Leave Conchita alone!

Se întâmplă foarte rar să abordez pe blog subiecte de ultimă oră, despre care se discută pe toate blogurile, pe Facebook, prin presă sau la televizor. Nu înseamnă că n-am o părere despre unele dintre ele, doar că nu vreau să-mi pun blogul în slujba mondenităților. De data asta fac o excepție și-mi exprim opinia în legătură cu Conchita Wurst, bărbatul-femeie sau femeia-bărbat care a câștigat Eurovisionul anul ăsta.

Cred că nimeni n-a rămas indiferent la apariția ei, cu atât mai mult la faptul că a și câștigat. Unii sunt pro, alții contra, iar eu sunt, după cum reiese din titlu, de partea ei/lui. Am avut discuții în familie, cu prietenii, la lucru, am citit comentarii pe net. Sunt printre puținii care chiar nu sunt deranjați de faptul că Tom Neuwirth s-a prezentat cum s-a prezentat la o competiție urmărită de o lume întreagă (da, știu, ați făcut o excepție de data asta, la fel cum ați făcut și anul trecut să-l vedeți pe Ouatu). Se pare că foarte mulți au uitat de victoria primului transsexual de la Eurovisionul din 1998. Dana International a reprezentat Israelul și lumea se miră 16 ani mai târziu că Israelul (vai ce blasfemie!!!) a acordat Austriei, unui transsexual, punctajul maxim. Pentru că israelienii, așa iudei și islamiști cum sunt ei, sunt mai destupați la minte decât mulți dintre europenii/românii cu mințile deschise. Iar rușii, atât de înverșunați cum sunt împotriva comunității gay, au uitat că în 2003 fetele de la TATU s-au sărutat pe scenă, se jucau de-a lesbienele pe scenele pe care cântau. Dar faptul că un transsexual poartă și rochie și barbă e cu adevărat de neconceput. Ah, ipocriților!

Din punctul meu de vedere, barba Conchitei este o strategie de marketing. La fel cum sunt și ținutele extravagante ale lui Lady Gaga. A făcut-o și Madonna, au făcut-o mulți alții. Într-o lume în care trebuie să te chinui să atragi atenția maselor, o barbă în combinație cu păr lung și o rochie elegantă de seară pare că a fost ideea câștigătoare care a reușit să îi țină pe spectatori cu ochii și urechile lipite de ecrane. Conchita a fost ciudățenia de la care nu-și puteau lua ochii, așa că au fost nevoiți să o și asculte. Sunt absolut convinsă că dacă n-ar fi avut barba nimeni nu ar fi băgat-o în seamă, pentru că a fi transsexual deja nu mai e nici o noutate, ne-am obișnuit deja cu ideea (oare?). Eee, dar un transsexual cu barbă… deja avem elementul nou, care atrage atenție. Iar barba, așa cum se întreba toată lumea, se poate să fi fost aplicată, ca un accesoriu.

Nu știu dacă ați ascultat melodia cu ochii închiși, fără să aveți dinaintea ochilor o ciudățenie. Dacă ați făcut-o sau dacă ați făcut abstracție de barbă și rochie, sunt sigură că vocea Conchitei v-a făcut piele de găină. Și întrebați-vă dacă ați fi băgat-o în seamă sau dacă ați fi votat-o câștigătoare. Eu cred că ar fi trecut neobservată, la fel ca multe alte melodii lente de la Eurovision, bune, cântate de oameni „normali”.

Singurul lucru pe care i l-aș reproșa Conchitei ar fi numele de familie pe care și l-a ales: Wurst, care în germană înseamnă „cârnat”. Nu-i unul tocmai inspirat, însă am citit aici că și l-a ales pe baza expresiei „Das ist mir doch alles Wurst” (= „E același lucru pentru mine / Nu-mi pasă”). Ah și încă ceva: gesturile exagerat de efeminate. Dar asta mă deranjează la toți homosexualii, nu doar la Tom.

Într-un interviu pe care l-a dat pentru site-ul vocativ.com, Tom spune:

„Being a teenager is a very tough time. I’ve always had to struggle with discrimination and bullying. I really tried to fit in. I changed myself into everything you can imagine. I tried to be very outgoing. I tried to be shy. But I never really fit in. At the end of the day, I decided that I wanted to be myself. So I came up with this idea of a bearded lady because I want to say with this look that it’s not important how you look. And it’s not important where you are from or what the color of your skin is. It is just about you, and everybody is beautiful in their own way. I wanted to shout out to the world: “Do whatever you want and be whomever you want, as long as you are not hurting anybody”. […] When the magic hair is on, I am Conchita. This is like my uniform. When I go to work, I put on my makeup and hair, and I do my thing. I take it very seriously. For example, whenever I am rehearsing, I know that Conchita sings very differently from Tom. I don’t know why. I am more focused when I am Conchita because of this look. And when I am at home, I am a very boring and ordinary boy.”

Iar în clipul ăsta, veți vedea că e și amuzantă, coerentă și… normală în anormalitatea ei. Mie îmi place de ea teribil de mult.

La urma urmelor, oameni buni, E DOAR O BARBĂ!!! Iar păreri ca aceasta mă intristează.