu Ioana. A spune ca “e de bun simt” sa te operezi daca ai un nas borcanat e ca si cand i-ai impune cuiva sa isi schimbe infatisarea pentru ca te deranjeaza pe tine. Si nu-i deloc frumos si nici sanatos sa gandesti asa.
E pe TLC o emisiune numita Botched. Sa vezi acolo oameni operati prost. Bleah!
Eu nu m-as opera estetic pentru simplul motiv ca mi se pare aiurea sa ma supun unei interventii chirurgicale fara sa fie nevoie (din punct de vedere al sanatatii). M-am operat de fibrom si am vazut cat de naspa e recuperarea, asa ca nu m-as mai baga la cutit. Pe de alta parte nici nu am complexe atat de mari incat sa ma afecteze psihic si sa-mi doresc o schimbare. Acum cativa ani am nimerit la o petrecere alaturi de Dr Marek Valcu si l-am intrebat ce ar schimba la mine. Mi-ar fi facut vreo 2-3 operatii :)) Dar mi-a explicat si cum e cu recuperarea de dupa. Si m-am linistit definitiv. Nu merita efortul in cazul meu.
PS Sa stii ca eu am inceput epilarea definitiva si e foarte ok. GO FOR IT!!! Eu merg la Nomasvello si e 135 lei sedinta (ca sa-ti faci o idee de pret).
M-am facut eu gresit inteles. Ma refeream la operatiile estetice care au mai degraba rol in mai buna functionare a organismului decat in a arata mai bine. O piele care atarna foarte rau nu este tocmai sanatoasa, de exemplu. Daca ai deviatie de sept mare este bine sa te operezi ca sa respiri corect, si oricum nasul va arata mai bine dupa asta. Daca esti o femeie cu mult par pe fata este mult mai comod sa-l indepartezi cu laserul decat sa te chinui saptamanal cu alte metode. Acum sper ca am fost mai clar.
un pic mai clar, dar apucasem deja sa-ti raspuns si sus, inainte sa vad comentariul asta 🙂
eu am trecut prin doua operatii si-am trecut repede peste amandoua, poate de-asta imi e asa usor sa zic ca m-as mai supune si altora. 🙂
o sa-mi fac si eu timp sa merg la epilare, dar nu stiu cand.
Daca nu mi-ar fi frica de operatie, sigur as face-o. Mi-ar consolida increderea in mine, cu siguranta.
Stiu cum e cu complexele pentru ca am suferit din cauza inaltimii. Aveam 1,70m la 12 ani si eram cu un cap mai inalta decat oricine din clasa. Tot atata am si acum 🙂 deci la mine s-a rezolvat pe cale naturala pentru ca au crescut si ceilalti copii din jurul meu. Dar e foarte greu sa te integrezi in grup cand esti ”altfel”.
OK si eu am o operatie estetica si nu vorbesc mai deloc despre ea. E vorba de o corectare a asimetriei sanilor (foarte foarte inestetica, nu puteam sa port costum de baie, de exemplu). De ce nu vorbesc despre ea decat extrem de rar?
1. e o problema pur personala
2. nu ma reprezinta
Poate pe unii modificarile ii reprezinta mult (de ex un artist tatuator), dar pe mine aceasta operatie nu m-a schimbat total. Ce a schimbat? Mi-a dat liniste deoarece pot sa pun orice bluza/sutien/costum de baie pe mine fara sa ma gandesc la cum voi arata. Daca am mai multa incredere? Da, oarecum pentru ca simt ca nu mai am un secret jenant de ascuns si ma uit in oglinda cu mai multa tragere de inima.
Eu totusi tin mult la a fi ceea ce sunt fara sa ma defineasca nasul, fundul sau buzele. Chiar si inainte de operatie nu eram obsedata si ma gandeam rar sa ma operez oricum. Plus, cand ne facem operatii estetice cu motive imaginate (sau “defecte” carora le atribuim importanta prea mare) ca sa ne ridicam la un standard al societatii absolut arbitrar si imposibil de atins cred ca ne facem mai mult rau. Corpul trebuie respectat, pana la urma esti norocos/a sa respiri, mergi, traiesti, sa te bucuri de mancare si de lucrurile importante in viata. Totusi iti supui psihicul si fizicul la chinuri inutile in loc sa celebrezi ce ai.
In fine, operatiile estetice sunt OK dar in moderatie, trebuie sa ai un doctor competent si ingrijire post operatorie corespunzatoare. Plus, un psiholog daca o dorinta devine obsesie.
P.S. Exista boli psihice precum tulburarea dismorfica corporala, iar oamenii se vad urati oricate operatii si oricat de bine ar arata in realitate. Ca medic ar trebui sa fii inchis daca accepti sa operezi asemenea persoane.
e foarte frumos ce spui si-ar fi de vis sa gandim toti la fel. iti dai seama cata pace ar fi in lume? din pacate suntem atat de influentati de cum aratam si ii judecam pe cei din jur dupa cum arata incat si fara sa vrei o faci, pana ajungi sa-i cunosti si firea.
Eu mi-as miscora sanii, dar mi-e frica tare, tare, asa ca ii “car” asa cum sunt.
esti una dintre putinele care ar face asta 🙂
Cine se iubeste complet, nu are nevoie de operatii estetice. Una sau mai multe operatii estetice nu schimba felul de a te aprecia pe tine insati/ insuti.
Maya Angelou spunea: “You don’t need another person, place, or thing to make you whole. God already did that. Your job is to know it.”
Inainte sa nasc imi doream sa fac rinoplastie, acum dupa cezariana nu mai vreau sa aud de operatii, cel putin acum categoric nu. Daca imi revine curajul imi voi corecta nasul.Asta pentru stima de sine, m-as privi mai cu respect in oglinda fara sa ma intreb de ce nasul sta sa-mi strice dispozitia zilnica. Ceilalti nu-s deocord cu mine, dar stiu ca in mijlocul lumii nu mi-ar mai spune nimeni “ursulet” o data ce-as interveni o data pentru totdeauna cu rinoplastia.
Deepak Chopra about physical appearance: What makes you attractive is not working on your weak points but embracing them !
Da, ce e drept, atunci cand vezi in oglinda ceea ce iti imaginasei tu ca inseamna frumos, te mangaie la sufletel insa, oare daca iti schimbi perceptia frumosului, nu ai acelasi rezultat?
PS-Vb din propria experienta
In liceu, incercand sa fac niste acrobatii la ora de sport, m-am ales cu o fractura de piramida nazala. Am fost la spital, pus nasul intr-o pozitie relativ ok si cam atat. Dupa un timp am observat ca pe langa ca era relativ stramb, ii crescuse si o cocoasa, exact pe locul fracturii. A fost cel mai mare complex al vietii mele. Desi nimeni nu observa asimetria, eu nu suportam sa fac poze sau sa ma priveasca cineva decat din lateral. Am amanat cat am putut de mult pozele pt diploma de bac sau pt albumul scolii si mi-a picat cerul in cap cand le-am vazut, pt ca nu ma mai observam pe mine, ci doar nasul ala oribil. Prin anul 2 de facultate m-am hotarat sa imi fac rinoplastia, desi auzisem multe pareri ca ar fii f grea recuperarea, dureri, vanatai si umflaturi, am tinut-o pe a mea. Parintii, medici, nu prea au fost impacati sa ma operez, dar stiau ca mai devreme sau mai tarziu o s-o fac. Eram toata numai un zambet in ziua cea mare, asistentele radeau spunandu-mi ca nu stiu ce ma asteapta de sunt asa vesela. Si cam asa a si fost. Operatia s-a prelungit, pt ca a fost mult de lucru, citez. Dureri cumplite, vanatai inclusiv pe obraji, 2 zile in care nu am putut respira pe nas din cauza unor tampoane… Groaznic. Si cel mai rau a fost ca atunci cand mi-au scos bandajele de pe nas, arata mai rau ca inainte, unmflat si borcanat. Le-am spus de atunci ca ma intorc sa ma opereze iar. Intre timp, nasucul si-a revenit, nici gand de alta operatie. Nu este perfect, inca mai e o mica asimetrie, pe care o observ doar eu(normal), dar nu ma deranjeaza.
Daca ai grija de tine stii in sinea ta ca areti okay si asta oto da un plus de incredere in propria persoana. Aceasta stare o simt si cei din jurul tau si te apreciaza mai mult deoarece le inspiri energie pozitiva, optimism si dezinvoltura.