Scârba de scris

Poate e un termen puţin cam dur, dar sunt unele zile în care nu găsesc altul mai bun pentru sentimentele mele vis-a-vis de scris. Nu mă refer la scrisul pe blog, ci la scrisul zilnic, la scrisul care-mi pune pâinea pe masă. Că scrisul pe blog, după cum se vede, e din ce în ce mai slab. Şi asta-i o repercusiune a scrisului de la job.

Că jobul meu nu-mi aduce satisfacţii sufleteşti am mai scris aici. Nu e vorba de locul de muncă, ci de meseria în sine. Am primit oferte de la alte firme în acelaşi domeniu (content writing, SEO, SMM & co.), dar nu vreau să schimb birourile doar pentru a face acelaşi lucru. Îmi e foarte bine la firma la care sunt angajată şi-aş schimba-o doar în două cazuri: în România pentru a-mi schimba radical activitatea, în străinătate pe acelaşi job. (Dacă staţi cumva la Londra sau la Berlin şi auziţi de-un job de content writer, SEO ceva… ăsta-i profilul meu de LinkedIn). Scriu zilnic pentru tot felul de clienţi şi subiectele sunt atât de monotone că-mi vine să mă urc pe pereţi. Ştiu tot ce e de ştiut despre geamuri, bucătării, gresie şi faianţă, cuptoare şi instalaţii sanitare, cred că aş putea negreşit să mă angajez într-unul dintre domeniile astea şi aş putea oferi consultanţă premium.

Tot scrisul ăsta zilnic îmi secătuieşte imaginaţia, îmi fură gândurile şi-mi absoarbe toată seva creatoare. Ajung să-mi fie, cum am zis în titlu, scârbă să mă pun să mai scriu. Mare dreptate avea King Jeoffrey când spunea când s-a retras că orice pasiune pe care o faci pentru bani devine o meserie şi n-o mai faci cu plăcere. Aşa şi eu cu scrisul. Iubeam să scriu, adoram să înşir fraze pe hârtie sau pe blog, îmi veneau idei din cele mai frumoase şi eram mândră de orice bucăţică de text ieşea din capul meu. Acum… nu mai am chef nici măcar de colţişorul ăsta care îmi făcea bine. Sper să revin repede la sentimente mai bune, deși situația asta durează deja de ceva vreme.