Muzica trebuie să mă înveselească

Pe cât de simplu sună al 6-lea subiect din challenge, pe-atât de greu îmi e să scriu despre el. Și dacă vă e lene să dați click, a 6-a cerință e să-mi exprim părerile despre muzica mainstream (de la radio, comercială sau cum vreți să-i spuneți). Nu m-am rușinat niciodată că ascult muzică ce se dă la radio, am câteva plăceri vinovate care ridică sprâncene, dar nu-mi pasă. Și eu comentez la plăcerile muzicale ale prietenilor mei.

Termenul “muzică bună” e atât de relativ precum sunt gusturile. Muzica bună e aia care-ți place, nu aia pe care ți-o impune anturajul. E drept că de cele mai multe ori anturajul se formează și în jurul plăcerilor muzicale, însă dacă mă gândesc numai la colegii mei, cred că-s una dintre puținele persoane din birou care nu ascultă hipsterisme sau metale. Și cu toate astea, la petrecerile pe care le organizează firma ies niște chefuri memorabile, unele dintre cele mai tari la care am fost. Chiar dacă nu ascult Kasabian, Robin and the Backstabers, Arctic Monkeys, Travka, Damien Rice sau Imagine Dragons pe repeat, chiar dacă rockul agresiv nu-mi spune absolut nimic, manelele sunt degradante, iar Radiohead sau Portishead mă deprimă ireversibil, nu înseamnă că n-am habar de nici o melodie de la ei, că n-am habar de muzică sau că ascult muzică proastă.

Nu, înseamnă că ascult muzica ce-mi dă o senzație de bine, iar senzația pe care o caut mereu e aceea de bună dispoziție. Nu vreau ca muzica să mă facă să sufăr, deși am câteva melodii care mă termină psihic. Vreau să mă facă să mă ridic de pe scaun, să vreau să dansez și să mă simt bine. Muzica asta e muzica lui Lady Gaga, OneRepublic, Katy Perry, Robbie Williams, Bon Jovi, Sara Bareilles, Bruno Mars, Beyonce, Pharell Williams, Shakira, Rihanna, Aloe Blacc, Avicii, Pink Martini, Patrice, Zaz, The Baseballs, Pink, Emeli Sande și mulți mulți alții pe care-i auzim la radio. Cu excepții, bineînțeles. Nu-mi place muzica românească actuală, deși CRB-L are vreo două melodii care-mi plac, iar Smiley aproape că le nimerește pe toate. Andra mi se pare că-și irosește vocea cântând tot felul de melodii stupizele, Vunk au melodii atât vechi cât și noi care-mi plac.

Așadar părerea mea despre muzica mainstream e una în general bună. Că fiecare pădure își are uscăturile ei sunt întru totul de acord. Dar n-o să ascult niciodată muzică doar pentru că alții o definesc ca fiind bună, doar pentru că alții denigrează ce se dă la radio. Dacă mă uit la top hit de pe Europa FM, constat că în afară de “Nu știu cine ești” (Loredana și Cornel Ilie), “Let her go” (Passenger),  “Roua Dimineții” (Holograf), “Atâta timp cât mă iubești” (Andra și Marius Moga), “Zile fericite” (Vama și Guess Who), îmi plac toate. Iar două dintre cele numite sunt în listă doar pentru că nu le-am auzit deloc.

Paradoxal, sunt împotriva curentului atunci când aud că un grup întreg de prieteni sunt înnebuniți după o anumită formație. Parcă nici de-a dracului nu vreau să ascult. Mi s-a întâmplat cu Byron, Travka, Alexandrina și mulți alții. Nici până în zi de azi n-am dat play la nici o piesă de-a lor. Cred că-i din cauza faptului că am impresia că încearcă să mi se bage pe gât, fără să fi avut ocazia să-i fi descoperit înainte sau măcar de-o dată cu toți. Pitici, stol, ziceți-i cum vreți. Mi-l asum.