Chestii în care cred cu tărie
– BC – Ziua 2
Oh, orice aș spune pe tema asta se va întoarce la un moment dat împotriva mea cu viteza gândului. Pentru că dacă e ceva ce fiecare om are, alea-s părerile, iar dacă mai adaugi încăpătânarea și susținerea ideilor fără a ajunge la concluzia pașnică de a fi de acord să nu fii de acord, gata, se dezleagă prietenii, se despart iubiți, încep războaie.
Tema celei de-a doua zile a challenge-ului meu mă îndeamnă să scriu despre o părere pe care mi-o susțin împotriva oricărui argument. Cred că toți avem ceva de genul, iar dacă n-avem… poate nu-i un lucru tocmai bun. Am scris în câteva rânduri despre idei în care cred cu tărie, despre sentimente vis-a-vis de anumite fapte pe care nu mi le voi schimba prea curând, dar am scris și despre cât de prostească mi se pare apărarea unei idei, mai ales atunci când nu e cazul.
Înainte de a mai da puțină apă la moară, să vi le reamintesc.
Printre primele cu care mi-am pus câțiva cititori în cap a fost susținerea ideii că o fată și-un băiat nu pot fi prieteni decât dacă și-au consumat curiozitatea sexuală sau dacă fiecare e îndrăgostit de altcineva. Ideea a pornit de la Cristina și s-a învârtit ca un bulgăre prin toată blogosfera. Încă-mi mai vin vizitatori de la Alex.
Însă prima care mi-am dat cu adevărat foc la blog a fost cea cu detestatul sinucigașilor. Nu mi-am schimbat părerea între timp și nici unul dintre argumentele aduse în comentarii n-au reușit încă să o facă. N-o să-mi cer scuze pentru că ar însemna că-mi pare rău. Nu-mi pare.
Apoi am comentat pe baza pupatului copiilor pe gură. Am fost cumva mai domoală în exprimare, dar tot n-aș face așa ceva și mi se pare cumva greșit când văd că se întâmplă. Mi s-a explicat și-atunci, mi s-au adus argumente, nu m-am răzgândit.
Am mai văzut ridicări virtuale din sprânceană și când scriam că mie nu mi se pare normal să faci achiziții scumpe înainte să te legi cumva legal de partener.
Am întrat în gura lupului și când întrebam dacă ai naște un copil bolnav, dacă nu cumva sunt egoiste femeile care aleg să aducă pe lume copii despre care află în timp util că nu sunt sănătoși și vor avea probleme toată viața.
Și-acum în ce mai cred cu putere:
– în faptul că prietenia nu înseamnă doar ieșit la suc și povestit de lucruri frumoase, ci și de spus adevăruri și lucruri pe care nu vrei să le auzi, dar care au rolul de a te aduce în simțiri sau de a-ți arăta ce nu vezi
– în acela că dacă un bărbat te-a lovit o dată, o va face și a doua oară și greșești enorm dacă nu zbori de lângă el în secunda doi
– în acela că discriminarea e cel mai josnic, putred și înjositor sentiment care există pe lumea asta
– în faptul că vegetarianismul și veganismul nu-s atât de sănătoase precum fac să pară cei care au adoptat curentul
Și-n multe alte lucruri pe care nu voi ezita să le expun pe blog.
Cele mai multe dintre cele punctate sunt subiecte foarte sensibile, si chiar daca exista doua tabere, nu inseamna ca vreuna din ele e mai are dreptate.
The thin line between good and bad 🙂
Ti-as fi dat dreptate in legatura cu majoritatea teoriilor de mai sus daca nu ai fi crezut “CU TARIE” in ele, asa cum singura ai spus.
Viata are nuante si eu m-am obisnuit sa ma las surprinsa. E frumos asa.
da, sunt de acord cu tine, viata are nuante si n-am stat sa le mai explic pe toate inca o data, pentru ca am facut-o in posturile catre care am pus linkuri.
detest sinucigasii, dar nu pe cei care sunt bolnavi in stadiu terminal si pentru care viata e un chin fizic si psihic imposibil de suportat. ii detest pe cei care isi pun capat vietii ca au fost parasiti de persoana iubita, pe cei care inghit otrava desi au un copil mic – vezi Madalina Manole – care nu gasesc in ei nici o bruma de putere pentru a se gandi macar la copilul ala. astea sunt nuantele acestei idei.
nu mi se pare normal ca o mama care afla in primele luni de sarcina ca acel copil pe care urmeaza sa-l aduca pe lume va avea o boala care ii va afecta intreaga viata. si pe a lui si pe a ei. chiar nu pot sa vad asta ca pe o fapta buna, ci ca pe un egoism din partea ei. desigur, n-as face o crima, daca as afla ca urmeaza sa nasc un copil bolnav, cand nu se mai poate face un avort inainte de termen. asta e nuanta acestui fapt in care cred cu tarie. cel putin deocamdata.
Prietenia e atunci cand tu si cu prietena ta va luati in paralel un tratament pentru a putea trece prin aceeasi problema in acelasi timp si pentru a va prezenta impreuna la intalnirile ulterioare cu medicul si analize. Cel putin, eu asta am invatat zilele astea, caci prin asta trec! 🙂 Si eu cred mult in oamenii pe care i-am ales ca prieteni.
Ah, iar eu mai cred ca, un barbat care a inselat la un moment dat, nu se va dezice niciodata de bunele-i obiceiuri. Lucru valabil si pentru mincinosi!
Tu vorbesti ca discriminarea e cel mai josnic sentiment, dar cand spui ca detesti sinugigasii nu crezi ca e discriminare? Sau mamele care aleg sa aduca copii pe lume chiar daca sunt bolnavi. Sau despre cei care sunt vegani. Eu sunt vegetariana, dar nu in urma curentului, Sunt vegetarian de 20 de ani de zile pt ca asa imi e mai bine. pt ca mie carnea nu imi face bine, nici lactatele. Cand eram mica vomam de cate ori mancam lactate si carne. Deci, a tb sa ma adaptez la ce imi prieste. Spuneai ca admiri la englezi intoleranta, dar ei nu urasc nici sinucigasii, etc. Si nici dispret pt vegetarieni nu au, nici pt mame care aduc pe lume copii care vor fi bolnavi toata viata. Nu ai cum sa stii cand ti se imbolnaveste un copil sau cum va fi. Cat despre sinucigasi, tu aduci in discutie cazul a doua persoane. Eu fac pracica intr-un departamente de sanatate mintala in stare acuta. Echipa de criza. Lucram cu depresivi, sinucigasi, anxiosi. Stii cum e pentru unii care maine afla ca vor fi deportati iar in tara de orgine pot fi oricand omorati. Stii ce inseaman cand unii pierd totul si ajung pe strazi? Nu. Eu zic ca stai acasa, sa nu te muti in Anglia.
nu, nu cred ca e discriminare, e exact ceea ce spun: dispreț. si cum am spus mai sus si si in articolul pe care l-am scris (sau poate in comentariile la el): ii inteleg doar pe cei care vor sa-si incheie socotelile cu viata cand viata e o bataie de joc pentru ei – vezi cazul din filmul Mar Adentro. intr-un caz de-asta, chiar si eu as vrea sa mor, decat sa traiesc intr-un pat cu ochii-n tavan in fiecare zi. dar n-o sa-i inteleg niciodata pe cei care vor sa moara pentru ca a murit si idolul lor, ca se sperie ca vine sfarsitul lumii sau ca trec printr-o faza mai nasoala si inghit un borcan de medicamente, desi in urma lor raman atatia oameni dragi, inclusiv un copil. pur si simplu mi se pare un egoism de neiertat. am trecut prin momente oribile, ma culcam in fiecare seara cu gandul ca daca voi muri in noaptea aia sau daca a doua zi da vreo masina peste mine, n-are nici un bai. dar nici o clipa nu m-am gandit sa-mi fac eu ceva cu mana mea, sa-mi iau singura viata, desi nu mai parea sa aiba nici un sens sa traiesc o existenta care nu-mi aducea decat cosmaruri in fiecare noapte. dar a trecut si-am stiut, am avut incredere ca o sa treaca. m-am dus la psiholog, am constientizat ca am o problema si a trecut.
n-am nimic cu vegetarienii, cu veganii cu pisco-lacto-vegetarienii sau cu alte preferinte culinare. insa am cu cei indoctrinati care incearca sa le impuna stilul lor de viata si altora sau cu cei care sustin prostii. vezi linkul asta http://siblondelegandesc.ro/2014/01/21/soc-si-groaza-femeile-vegane-si-lupta-cu-menstruatia/. mai am ceva si cu cei care mananca numai plante, dar care sunt mereu bolnavi si se indoapa cu medicamente ca inghit mai multe pastile decat mancare.
iar despre mamele cu copiii bolnavi, ma refeream la cei carora li se depisteaza boli in primele luni de sarcina. adica atunci cand mai ai timp sa renunti la sarcina, decat sa aduci pe lume un copil care nu va avea o viata normala niciodata – cel putin nu in Romania. dar si despre asta am spus mai multe in comentariul de mai sus.
cat despre sfaturile tale, pastreaza-le pentru cei care au nevoie de ele. nu cred ca-mi stii motivatia pentru care vreau sa plec din tara, asa ca mai bine s-o lasam asa.
ce ma deranjeaza ca in ziua de azi cand este mentionat vegetarismul trebuie langa imediat si veganismul, pana la urma sunt doua moduri de viata diferite; si Tolstoi o trait 82 de ani, si pentru secolul 19. nu-i deloc putin…
i-am raspuns Mihaelei mai sus despre treaba cu vegetarienii si cu veganii. atata timp cat esti sanatos daca esti vegetarian, bravo tie, dar cand corpul tau incepe sa cedeze din cauza asta… ai o problema. si una grava daca te incapatanezi.
crede-ma ca nu vorbesc din auzite si nici din citite, ci chiar din cazuri concrete.
Andreea nu a spus ca dispreţuieşte vegetarienii. Vorbea despre dietă în sine. Vegetarianismul nu este la fel de sănătos pentru toată lumea aşa cum este pentru tine!
Cât despre părerea ei despre sinucigaşi, înţelege că toţi trecem orice gând prin filtrul personal. Daca am avea mai multa deschidere din acest punct de vedere, am reusi sa vedem ce e dincolo de parerea fiecaruia dintre noi.
Eu admir din suflet vegetarienii, desi nu sunt unul dintre ei.
Cred ca “suntem responsabili pentru viata din noi” si mi-as dori ca toata lumea sa aiba mereu parte de ajutor specializat pentru a depasi problemele care aduc in cale ganduri sinucigase. Dar nu ii judec pe sinucigasi caci nimeni nu stie ce e in sufletul lor. În aceeasi masura, nu judec gandurile si parerile unui alt om, din exact acelasi motiv. Si eu cred ca si asta e dovada de toleranta, de fapt. Si vezi tu, comentariul tau nu pare a fi unul defel tolerant…
Mirela: 1. nu sunt vegetariana, 2. nu m-am legat de parerea/parerile Andreeei, am spus si eu ce observ in ultimul timp prin blogosfera,3. de unde reiese din comentariu meu ca m-as fi legat de ceea ce spune Andreea despre sinucigasi, chiar nu am abordat subiectul, deci de ce crezi ca nu am inteles ceva? toate cele bune!
sunt de acord cu tine ca blogosfera e mereu impotriva a ceva si mereu nemultumita. ma deranjeaza lucrul asta la fel de mult ca si pe tine. si desi incerc sa nu fiu ca toata lumea, sunt unele lucruri cu care sunt de acord sau cel putin intr-o anumita masura. cum spunea Maria mai sus, in viata sunt nuante si le accept.
Comentariul meu era adresat Mihaelei, nu tie! 🙂 In timp ce scrisesem eu randurile, aparuse si ceea ce ai scris tu si nu am vazut la timp.
ok, am inteles, multumesc de raspuns.
U had my Like la primul paragraf.
Am trecut razant peste comentarii si lungimea lor poate fi clar explicata prin ce ai scris la primul paragraf.
Ma duc sa citesc si restul postarii 😉
si atunci (cand ai scris despre fiecare in parte) si acum ai starnit mute discutii. chiar ieri discutam cu o prietena legat de prietenia dintre o fata si un baiat. eu zic ca nu e la locul ei nici macar atunci cand fiecare e indragostit de altcineva.