Planta care se crește singură
În 2011 mi-am descoperit, surprinsă, o pasiune. Aceea de a grădinări. Mă rog, aceea de a tunde iarba, că încă n-am plantat nici un copac, nici o plantă. Însă primăvara asta, m-am surprins din nou admirând copacii înfloriți și florile din curțile oamenilor. Cred că niciodată până acuma nu le-am acordat atâta atenție. Să nu mai zic cât de frumos e orașul, tot împânzit de ghivece cu flori, de rondouri de lalale. O superbitate. Poate în weekend fac o plimbare și câteva poze, că e păcat să nu ieși prin Timișoara când e așa de frumoasă.
Nu toată lumea are talent la crescut plante, poate să vă spună Oana. Nici eu n-am știut că am, însă orice fac cu plantele din apartament, nu reușesc să le omor (am renunțat să mai încerc) și am ajuns să le îndrăgesc, mai ales când arată așa:
Dar, pentru că vă promiteam în titlu o plantă care se crește singură, să vă spun despre ce e vorba. Cei de la Dor de Verde au o soluție ingenioasă, mai ales pentru cei care uită să ude plantele. Au creat un pachet în care există ghiveci, turbă, seminte și fertilizator. Tot ce trebuie făcut e să plantezi semințele, să amesteci biofertilizatorul cu apă, să pui ghiveciul la loc însorit și când e cazul să reumpli rezervorul. Și restul îl face planta.
Așa arată un pachet. Mă rog, 6 pachete, pentru că pe lângă levănțica și gălbenelele mele, am 4 pachete de dat cititorilor: cimbru, roșii chiquita pot, ardei iute și creson de grădină.
Pe site veți vedea că exista pachete de plante pentru bucătărie, plante medicinale, plante pentru suflet și plante cu povești. Dar înainte să vă spun ce trebuie să faceți pentru una dintre plante, să recapitulăm:
– se îndepărtează folia de pe ghiveci
– se plantează semințele în turbă, conform specificațiilor de pe site, de pe pagina plantei pe care o aveți în fața. Fiecare plantă are instrucțiuni personalizate, deci atenție, că dup-aia dați vina pe plantă.
– se amestecă 200ml de apă cu 1ml fertilizator, se umple rezervorul ghiveciului prin tubul de conexiune cu trei sferturi din soluție, iar cu sfertul rămas se udă turba uniform.
– se așează ghiveciul într-un loc unde bate soarele (din octombrie până în martie se recomandă suplimentarea luminii naturale cu lumină artificială, timp de 5-6 ore)
– se reumple rezervorul când acesta s-a golit. La primele 2-3 frunze se refertilizează la fel ca prima oară.
– gata, astepțați să crească planta
Pentru a câștiga unul dintre cele 4 ghivece trebuie să-mi povestiți un episod fericit sau nefericit care implică plantele de apartament. Fie că ați plantat ceva și nu s-a prins, fie că ați omorât o plantă care a înviat, fie că nu mai știți ce să faceți cu plantele agățătoare, orice. Sigur sunt destule povești. Concursul durează până marțea viitoare, pe 15.
Later edit: Am întârziat o zi cu rezultatele, dar iată câștigătorii desemnați de random.org (mie mi-a fost prea greu să aleg dintre poveștile voastre, așa că am pasat responsabilitatea unui algoritm). Felicitări si merci de participare.
De cand ma stiu, azi-maine 25 de ani, am avut in dormitor doua Dieffenbachia. Sigur le stiti, sunt acele plante care se regasesc in multe birouri, prin casele oamenilor, nu sunt pretentioase. De ani de zile nu le-am schimbat ghivechiul sau pamantul, desi primavara asta mi-am propus inca nu am reusit. Las pe saptamana viitoare. Mereu aman pt ca mi-este frica. Frica sa nu le omor. Trebuie taiate, sunt aproape de tavan. Eu nu am mai facut niciodata “operatiuni” de genul asta, iar floarea asta o am de la bunica. Printre putinele lucruri cu care am crescut si le am de la ea. Mi-e teama sa moara, asa ca imi tremura mana ori de cate ori zic: gata, de maine o tai si ma pun sa schimb ghiveciul.
Eu sunt anti-plante :)) Sau plantele sunt anti-Oana. Dar, la un moment dat, privind colecția de cactuși a fratelui meu, am decis că vreau și eu unul. M-a poftit fratele la cumpărături (doar nu era să-mi dea unul de-al lui, știa el ce știa) și m-am trezit cu un cactus mic, cu flori albe pe ici-colo. Îmi spune ”Îl uzi o dată pe săptămână, da? O DATĂ!”. Doar că eu îl udam luni dimineața și seara, uitând că îl udasem dimineața, îl mai udam o dată. La fel și miercuri. La fel și vineri. Când mi se făcea mie drag. Așa că peste două luni a descoperit frate-miu un cactus udat de 3 ori pe zi, plin de flori și cu rădăcina putredă :)) Păcat de el, că era frumos. Nu l-a mai salvat nimeni :))
Eu am grădina în living. Cel mai rău am păţit-o cu mimosa pudica, chiar că mimosă. Am primit-o pui, era un fâţ de frunze care se strângeau cum o pipăiai sau suflai un pic spre ea. Era “pet-ul” noustru, dar, se pare, că s-a supărat pe jocul nostru şi a început să se automutileze (sau cel puţin aşa credeam eu). Când am pus-o la soare, s-a ars. Nu-i place soarele. Am pus-o în bucătărie la umbră, s-a chircit pentru că lăsam geamul deschis şi vezi doamne o lua curentul.
Din câteva fire de mimosă, a mai rămas unul singur: unele au murit din cauza soarelul puternic, altele din cauza curentului, altele pentru că nu s-au adaptat la noul sol (i-am schimbat ghiveciul). Un singur fir a rezistat, îţi vine să crezi? L-am aruncat într-un ghiveci mare, nici nu-mi vedea să mă mai uit la ea. Avea două frunze în vârf, măi că-mi venea să-i fiu călău fără ştirea lui Alin (se autodeclara protectorul mimosei).
Până la urmă doamna mimisă a făcut şi flori, i-au dat lăstari şi acum ne lasă să ne jucăm cu ea :))
eu am primit de la o matusa niste rasaduri de ardei din aia mici si foarte iuti. am plantat in pamant 6 bucati dar imi traiesc 2 si sunt foartte frumosi. cand uit sa-i ud isi lasa frunzele in jos si se carcesc, parca ar fi suparata planta, o ud imediat si in 2 zile isi revine la normal. imi place sa gradinaresc si in fiecare primavara imi palce sa umplu balconu cu flori. multumesc
Zici tu de Oana, dar eu am reusit sa omor 2 cactusi (aia n-ar trebui sa supravietuiasca un al treilea razboi mondial?). Primul s-a uscat. Da, se poate usca. 🙂 Pe al doilea… well, din exces de zel, cred ca l-am udat prea mult si a ajuns sa arate ca un castravete uitat in frigider vreo 6 luni. 🙂
Un concurs care ma pune la treaba. Nu stiu daca tu ai facut la fel, insa cand eram mai micut am plantat semintele de la mandarine intr-un ghiveci cu o floare mai rara a parintilor mei. La inceput din joaca, ma credeam si eu marele gradinar. Dupa o perioada am observat ca incepe sa iasa langa aceea floare inca o planta. Ca sa nu fiu acuzat de distrugere, am mutat floarea pe casa scarii. La inceput ai mei au cautat cu disperare ghiveciul (nici acum nu inteleg, cum de l-au ratat pe casa scarii), dar dupa o perioada au renuntat. Bine, eu am fost acuzat, nu au gresit cu mult. Dupa mai multi ani, la etajul 2 a aparut un copac, in adevaratul sens al cuvantului. Mandarinul a crescut, chiar facuse niste mandarine micute. Toata scara venea sa vada minunea(care nu era defapt minune, am aflat mai tarziu ca un vecin a altoit copacelul). Si parintii mei se minunau, pana cand au observat ghiveciul de la mandarin :))
Un episod fericit a fost cand am inviat o planta din uscare (si de obicei ma inteleg bine cu ele :), dar din nefericire sunt la a doua violeta de parma. inca nu inteleg de ce sunt asa sensibile si nu se pot adapta la balconul meu. poate are cineva vreun sfat…
Sunt mare iubitoare de flori si,desi spatiul nu-mi permite prea mult,tot am reusit sa ajung la 50 de ghivece in casa (fara balcon,doar la pervaz).Favoritele mele sunt gloxiniile,pe care le inmultesc an de an .La inceput am avut parte numai de episoade nefericite,mureau “pe capete”,ba era prea multa lumina,ba ramaneau in curent.Acum stiu ce le place si in fiecare an am plante tinere si colorate,pe care,de cele mai multe ori,le ofer oricui iubeste florile.
De 5 ani am o planta mica pe care o ud cand imi aduc aminte, ii rup frunzele ofilite si ii schimb pamantul la fel de des, DAR inca rezista si dintr-o plantuta mica acum e o floare mare si frumoasa.
Mama e anti talent la flori. Le cumpara, se bucura de ele, cad florile si bye bye.Orice ar face, oriunde le-ar muta, oricat ar vorbi cu ele, nu mai infloresc. Buuun. Urmeaza etapa in care le daruiesc vreunei prietene si in cel mai scurt timp logic, infloresc. In week end mi s-a pus in brate o gardenie destul de bogata careia ii cadeau bobocii.. “Ia-o de aici, sa n-o mai vad, ce floare proasta, toate florile sunt proaste” plus alte cateva injuraturi delicate.. Am uitat sa o duc iar aseara am aflat ca i-au priit vorbele de dulce, 2 boboci s-au deschis. Vb mamei, daca cu vorba buna nu i-a placut, atunci o s-o jignesc.
Am uitat sa va povestesc cum am vrut sa plantez iarba de gazon la cabana la munte, sa le fac o surpriza alor mei. Dupa ceva timp, cand si uitasem ce gest nobil am facut, am fost intrebata daca stiu cumva de ce e graul atat de des prin curte, pe unde nu trebuia sa fie deloc. Se pare ca era si o punga cu grau pe langa cea cu iarba.
Eu am o singură plăntuță în casă, pe care am cumpărat-o la scurt timp după ce m-am mutat la Cluj la facultate. A fost mare eveniment! Nu i-am dat mare speranță de viață din moment ce nu am mai avut plante la ghiveci în casă, dar e clar din neam de spartani dacă rezistă de mai bine de patru ani. Draga de ea a fost uitată “pe uscat” vreo lună și ceva de boyfriend (eu fiind plecată de acasă), s-a “bronzat” un pic cam mult atunci când am pus-o într-un loc mai însorit sau s-a făcut mică de tot când am pus-o la umbră. Și spre surprinderea noastră ea tot crește. Nu același lucru se poate spune și despre un trio de cactuși, care s-au uscat mai ceva ca la mama lor acasă… Cu ocazia asta mi-am amintit că ar cam trebui să îmi ud plăntuța azi, so thanks! 🙂
Cea mai trista poveste a mea legata de o planta este povestea despre bonsaiul meu, pe care l-am iubit enorm. Am avut foarte mare grija de el, l-am tuns la intervalele potrivite si ii puneam ingrasamant de fiecare data.
Se spune ca daca nu vorbesti cu ei si nu le oferi atentie, bonsaii mor. Nu am crezut asa ceva si a fost o perioada aglomerata in viata mea, cu examenul de bacalaureat si admiterea la facultate, in care nu am mai avut eu grija de el, ci mama mea. In numai 3 zile, bonsaiul meu a murit usor, usor. I-au cazut frunzele, iar acum au ramas crengutele. De ceva timp, insa, cred ca tot incearca sa se refaca. Parca au inmugurit cateva crengute si sper sa isi revina.
Aparent eu am o problema cu orhideele. Dupa ce au inflorit o data, a doua oara nici ca mai binevoiesc sa isi arate florile. Indiferent unde le-as amplasa, indiferent cat le-as uda, indiferent cat nu le-as uda. 🙂 Nu vor si pace.
Incearca sa le pui pe pervaz, sa aiba multa lumina, nu soare puternic totusi. eu le tin pe pervazul din bucatarie, 4 ghivece de orhidee diferite, unde au lumina multa, iar apa – o data la cateva zile in castronel jos, nu direct pe pamant. dupa ce le-au cazut primele flori, a durat cam un an pana au inflorit din nou, si acum din 6 in 6 luni. Si nu au atentie, pt ca nu stau in tara, cineva are grija de ele 🙂 succes si sigur vor inflori 🙂
Nu prea particip eu la concursuri, dar o planta mi-as dori sa am. Si poate ca daca o primesc drept cadou, n-o sa imi moara.
Spun asta pentru ca mai toate plantutele mele au murit. Fie ei trandafirasi, orhidei.. s-au ofilit fara drept de apel.
Ultima planta pe care am primit-o cadou a fost o magnolie care s-a dezvoltat foarte frumos, i-au dat frunzulita, boboc.. pana cand am vazut ca incepe sa se usuce varfurile frunzelor si sa ii apara pete. I-am schimbat locul, gandindu-ma ca are nevoie de mai multa lumina sau poate de apa?
Cand m-am uitat cu atentie.. avea paduchi. Sa cada cerul pe mine, nu alta! Asa ca a doua zi, directia Mr. Bricolaj. Am luat pamant, ghiveci, ingrasamant.. si am mutat-o. Acum sa vedem.. sper sa am noroc sa se prinda si sa reziste. As vrea sa darame mitul conform caruia n-am noroc la plante….
Valeu! 😀 A fost un adevarat chin pentru mine cand ai mei au plecat in vacanta. Mi-a zis mama sa nu uit sa-i ud florile din balcon… Mi-am adus aminte dupa doua saptamani, exact in ziua in care se intorceau ei din vacanta… Ce sa mai ud ca erau toate pleostite, ofilite, vai de capul lor…
Singurele plante care rezista la mine sunt… cactusii! Asta pentru ca uit! Uit, dom’le, de ele, chit ca sunt pe birou… M-asez la birou, dau drumul la laptop si parca nu mai vad nimic in jur. Exceptie: cateii si copilul. Pentru ca unul tipa, altul musca. :)) Tot mama, saraca, e cea care vine si-mi uda cactusii… Ba chiar in exces, sa fie ea sigura ca nu mor plantele. Iubesc florile, atat in vaza, cat si cele de ghiveci, dar… sa aiba altcineva grija de ele… Sau sa fie niste plante care se cresc singure :))
Salut Andreea , iti recomand o carte care sa te ajute sa iti imbogatesti relatia cu florile – sper sa-ti placa! http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/limbajul-florilor
Imi place sa gradinaresc destul de mult, insa nu o fac decat sporadic atunci cand merg pe la mama sau la tara, unde mi-am facut impreuna cu restul familiei o gradinita de flori in fata casei. De gradina mare din spatele curtii se ocupa mai mult bunicii, pentru ca acolo am pus numai pomi si tot felul de plante comestibile, ceapa, cartofi, ardei, dovlecei, pepeni, rosii, capsuni si multe altele. Acasa nu pot tine niciun ghiveci de absolut nimic pentru ca am doua pisici care rod tot ce prind.
Pe la vreo 11-12 ani am strans vreme 4-5 luni toti samburii de curmale si am plantat rasaduri in pahare de plastic de am umplut TOT balconul. Cred ca erau peste 400. Nu stiam nici eu, nici mama, nici tata, nimic despre planta de curmal, logic, asa ca au prins doar vreo 30 de plantute, iar la maturitate au ajuns doar 3-4. Nu au rodit niciodata, insa acum mama are 3 plante absolut gigantice pe scara blocului. Alta intamplare a fost cu un cactus pricajit, primit cadou de ea cand eu aveam vreo 8 ani. Ei bine, acum eu am 22 iar cactusul s-a facut atat de mare ca ocupa un intreg etaj de bloc, are peste 2,5 metri. Habar n-am cum se numeste specia, insa pot sa revin cu poze daca e cazul.
Povestea mea simpla: plimbându-mi catelusa in cartier, am descoperit in urma cu un an un ghiveci aruncat; apar din ce in ce mai multe in spatiile verzi din fata balcoanelor… Observ ca devine un obicei ca oamenii care se plictisesc de plante sau animale, mai ales cand îmbătrânesc, sa le abandoneze. Cam asa si cu ghivecele aruncate….Am luat fericita trandafirul si l-am dus acasa. Am inteles ca voia cu disperare sa traiscaȘ radacinile iesisera din ghiveci si erau deja spre pamant, iar el era chinuit si sufocat de buruieni si pamant. Trandafirul japonez ma răsplătește toata vara: imi luminează ochii si sufletul! 🙂
De la mama de pe facebook, ca pentru ea vreau sa castig :))
“ca tot e ziua florilor: mi-am cumparat mai multe plicuri cu seminte de flori, pentru balcon, pentru gradina…am plantat si am avut grija in special de unele, care imi plac mult; le-am tinut la caldura, le-am udat regulat si…ghici ce-a iesit in ghiveci? urzici! si nici nu pot sa spun ca pamantul e de vina, pentru ca era pamant de flori, cumparat special, pe care l-am pus si in alte ghivece:( gata! de acum iau doar flori gata crescute, sa fiu eu sigura ce plantez!”