Flori pentru Algernon

Autor: Daniel Keyes
Titlu original: Flowers for Algernon
Naționalitate: american
Gen: SF
Anul apariției: 1966
Nr. pagini: 312 (Editura Art)
Premii: Nebula Award for Best Novel (1966)
Ecranizare: Charly (1968), Flowers for Algernon (2000)
Nota mea: 5/5
Alte recenzii de același autor: –

BC – Ziua 3

Aşa cum aud de-o grămadă de cărţi, fără să ştiu despre ce sunt, aşa am auzit şi de Flori pentru Algernon. Apoi am văzut-o în mâinile Oanei, la lucru. După care a venit Secret Santa la Schimb de cărţi şi am primit-o în dar. M-am bucurat, am pus poza pe Facebook şi comentariile primite mi-au dat de înţeles că nu-i chip să amân lectura, atât de faină e cartea. Vedeţi din nota pe care i-am dat-o că da, e faină, mi-a plăcut, o recomand, e chiar una dintre preferate. Şi că tot sunt aici, i-aş fi dat doar 4 steluţe pe Goodreads, doar că are o ultimă propoziţie care mi-a adus lacrimile până în gât şi a trebuit să merg la baie pentru a le împiedică să ajungă pe obraz. Eram la lucru şi nu te apuci să plângi la lucru din cauza unei cărţi.

Algernon e un şoricel, unul de-ăla pe care se fac teste în laboratoarele universităţilor, unul dintre cei sacrificaţi pentru ca oamenii să facă un pas înainte în domeniul ştiinţei. Printr-o procedură nouă, însă, Algernon e un şoricel foarte deştept care rezolvă labirinturi cu o rapiditate ce îi uimeşte pe profesorii care îl testează. Algernon mai e şi precursorul lui Charlie, primul om care s-a supus unei operaţii care urma să-l facă deştept, lucrul pe care şi-l dorea el cel mai mult, pentru că dacă ar fi fost deştept, poate mama lui l-ar fi iubit.

Charlie Gordon e un tânăr de treizeci şi ceva de ani, ajutor în brutăria unui prieten de-al unchiului său. Un tânăr care vede lumea mereu cu zâmbetul pe buze şi cu hohote de râs, chiar şi atunci când e îmbrâncit, bătut, batjocorit. Pentru că Charlie e retardat mintal şi nu înţelege nimic din jurul lui. E capabil să aibă grijă de el, iar cei din jur, când nu-şi bat joc de el, îl ajută. Iar pentru că-şi doreşte foarte mult să fie deştept se oferă voluntar pentru a fi operat de doctorii şi profesorii care l-au operat şi pe Algernon şi speră să fie şi el la fel de deştept ca şoricelul, pentru că el nu poate să rezolve labirinturi şi întotdeauna animalul îl bate. Charlie îşi doreşte să-l învingă pe Algernon.

Cartea e scrisă sub formă de rapoarte de proces, pe care Charlie le scrie încă de la începutul experimentului. Un scris abia inteligibil, greu de înţeles, agramat, incoerent. Câteva pagini greuţ de citit, care, după operaţia revoluţionară, se vor transforma în adevărate documente de cercetare cu termeni ştiinţifici, ipoteze şi rezolvări. Charlie obţine ceea ce-şi doreşte, devine unul dintre cei mai deştepţi oameni, îi depăşeşte chiar şi pe doctorii care l-au adus acolo şi pe mulţi alţii pe care îi întâlneşte la conferinţa la care este expus ca reuşită.

În paralel cu noua viaţă a lui Charlie, aflăm despre copilăria lui în sânul unei familii din anii ’60, care nu ştia cum să abordeze problema unui copil retardat, nu ştia cum să-l ajute şi nici cum să comunice. O mamă care e perfect convinsă că dacă-l ceartă şi-l bate şi-l bagă-n sperieţi, îl va aduce la normalitate. Un tată care preferă să stea deoparte şi doar să urle din când în când la nevastă-sa. Concret nu face nimic. Şi o soră normală, care ia note bune la şcoală şi asupra căreia se îndreaptă atenţia mamei, obosită să tot facă un copil obişnuit din Charlie. Exasperată de faptul că fiul ei e o ruşine pentru ea şi preocupată în exces de părerea altora despre ea şi despre familia ei, femeia îi cere bărbatului ei, într-un moment de isterie, să-l ia şi să-l ducă pe Charlie chiar în toiul nopţii la un institut de boli mintale. Pentru că ea nu mai suportă. Pe lângă familia care l-a înlăturat, Charlie acum vindecat, îşi aduce aminte de episoade din copilărie, de la şcoală, din cabinetele medicilor la care l-au dus părinţii lui, şi, împreună cu el, ne dăm seama că nimeni n-a făcut niciodată nimic pentru a-l ajuta să-şi depăşească macar un pic condiţia. Furia care se naşte în el împreună cu noua minte, îl transformă într-un arogant insuportabil care se simte superior tuturor, inclusiv doctorilor şi profesorilor care l-au ajutat să ajungă acolo. În peisaj mai apar şi două femei: Alice, profesoara care îl învaţă să scrie şi de care se îndrăgosteşte, şi Fay, vecina lui, pe care o foloseşte pentru sex, pentru că din cauza unor blocaje mintale, cu Alice nu poate face dragoste. Experimentul eşuează însă, şi Charlie se întoarce la condiţia lui iniţială, nu înainte de a-şi aduce contribuţia la îmbunătăţirea procedurii, nu înainte de a-şi vizita ambii părinţi, acum divorţaţi, şi nu înainte de a trăi puţin cu Alice.

Şi-acum, ce efecte a avut asupra mea. În primul rând, cartea citită parţial în română m-a dezamăgit crunt din cauza traducerii. Cred că v-am mai spus cât de mult mă enervează să văd în traducere exact fraza în engleză, iar când traducătorul nu se oboseşte să traducă nici măcar „college” cu „facultate”, ci cu „colegiu”, chiar o închid şi caut varianta în engleză. Apoi m-a enervat Charlie la culme când se afla la apogeul inteligenţei lui, că abia cu greu reuşeam să îmi fie milă de el în episoadele din copilărie. Să nu mai zic de mă-sa, pe care aş fi răstignit-o cât de inumană mi s-a părut. Am înţeles că erau anii ’60, că conceptul de comunicare în familie era o rara avis, da’ cât de dobitoacă să fii să te porţi aşa cu copilul tău sau să-l scoţi afară în mijlocul nopţii, ca să n-o contamineze pe fiică-ta? Pfuai, dacă nu citeam de pe Kindle, aş fi rupt paginile cărţii, de nervi.

Îmi plac cărţile care trezesc în mine sentimente atât de puternice, care mă revoltă şi mă înduioşează în acelaşi timp. Mi-a fost milă de Charlie, de la început până la sfârşit, însă finalul e unul cumva pozitiv, deşi trist. Citiţi cartea asta, poate îi veţi înţelege altfel pe cei cu dizabilităţi mintale.

_________________________________

Trivia: – pentru că Daniel Keyes n-a vrut să schimbe finalul și să-l facă așa cum le place americanilor – un happy end – cartea a fost respinsă de 5 ori înainte de a fi publicată
Flori pentru Algernon are la bază câteva episoade din viața autorului: dorința părinților lui de a se îndrepta spre medicină, munca lui cu copii cu dizabilități și întrebarea unuia dintre ei dacă poate fi înscris într-o clasă cu copii normali dacă învață mai mult.
– cartea a fost interzisă în câteva orașe din SUA din diverse motive, dar de cele mai multe ori din cauza episoadelor în care Charlie se chinuie să-și înțeleagă și să-și exprime sexualitatea