Middlesex

Autor: Jeffrey Eugenides
Titlu original: Middlesex
Naționalitate: american
Gen: ficțiune, saga de familie
Anul apariției: 2002
Nr. pagini: 544 (Farrar, Straus and Giroux)
Premii: Premiul Pulitzer pentru ficțiune (2003) etc.
Ecranizare:
Traducere: citită în original
Alte cărți de același autor: Intriga matrimonială
Nota mea: 5/5

În comentariile de la Intriga matrimonială, pe Facebook, pe Goodreads și oriunde se aducea vorba despre Eugenides sau despre cărți, în general, tot ce auzeam era Middlesex, Middlesex, Middlesex și iarăși Middlesex.  Așa că mi-am creat niște așteptări uriașe de la cartea asta. Cu atât mai mult cu cât Intriga matrimonială e una dintre cărțile mele preferate. Pe principiul „stai să vezi cât de tare e Middlesex”, m-am apucat de ea cu o urmă de scepticism.

Auzisem de carte cu vreo 5-6 ani în urmă când cineva o adusese la schimb de cărți și vorbea despre ea, ca toată lumea, în termenii cei mai elogioși. Am pus-o pe listă, dar rândul i-a venit abia când Oana a impus-o în clubul de carte.

Dacă Intriga a avut nevoie de un capitol pentru a-mi starni interesul și pentru a-mi da ghes să citesc în fiecare secundă liberă, cu Middlesex n-a fost chiar așa simplu. Mai exact… a fost nevoie de 70% din carte ca să las orice și să stau cu Kindle-ul în brațe pentru a vedea ce se mai întâmplă. Ador stilul lui Eugenides și chiar dacă romanul ăsta nu m-a „încolțit” de la primele pagini, nici măcar din prima jumătate, asta nu înseamnă că nu l-am citit cu plăcere. Nu l-am citit cu ardoare, însă mi-a plăcut și n-am evitat să citesc atunci când aveam timp. Vă spun mai încolo care a fost momentul în care Kindle-ul mi s-a lipit de mâini și n-am mai vrut să-i dau drumul.

Înainte de a trece la rezumatul cărții, trebuie să vă avertizez că recenzia conține spoilere, așa că dacă n-ați citit-o sau dacă nu vreți să știți dinainte ce se întâmplă, vă asigur de pe acuma că e o carte care merită citită și descoperită fără să știți detalii dinainte. Daca vă place să cunoașteți subiectul înainte să vă apucați de-o carte, citiți în continuare.

În Middlesex, personajul principal e un hermafrodit. Un om care se naște femeie și devine bărbat. Simone de Beauvoir cred că ar avea ceva de obiectat* la fraza asta, dar ea n-a citit cartea lui Eugenides, deci trecem mai departe. Calliope Stephanides, după ce ne spune că s-a născut de două ori, prima dată ca fetiță și-a doua oară ca bărbat, își începe povestea vieții, a transformării ei, cam de la Adam și Eva, adică cu ce s-a întâmplat între bunicii ei, când genele s-au amestecat.

In any genetic history, I’m the final clause in a periodic sentence, and that sentence begins a long time ago, in another language, and you have to read it from the beginning to get to the end, which is my arrival.

Așa se face că prima parte din carte este povestea de dragoste dintre Desdemona și Lefty, bunicii ei/lui, care sunt și frate și soră. O iubire pasională, născută în satul lor natal, Smirna, și continuată în Detroit, acolo unde cei doi fug când izbucnește răscoala și Smirna e arsă din temelii. Pe vaporul cu care ajung în America, Desdemona și Lefty îi conving pe pasageri că acolo s-au cunoscut și s-au îndrăgostit. Se căsătoresc pe vapor și când ajung în casa verișoarei lor, care e singura care știe că sunt frați, încep să trăiască asemeni unor tineri însurăței.  Lefty își caută de lucru, Desdemona se învinovățește pentru păcatul pe care îl trăiesc, dar viața în America începe să dea roade. Li se naște primul copil, un băiat: Miltiades, alintat Milt. Apoi, deși grecoaica se ferește și își impune abstinența de la o viață sexuală în păcat, într-o noapte se mai întâmplă o dată să rămână însărcinată. Li se naște o fetiță. Oricâte aș avea de spus despre Desdemona și Lefty, le întrerup povestea aici, dar mai spun că mi-a plăcut tare mult de Lefty, iar pe ea am comparat-o cu nesuferita de Fermina Daza, doar că pe alocuri era mai simpatică.

A doua parte le e dedicată părinților lui Callie, Milt și Tessie, care și ei trăiesc o poveste de dragoste incestuoasă. Tessie e fiica verișoarei lui Lefty și a Desdemonei, prin urmare verișoara de gradul II a lui Milt. Genele continuă să se amestece, până când se naște Callie și unde se opresc într-o disfuncție genetică. Dragostea dintre cei doi verișori nu e la fel de palpitantă și incitantă ca cea dintre cei doi frați, însă are elemente emoționante, pentru că așa frumos știe Eugenides să redea lucrurile.

Cartea nu e împărțită fizic în părțile despre care vă spun eu, însă eu am perceput-o ca fiind alcătuită din trei părți. Ultima și cea mai interesantă, din punctul meu de vedere, e despre Callie. Despre cum se descoperă ea ca fată, cum își observă corpul și procesele prin care trece în comparație cu al celorlalte fete, despre cum își dă seama că e altfel și despre câte eforturi face să ascundă ce e. Și nici măcar nu știe ce e, pentru că nimeni nu vorbește cu ea, nimeni nu înțelege prea bine ce se întâmplă la ea „acolo jos”. Nimeni nu știe, în afară de părinții ei și aceștia nu consideră că ar fi ceva grav. Cu atât mai mult cu cât ea minte în privintă dezvoltării ei ca fată, iar mama ei e convinsă că e normală pentru că are ciclu. Doar că e o minciună, mai mult din dorința de a o liniști pe maică-sa. Când în sfârșit o duc la un specialist (momentul care a făcut cartea super interesantă), atât părinții cât și adolescenta află lucruri care, deși pe ei îi liniștesc, pe Callie o îngrozesc, o determină să fugă, să se accepte și să devină băiat.

My parents and I were leaving in an hour. We were going to New York City to see a famous doctor. I didn’t know how long we’d be gone or what was wrong with me. I didn’t pay much attention to the details. I only knew I was no longer a girl like other girls.

Dar, înainte de vizita la doctor, fata se îndrăgostește de una dintre colegele ei de școală, denumită „the Obscure Object”. Cum-necum, lucrurile între ele avansează și într-o vacanță, pe lângă dragostea platonică ce i-o poartă fetei, Callie cunoaște și plăcerea senzuală alături de ea. Prima dragoste, atât de scurtă și pasională cum e, rămâne în amintirea lui Cal, atunci când povestește despre ea, pentru că odată cu fuga lui, lasă în urmă familie, iubire și viața de femeie. E foarte emoționat descrisă perioadă transformării lui, oamenii pe care îi întâlnește și lucrurile pe care trebuie să le facă. La fel de emoționat e și momentul când e nevoit să le ceară ajutorul părinților lui, după ce a dispărut din camera de hotel, lăsându-i cu întrebările în aer și cu durerea în suflet. Telefonul pe care îl dă îi aduce nefericita veste că tatăl lui a murit, așa că se întoarce acasă la înmormântarea lui. Se întoarce ca băiat, în care mama lui încă o mai regăsește pe ici, pe colo, pe Callie.

După înmormântare, Desdemona, pe care Eugenides a uitat-o închisă într-o cameră după moartea lui Lefty, îi povestește lui Cal de ce este el așa cum este. Îi spune despre incestul ei cu bunicul lui, dar și despre cel al părinților lui.

Deși Middlesex e povestea atâtor personaje, în atât de multe perioade ale vieților lor, Cal e mereu prezent, de la început până la sfârșit. Și pentru că trebuie să știm ce s-a întâmplat cu el după momentul întoarcerii sale acasa, își presară povestea cu momente din viața lui de bărbat de peste 40 de ani. Locuiește în Berlin, e diplomat și n-a avut niciodată o relație de durată cu vreo femeie. Toate se termină înainte să ajungă în pat. Însă cu Julie Kikuchi lucrurile stau altfel. E singura căreia îi povestește ce-i cu el și singura care acceptă. Dar nu aflăm asta decât la final, spre disperarea mea, că eu abia așteptam și-mi doream să se înfiripe ceva între ei.

Some nights I tell people I’ve just met. In other cases I keep silent forever.   That goes especially for women I’m attracted to. When I meet someone I like and who seems to like me, I retreat. There are lots of nights out in Berlin when, emboldened by a good-value Rioja, I forget my physical predicament and allow myself to hope. The tailored suit comes off. The Thomas Pink shirt, too. My dates can’t fail to be impressed by my physical condition. (Under the armor of my double-breasted suits is another of gym-built muscle.) But the final protection, my roomy, my discreet boxer shorts, these I do not remove. Ever. Instead I leave, making excuses. I leave and never call them again. Just like a guy.

M-am lungit cu scrisul, dar i-aș fi făcut o nedreptate cărții să comprim 544 de pagini în câteva rânduri. Oricum au rămas lucruri nespuse, impresii neregăsite și nepovestite, senzații neexplorate și plăceri nevinovate. Dacă n-ați citit Middlesex, încercați să ignorați comentariile de genul „pfuai, e cea mai tare carte pe care am citit-o vreodată” și permiteți-i să vă convingă singură de asta. Eu n-aș spune că e cea mai tare, dar, cu siguranță, e una dintre cele mai.

Citatele din carte le găsiți pe Cuvintele din cărți.

___________________________________________________

* pentru că ea a emis celebra părere conform căreia „femeie nu te naști, ci devii”.