Ce o să fac în 2014

Prima dată când m-a lovit febra planurilor era la începutul lui 2010. Erau „rezoluții” generale, cumva impersonale acum când le citesc după 4 ani; planuri parcă spuse fără a le crede cu adevărat sau poate la momentul la care le-am scris chiar le credeam, însă 2010 n-a fost un an în care mă puteam ține de planuri.

Apoi, în 2012, dintr-o joacă, mi-am propus să fac niște lucruri. De-a lungul anului s-a dovedit că funcționez bine dacă am o listă de pe care să tai chestii. În 2013, am prins încredere în planurile de la începutul anului și am țintit un pic mai sus. Tot ce mi-am dorit cu adevărat și mi-am pus în gând să realizez am făcut tot ce mi-a stat în putință și am reușit sa le indeplinesc. Pe principiul, dacă îți dorești cu adevărat, vei găsi o soluție. Fără nici un sâmbure de laudă de sine, sunt mândră de mine. Sunt mândră pentru că am învățat o lecție, pentru că nu mă abat de la regulă și pentru că fac tot posibilul să-mi îndeplinesc dorințele. Una câte una, fiecare la timpul ei.

Îmi plac listele, îmi plac planurile, îmi place să știu lucruri dinainte. Dar în același timp îmi plac și spontaneitatea și impulsivitatea. Prind momentele din zbor și profit de ocazii neprevăzute.  Dar pentru cele care vreau musai să mi se întâmple, îmi fac singură viitorul.

A venit vremea să-mi plănuiesc anul 2014.

Am un singur plan măreț, care dacă se întâmplă, le anulează (poate) pe toate celelalte: să-l fac pe Tudor (sau pe Eva). Dacă se-ntâmplă asta… trăiască spontaneitatea și impulsivitatea. :))

Dacă nu:

1. Intenționez să recuperez la capitolul călătorii, că în 2013 am fost tare frustrată. Pentru început, Berlin la sfârșitul lui februarie, Milano la sfârșitul lui martie (apropos de a fi spontană – mi-a trebuit doar să citesc un newsletter în Ajunul Crăciunului și pac, i-am făcut cadou Sotzului o excursie de 4 zile în Italia). Apoi sper să ajung și eu anul ăsta la Praga, după 2 (sau or fi fost 3) încercări eșuate. Iar la vară mă voi pârli la soare pe plajele din Algarve. Ar fi frumos din partea mea să fac odată și excursia aia de o zi la Novi Sad, că de vreo 3 ani tot nu ajung. Dacă ar fi după mine, aș mai pune două destinații pe listă, dar mai am și-un Sotz care trebuie să aprobe, și, evident, resurse financiare, că nu mă va sponsoriza nimeni. – în afară de Berlin și Novi Sad, le-am bifat pe toate, plus Florența, Pisa, Siena și Viena.

2. Reading challenge-ul pe care mi l-am setat pe Goodreads indică cifra 30. Dacă ajung să citesc anul ăsta 30 de cărți, mă voi declara mai mult decât fericită. – am citit 36.

3. Să învăț odată germana, că și anul trecut era pe listă, dar n-am considerat suficient de important. Vacanța de la Londra l-a făcut pe Sotz să aibă second thoughts în ceea ce privește mutarea la Berlin, dar l-am provocat să-mi demonstreze că vrea cu adevărat să ne mutăm în Anglia și nu în Germania. Până atunci, io învăț germana, că nu-l văd grăbindu-se cu demonstrațiile.

4. Să merg mai des la sat, că anul trecut am fost numai o dată și chiar îmi place acolo. – am fost de 3 ori

5. Că tot mi-am recitit lista din 2010, ar fi o „rezoluție” bună să fiu mai deschisă experimentelor culinare. – oh, da. În Potugalia mi-am făcut de cap și-am mâncat chestii pe care altădată nici nu le-aș fi mirosit. Mai fac.

6. Să merg mai des cu bicicleta. Sau aș putea spune “să merg” cu bicicleta, că în 2013 n-am scos-o din garaj.

7. La capitolul lucruri mai superficiale, să schimb tema blogului că deja m-am plictisit de asta. – schimbată

Și cam atât îmi vine acum în minte, că sincer, de reușesc să le fac pe toate astea, o să declar 2014 un an bun. Iar dacă-mi iese primul și cel mai important, nimic nu mai contează în afară de el.