De când e întuneric, dorm mai bine

În ultimii ani, nopțile mele au fost într-o permanentă schimbare și nu par să se oprească.

Dacă de când am început să dorm singură și până acum 3 ani adormeam cu televizorul aprins – îmi era frică să adorm pe întuneric, pentru că îmi e frică de întuneric, ergo…  – acum nici măcar nu mai avem televizor în dormitor. Îmi închei zilele citind la lumina veiozei (pe care trebuie s-o schimb), pe care o sting când îmi cade Kindle-ul sau cartea pe piept. De când cu renovarea dormitorului, nici măcar laptopul nu-l mai iau cu mine, pentru că nu intră ștecherul în priză și îmi e lene să pun un prelungitor. Așa că nu mai am nici o problemă în a stinge lumina și-a mă culca.

Până acum ceva vreme, altă preferință era să fie cât de cât lumină în cameră, adică să se distingă umbre, colțuri, obiecte etc. Din aceeași frică de întuneric. Numai că întâmplarea face ca un vecin de peste drum să facă cerere la primărie să ne planteze în spatele blocului un stâlp cu lumină (chiar nu știu care-i termenul pentru el). Și ghici ce? Iarna trecută au venit să-l instaleze. Eu, prima bucuroasă pentru că în sfârșit era lumină seara când ajungeam la garaj și nu mă mai temeam că o sa iasă vreun bețivan din spatele gardului viu și-o să mă căsăpească. Scurtă mi-a fost bucuria pentru că a doua zi, stâlpul avea trei capete. Trei. Dacă nu trag storurile la balcon și nici draperia la sufragerie, nici măcar nu mai trebuie să aprind becurile în casă că e lumină de la Farul din Constanța, plantat la 15m de blocul meu. :-s Storurile se chinuie un pic pentru că în dormitor e destul de deranjantă lumina portocalie. În plus, cum a venit vara și ziua începe de la 5:30, e și mai multă lumină. Așa că mi-am făcut draperii.

Oh, și cum dorm pe întuneric… aș spune că neîntoarsă, dar nu-i adevărat pentru că odată cu vara a venit și căldura. Și pentru a ține întunericul în cameră, nu pot deschide geamul :((

#firstworldproblems, right?