Zoomarine, în primul rând pentru delfini

Zoomarine, la fel ca Sagres, nu era pe listă când am plecat de acasă. Însă l-am pus după ce-am văzut un afiș într-o stație de autobuz. Ne plac parcurile de distracție și n-am fi ratat unul care nu-i chiar la o aruncătură de băț. Dar mai mult decât un parc de distracții, Zoomarine este locul în care delfinii, focile, leii de mare, păsările exotice și păsările de pradă dau spectacole zilnice.

Dacă Zoomarine nu era în program, o întâlnire cu delfinii era. Citisem despre Ria Formosa că este o rezervație naturală în care delfinii pot fi observați în habitatul lor. Când am ajuns în Lagos, am văzut pe la tarabele din oraș și pe la agențiile de turism tururi de vreo 90 de minute de „dolphin watching”, care costau 45 de euro de persoană. Mi s-a părut puțin cam piperat prețul și-am renunțat la ideea de a-i vedea în mediul lor natural. Și când Zoomarine ne-a ieșit în cale, nu ne-am gândit de două ori dacă să mergem sau nu.

Ne-am uitat pe site, am văzut care-s prețurile, ce-i de făcut acolo, ce-i de văzut, însă ne-am dezumflat rău de tot când am constatat că să ajungem acolo e o adevărată provocare. Zoomarine se află la câțiva kilometri de Guia, un orăsel sau sat care, la rândul lui, se află la câțiva kilometri de Albufeira, o stațiune din Algarve. Ne-am făcut noi calculele cum să ajungem cu trenul din Lagos la Albufeira și de unde să luăm busul să ne ducă la Guia și oare cu ce să ajungem de acolo la Zoomarine? Planurile nu arătau deloc bine pentru că erau toate numai o fugă de la tren la bus, de la busul ăla la alt bus și tot așa. Obositor numai când mă gândesc. Aproape că am renunțat la delfini până când, a doua zi, am intrat într-o agenție de turism care avea în geam un afiș cu parcul de distracții. L-am întrebat pe domnul de acolo cum am putea ajunge și ne-a spus că cei de la Zoomarine pun la dispoziția doritorilor un bus care îi duce din Lagos până la parc. Și nu costa decât 9 euro, dus-întors. Am simțit cum ne pune Dumnezeu mâna în cap și mie mi s-a umplut inima de bucurie pentru că îmi doream tare, tare să văd delfinii. Biletul cu tot cu transport a costat 36 de euro, de persoană, cu tot cu ceva reducere. Și nici nu trebuia să alergăm de la un bus la altul, nici să ne trezim cu noaptea în cap. Și ne costa și mai ieftin. Am cumpărat biletele de la agenție și domnul respectiv ne-a dat toate indicațiile de care aveam nevoie. A doua zi eram în stație, pregătiți cu sandwich-uri și dulciuri, pentru o zi în compania delfinilor și a altor animale și păsări exotice.

La intrare, ne era teamă că poate n-o să ne lase cu geanta cu mâncare și apă, dar ne-am liniștit când i-am văzut pe unii cu ditamai lăzile frigorifice, cu umbrele și scaune pliante. În fond, biletele fusesera destul de scumpe și, după cum am fost sfătuiți să procedăm și la Disneyland, ne-am aprovizionat de acasă cu mâncare și lichide. Și-a fost perfect. N-am cheltuit decât un euro pe o înghețată și n-am murit nici de foame, nici de sete. Ah, și n-am fost nici singurii care au venit cu mâncarea-n sufertaș.

Ce este, de fapt, Zoomarine?

Pe lângă spectacolele cu delfini, cu care v-am înnebunit, cu foci, lei de mare, păsări exotice, păsări de pradă și acrobați, e un parc de distracții cu bazine cu valuri, cu tobogane și propulsoare de bărci pneumatice. Ajung la toate, pe rând, dar mai întâi să vă povestesc despre spectacole. La intrare am primit un pliant cu harta și cu orarul la care se pot urmări animalele în acțiune, așa că știam deja cum ne vom petrece ziua încă de la început.

Primul spectacol a fost cel cu delfini, pentru că era și punctul de atracție. Am prins loc sus de tot de unde am văzut totul perfect. Eu, jumătate din spectacol l-am plâns. M-au emoționat atât de mult mamiferele astea (ca să nu le zic nici pești, nici animale), că efectiv îmi tremura bărbia. Bine, în apărarea mea, show-ul a început cu un filmuleț despre unul dintre delfini care a murit în 2011 și care era la Zoomarine din 1978. Apoi ne-au arătat cât de cooperanți sunt când li se fac analizele, cum se lasă înțepați și ascultați cu stetoscopul, cum arată puiul în pântecele mamei lui și cum se naște. Vă zic, am văzut totul printr-o perdea de lacrimi. După care și-au făcut intrarea cei 6 delfini:

Prea multe de spus nu mai prea sunt pentru că e un lucru pe care trebuie să-l vezi, ca să te bucuri de el. Pozele sunt incapabile să redea emoțiile și drăgălășenia acestor vietăți. Am filmat câteva momente, însă n-am avut timp să le editez, să fac un clip coerent și bun de dat pe blog. Așa că las doar pozele să sugereze ce-am văzut noi:

Cucu-bau

au tras o bărcuţă cu doi copii în ea

au salvat-o „de la înec” pe una dintre dresoare

au dansat unul cu altul

s-au dat în spectacol

din nou

au ridicat-o pe fătuca asta din apă

au fost plăci de surf

i-au stropit pe spectatori

și și-au luat la revedere

Următorul spectacol a fost cel cu foci și lei de mare. Un fel de scenetă cu un Robinson Crusoe feminin, care trăiește pe o insulă pustie împreună cu focile.

își făcea rugăciunea înainte de culcare

masajul de relaxare

Vine o exploratoare și află că pe insulă se află o comoară. Complotează cu focile și leii să afle unde se găsește.

La sfârșitul acestui moment, pe un afiș scria că cine dorește poate face poze cu un leu de mare, pentru 15 euro. Eu, știind că un prieten a făcut poză cu unul, care i-a dat pusi, mi-am zis că nu pot rata un sărut de la un leu de mare. Așa că m-am pus în rând cu copiii, nerăbdătoare să mă pupe animalul. Ghici ce? Nepăsător și rece. Nici nu s-a uitat la mine, după cum vedeți. A stat neclintit, numai cu ochii după pește. Am plecat de lângă ea cu buza umflată, dar bucuroasă că măcar am atins-o. E foarte fină, dar nu mi s-a păut cu nimic mai deosebit decât un câine ud.

După foci și lei de mare, ne-am dus la spectacolul cu păsări exotice. Mai exact cu papagali. Simpatici și ei și prezentatorii și show-ul.

Înainte de reprezentația păsărilor de pradă, ne-am dus să mâncăm. După care ne-am îndreptat către locul unde urmau să se desfășoare vulturii și ulii, însă tribuna spectatorilor era neacoperită și era un soare atât de dogoritor că nici o secundă nu mă gândeam că o să stau să văd păsările. Așa că ne-am dus să vedem peștii din acvariu. Am văzut la vietați marine în concediul ăsta cât să-mi ajungă pentru câțiva ani. Aceleași ca la Oceanarium-ul din Lisabona.

După păsari, Sotzu a vrut musai să mergem la un spectacol de acrobații cu pirați. Ne-am dus și ne-a plăcut. Au sărit ăia pe acolo dintr-o parte într-alta, de sus în jos, de la stânga la dreapta. S-au înfășurat în panglici, au sărit în apă. Mișto de tot.

Când s-a terminat și cu asta, ne-am dus să ne bucurăm de apă, că eram cam fripți de căldură. Fain de tot la bazinul cu valuri, în piscină și la fântâna cu jeturi (ca în Parcul Copiilor la noi sau în Piața Mică la Sibiu). Despre tobogane v-aș zice de bine, însă când stai 20 de minute la coadă să te dai o tură, parcă nu-ți vine să te dai de prea multe ori. Fiind două, am stat de două ori la coadă și dup-aia am renunțat.

sursa foto

La propulsorul de bărci pneumatice am stat și mai mult la coadă. În jur de 35 de minute, pentru 10 secunde de plăcere. Frustrant.

Ne-am retras în piscine, unde apa era mai caldă ca în ocean, ne-am bălăcit în voie, după care ne-am retras la masă. Având timp, am vizitat din nou focile și leii de mare. Unele făceau plajă:

Altele dormeau

Altele se jucau

Am mai mers o dată la delfini și-am prins loc mai aproape de ei. Am făcut poze mai bune și eu tot am mai lăcrimat și a doua oară, deși nu la fel de mult.

Având oră fixă de plecare, ne-am împachetat și ne-am pregătit să ieșim. A fost o zi frumoasă, emoționantă și pe alocuri frustrantă. Dar a meritat întru totul.

Albumul de la Zoomarine nu e gata. Sunt 870 de poze care trebuie triate pentru că au fost făcute la foc continuu. Aproape că vezi tot spectacolul dacă dai puțin mai repede pe săgeată. Ca la desene animate. Așadar o să revin cu linkul când am timp să sortez atâtea imagini.