Florența în trei zile fără două seri

Dacă aș fi fost în locul lui și mi-aș fi dorit atât de mult să văd un loc, cred că m-aș fi bucurat mai mult. Sotzu’ cred că s-a bucurat în sine, că nu l-am văzut debordând de bucurie și entuziasm. But then again, e maramureșean, he keeps calm by nature și manifestările zgomotoase mi le lasă mie.

Duminica trecută, am ajuns așadar în „cel mai frumos oraș din lume” (that’s what he said) eu pentru prima oară, el pentru a doua, dupa 14 ani. Dar înainte, să ne ocupăm de detaliile tehnice și administrative că nu ajungi așa cu una cu două la Florența.

Transport

Chiar în ziua în care am ajuns de la Milano, la Wizz era iar reducere de 20% la toate zborurile. N-am stat pe gânduri și n-am plecat urechea la toate împotrivirile Sotzului, am scos cardul și-am cumpărat bilete către Bologna. Am plătit 653 de lei pentru două persoane,  dus-întors, plus un bagaj mare de mână. Chilipir, dacă mă întrebați pe mine.

Cum ajungi de la Bologna la Florența cu trenul?

De la aeroport până la Gara Centrală – busul circulă destul de des și costă 6 euro de persoană.

Bun, de la Bologna trebuia să ajungem la Florența și aveam două opțiuni: bus sau tren. După ce am intrat pe trenitalia.com și-am văzut prețurile la trenuri, am zis că leșin. Ne ieșea transportul către și de la Bologna mai scump decât biletele de avion. Mulți ne-au spus că-s bilete și mai ieftine, dar trebuie să dai pe „All solutions”, buton pe care eu nu l-am găsit primele dăți. Au grijă italienii să te facă să platești mai mult. Într-un final, m-am pus pe căutat și-am găsit pe TripAdvisor exact cum să caut. Și pentru că-s fată de treabă, vă arăt și vouă, cu poze.

1. Intrați pe trenitalia.com, selectați ruta, ziua și ora (aproximativă) în care plecați și ziua și ora (aproximativă) când vreți să vă întoarceți. Apropos, la întoarcere, trebuie să tineți cont de ora aia de dinainte de îmbarcare. Socotiți așadar vreo două ore și jumătate, dacă nu chiar trei, înainte de a pleca avionul. Noi am plecat la 8:20 (și trenul a avut și întârziere) pentru a fi siguri că nu pierdem avionul de la ora 12:30.


2. După ce se afișează toate săgețile lor (Freccia Rossa, Argento și Bianca – sunt trenuri de mare viteză), aveți în josul paginii nenorocitul ăla de buton cu All Solutions. Apăsați pe el.


3. Când se afișează și trenurile regionale, intercity sau altele, alegeți-l pe ăla care vă convine cel mai mult, care e și mai ieftin decât săgețile.


4. Selectați apoi și cel mai potrivit și ieftin tren de întoarcere.


5. În josul paginii vi se va afișa prețul total și vi se vor cere datele de contact. Biletele le veți primi pe mail, pe printați și le luați cu voi în tren.


Și uite așa ați cumpărat bilete cu doar 36 de euro în loc de 100, pentru două persoane. Bineînțeles, asta înseamnă că nu ajungi în 30 sau 45 de minute de la Bologna la Florența, ci într-o oră și jumătate (dacă trenul n-are întârziere de o oră – cum am pățit noi) și că trebuie să mai și schimbi trenurile – destul de repede – la Prato. Dar e ok, măcar nu cheltui atât de mulți bani. Poate niște nervi, dar nu-i nimic.

Cazare

Deși prima experiență cu airbnb.com n-a fost prea încurajatoare, am decis să-i mai dăm o șansă. Și bine-am făcut pentru că guesthouse-ul pe care l-am găsit acolo e de departe una dintre cele mai frumoase cazări pe care le-am avut de când călătorim. L’Aranceto Guest House e la vreo 2,5km de Gara Santa Maria Novella, sunt câteva stații de bus aproape de ea și camerele arată așa:


V-aș spune cât de mult mi-a plăcut, dar am foarte multe de scris și nu mai insist. Dar tot mai zic ceva de terasa aia cu portocalul ăla minunat: dacă aș avea așa ceva în curtea mea, nici n-aș mai pleca de acasă.


Cazarea ne-a costat 150 de euro pe trei nopți. + 12 euro pe 3 zile, pentru amandoi – taxa de turism. Îi găsiți pe airbnb, pe Facebook sau pe site.

Masă

Ca de obicei, micul dejun l-am luat la pensiune, acolo în curtea aia minunată și a constat în mâncare de la supermarket. Pentru prima oară, nu ne-am mai cheltuit banii doar pe mâncare. Am luat prânzul în fiecare zi în oraș, am mâncat pizza sub 10 euro, paste (tre’ să notez și aici să nu-mi mai cumpăr paste carbonara în Italia că am dat chix de două ori deja), lasagna și evident, înghețața. DIVINĂĂĂ! Am plecat de acasă cu durere de gât, dar nu mi-a păsat, tot am mâncat zilnic câte o înghețată sănătoasă. Nu poți merge în Italia și să nu mânci înghețată.

Obiective

Na, că am ajuns și la Florența în sine. După un duș rapid, am luat-o înapoi către Gară, căci de acolo începe Orașul vechi, acolo e toată frumusețea ei. La prima vedere n-am fost impresionată. De fapt în prima zi, eram destul de dezinteresată, dar bine că mi-am dat repede seama care-i problema și-am remediat-o din a doua zi. Problema era că nu-mi făcusem temele și nu așteptam să văd nimic. Nu-mi place un oraș dacă nu știu ce aș vrea să vizitez, dacă nu mă atrage nimic. Însă a doua zi, am luat wikitravel-ul la puricat și totul devenise mai interesant. Îmi setasem obiective pe care voiam să le văd și Florența s-a dezvăluit de-a dreptul magistrală. Dar iar m-am grăbit.

Prima oprire, după ce-am luat masa a fost, în Piazza del Duomo, unde am profitat de lipsa turiștilor și-am urcat în Turnul Giotto.

Biletul a costat 10 euro de persoană, dar timp de 24h se putea intra cu el în Turn, în Baptisteriu, în subsolul Catedralei și în cupolă. În afară de cupolă, am intrat a doua zi peste tot. Până în vârful Turnului Giotto, am urcat 414 scări – am zis că leșin.

Dar priveliștea a meritat:


După turn, am luat-o pe străduțe și-am ajuns la Palazzo Vecchio, care-i și sediul primăriei. Pe dinafară nu mi se pare nu știu ce, chiar dacă-l are pe David al lui Michelangelo în față. Acest David e o copie, pentru ca adevarata statuie se afla la Galeria Academiei, si poate nici acolo, pentru ca de multe ori, alte copii o inlocuiesc pe originala.

Însă pe dinăuntru, părea tare frumos.

De-acolo ne-am îndreptat către Ponte Vecchio, dar mai întâi am trecut pe lângă Galeria Uffizi, în care n-am intrat, dar le-am admirat de afară.


Pe faleza râului Arno, m-am uitat mai întâi în stânga, pentru că soarele bătea din spatele Podului Vechi.

După care, înaintând, l-am văzut mai bine. Și mi-a plăcut. A fost singurul obiectiv din prima zi, care chiar m-a impresionat. Așa-i că se vede entuziasmul pe fața lui? :))


Ponte Vecchio e, de fapt, casa bujutierilor. Nu găsești atceva decât bijuterii.


Prima zi s-a încheiat după ce-am mai hălăduit puțin pe străduțe. Dar cu plasele pline de cumpărături (de-ale gurii), eram prea obosiți să mai stăm să vedem orașul luminat la căderea serii.

A doua zi am început-o cu o oprire la Basilica di Santa Maria Novella, unde n-am intrat pentru că se plătea. Am pozat-o totuși.


După care am ajuns la primul obiectiv care mă interesa. Capela familiei Medici, unde erau înmormântați principii. Biletul a costat 8 euro de persoană. Nu stau foarte bine la capitolul istorie, așa că mă așteptam să găsesc pe-acolo ceva urme de-ale Catherinei de Medici. Cred că-s totuși în Franța. Cu toate astea, mi-a plăcut foarte mult capela de lângă Biserica San Lorenzo.

Mi-au plăcut și mai mult cele 9 sculpturi ale lui Michelangelo, care înfrumusețează sacristia principilor.

Următoarea oprire a fost la Baptisteriul Domului, unde am fost din nou impresionată de măreția lucrărilor. Am decis că Florența e mult mai frumoasă pe dinăuntru decât pe dinafară.


Am intrat și-n catedrală, unde intrarea e gratuită, dar, doamnelor, dacă aveți umerii goi și fuste prea scurte, va trebui să dați 1,5 euro pe o hartie care să vă acopere.  Eu am avut o bluză, deci am salvat 1,5 euro. De fapt 3, că și la Santa Croce e aceeași poveste.


Interiorul domului nu mi s-a părut atât de interesant, și nici Santa Reformata – subsolul cu ruinele fostei biserici.


În cupolă n-am mai intrat pentru că era o coadă de înconjura toată piața. Și nici nu se mișca prea repede, iar la durerea mea de picioare, nici nu mă gândeam să stau pe loc atâta timp.

Următoarea oprire a fost la Muzeul Bargello, unde iarăși n-am intrat.


Santa Croce a fost un must see pentru că adăpostește mormintele unora dintre cele mai mari personalități ale Florenței și ale lumii:

Donatello

Machiavelli


Dante Aligheri

Michelangelo

Galileo Galilei

Și mulți alții. Mi-au plăcut și picturile murale și toate statuile care decorau interiorul:


În curte, sub una dintre galerii, Infernul lui Dante era ilustrat în niște sculpturi. Am pus aici doar câteva, dar în albumul de pe picasa le vedeți pe toate.

Biletul de intrare a fost de 6 euro de persoană. La ora 17 am plecat către Pisa, dar despre asta într-un alt post.

A treia zi, am luat-o iar la picior și-am ajuns la Palazzo Pitti.

Îmi pare rău că ne-am zgârcit la 13 euro și-am renunțat la Camerele Regale în favoarea Grădinilor Boboli, pentru care am plătit 10 euro de persoană. N-am fost deloc impresionată. Singurele lucruri care mi-au plăcut au fost picturile din Muzeul Argintăriei:

Bijuteriile


Tunelul ăsta

Și costumele.

În rest… cred că aș fi preferat să mă plimb prin camere, sigur sunt mai interesante.

Am luat-o din nou către Ponte Vecchio și-am decis că mergem la Siena. Dar și despre asta în alt post.

Toate pozele le găsiți în acest album.