Când am timp să citesc

Anul trecut am ajuns la concluzia că am prea multe hobby-uri și prea puțin timp liber. Deși scopul meu în viață e să lucrez 6 ore pe zi, din păcate soluția asta nu îmi pune, deocamdată, mâncarea pe masă. Așa că mă ocup de pasiunile mele când și cum pot. De câteva luni, prioritară e lectura. Am lăsat proiectele DIY pe când mi-o reveni cheful, la filme mă uit în weekend, iar la seriale… bine că-s în pauză până în martie. Nu-mi vine să cred că e puțin trecut de a doua jumătate a lunii februarie și eu am citit deja 8 cărți de la începutul anului. Demult nu s-a mai întâmplat minunea asta. De fapt, dacă stau să mă gândesc, cred că nu s-a întâmplat niciodată. „De vină” o fi clubul de carte, lista de cărți de pe raftul „to-read”? Nu știu, eu nu caut „vinovați”, mă bucur de ce se întâmplă.

Iar cu câte o recenzie publicată în fiecare duminică pe blog, nici nu mă mir că lumea crede că am foarte mult timp să citesc. Adevărul e că nu am, dar îmi fac. Dacă ar fi după mine și după stările mele din ultimele zile… aș sta numai cu Kindleul în brațe (mai ales că am descoperit cum să citesc și pdf-uri – nu mi-a luat decât vreo 3 ani). Dar nu e după cheful meu, așa că ciupesc minute de pe unde pot pentru a mai citi câteva pagini. Iar minutele alea sunt:

Seara – înainte de culcare

Nu se întâmplă zilnic, dar încerc să termin cu toate treburile până cel târziu la ora 22. Cu câine plimbat, cu articol scris pentru a doua zi pentru blog, cu dușul făcut. Iar pentru că Sotzu’, lucrând de acasă, e în fiecare seară „de serviciu”, eu mă cuibăresc pe canapeaua din spatele lui și citesc până adorm. Uneori e o oră, alteori mai mult, iar alte ori chiar și o jumătate de oră, ceea ce ne duce la…

Dimineața – înainte să merg la serviciu

Cum a fost, de pildă, ieri dimineața. Adormind la ora 23, ghici cine era în picioare la ora 7? Lucrez la 15 minute de mers pe jos, iar toaleta mi-o fac în 20 de minute, deci dacă mă ridic din pat la 8, pot să plimb și câinele și tot nu întârzii la lucru. Evident, trezirea cu noaptea în cap nu se întâmplă săptămânal, dar când văd că nu mai am somn, iau Kindle-ul și mă pun să citesc până sună ceasul la ora 8.

La prânz – în pauza de masă

Cu clubul de carte de la lucru, după ce mâncăm împreună, biroul, împărțit în două, se transformă în sală de lectură pe de o parte, iar pe de alta în sală de ping pong. Mai ciupesc și de-acolo 20-30 de minute, dar nu chiar zilnic.

Pe stradă, din mers

Cum ziceam, stau la 15 minute de mers pe jos, și pentru că mi-am propus să nu mai fiu la fel de sedentară ca până acuma, citesc în timp ce merg la lucru. Mă plictisesc și mi se pare că pierd timpul dacă pur și simplu merg și îmi ascult gândurile, care nici măcar nu-s întotdeauna coerente. N-am ce ordine să pun în ele, nici nu înțeleg noțiunea asta prea bine. Așa că sunt mega fericită dacă nu plouă și dacă nu e frig și pot citi în voie. Nu, nu intru în stâlpi sau în oameni și nici nu dau mașinile peste mine. Ah, dar nu citesc din mers decât de pe Kindle. Cu cărțile mi se pare mai greu, habar n-am de ce.

În sala de așteptare

Că e vorba de doctor, coafor sau altă sală de așteptare, Kindle-ul e mereu cu mine și nu mă sfiesc deloc să-l scot și să mă apuc să citesc. Nu mă interesează small talk-ul de fiecare dată, deși se vorbește mereu în jurul meu. Curios e faptul că pot bloca toate sunetele, deși la lucru mă deranjează muzica din cale-afară.

La coadă

Tot o așteptare e și asta, dar dacă-i un codoi de-ală de nu i se văd începutul și sfârșitul, scot tacticos aparatul din geantă și dă-i și citește. Măcar nu mă enervez că am atâta de așteptat.

Cam astea sunt momentele în care citesc. Uneori citesc și la semafor, dar, de când cu accidentul… sunt cuminte. Nu citesc când stau pe tron și nici în mașină dacă sunt pasager – mi se face rău. Dacă sunt în toiul unei cărți pe care n-o pot lăsa din mână, într-o mână o țin pe ea, în cealaltă tigaia. Mă plimb prin casă tot cu ea în mână și nu-mi dezlipesc ochii de pe paginile-i doar dacă-i musai necesar.

Voi când citiți?