Și-am avut și accident

Posted by On 19.12.2013 39 Comments

Mda… Scriu articolul ăsta numai pentru a mă face de râs și pentru a mă auto-pedepsi pentru isprava mea de marți seara.

Temerea mea cea mai mare s-a adeverit când mă întorceam de la Variaș, de la mama mea, și când făceam ceva ce nu trebuia să fac la volan. Nu intru în detalii, dar sunt atât de supărată și furioasă și nervoasă pe mine încât dacă aș putea, m-aș pălmui neîntrerupt. Cu dosul palmei. Era întuneric, drumul nu foarte bine semnalizat și am ratat o curbă. N-am văzut-o nici din cauza întunericului, nici din cauză că ochii mei nu erau la drum. Am mers în linie dreaptă ieșind în decor. Norocul meu a fost că pomii de pe marginea drumului erau tăiați și nu m-am înfipt în niciunul. Am intrat cu 70-80 la oră pe câmp și când mi-am ridicat ochii, am văzut numai stuf. Airbag-urile au sărit, cel de pe volan m-a lovit în față și tot ce voiam să fac eu era să opresc mașina. Am oprit-o, și dacă până atunci nu mă speriasem foarte tare, frica m-a cuprins când am văzut fumul din mașină și culoarea portocalie a semnalizării. Am crezut că mi-a luat foc ceva pe la motor. Mi-am dat jos centura și m-am târat afară din mașină, uitând chiar să-mi dau scaunul în spate. M-am îndepărtat de ea ca să nu cumva să explodeze lângă mine. Da, acum știu că o mașină nu explodează așa ușor, știu că airbag-urile scot fum sau praf sau ce naiba scot după ce sar și știu și că diesel-urile nu se aprind așa ușor ca mașinile pe benzină. Dacă aș fi gândit rapid, mi-aș fi dat seama că rezervorul era aproape gol și că nici nu e în față, ci în spate, unde mașina n-a fost avariată deloc. Dar pe moment nu m-am gândit la asta. Se pare că accidentul lui Paul Walker a avut un impact prea puternic asupra mea.

După ce mi-am dat seama că mașina nu va exploda, mi-am căutat telefonul, tremurând. Credeam că mi-a căzut din poală când am ieșit din mașină, așa că m-am pus în patru labe lânga ea și-l căutam cu mâinile prin întuneric. Voiam să-l sun pe Sotzu’. Nu poliția, nu salvarea, doar pe el. Nu îmi găseam telefonul, așa că am ieșit de pe câmp pe șosea și am oprit prima mașină. Un domn foarte binevoitor a venit cu mine la mașină să vadă ce s-a întâmplat, dar eu o țineam una și bună cu telefonul. Să mă ajute să-l găsesc să-l sun pe soțul meu. Tușeam și respiram repede din cauza fumului de la airbag-uri. Înecăcios praf mai pun în ele… Cândva pe drumul de pe câmp la șosea sau înpoi, mi-am scrântit piciorul. Nenea își nota numărul meu să mă sune, dar între timp am văzut telefonul pe bord. Cred că eu am spart parbrizul aruncându-l din mână. L-am sunat pe Sotz și încercând să-mi controlez respirația, i-am spus că am avut accident, dar că totul e ok, sunt bine, doar piciorul mă doare și cred că e rupt. Nu era, dar eram eu dramatică. S-au oprit mai multe mașini și toți m-au întrebat dacă eram singură și dacă sunt ok. Foarte de treabă oameni. Chiar și după ce am rămas numai eu cu primul nene care a oprit tot mai opreau și alții să vadă dacă pot ajuta.

Într-un final a venit platforma, a venit și Sotzul, iar mie îmi venea să mă dau cu capul de șosea de cât de supărată eram pe mine. Sunt un șofer bun, susțin asta și după pățania pe care am făcut-o marți seara, dar nu pot spune motivul pentru care am părăsit partea carosabilă. Pur și simplu mi-e rușine că am făcut-o, că trebuia să știu mai bine de atât și că ar trebui să vă îndemn să nu faceți ca mine. Dar din moment ce nu vă spun ce-am făcut, n-o s-o fac.

Sunt bine, am scăpat doar cu entorsa despre care vă spuneam și-acum țopai prin casă de colo colo și mă deplasez cu un cadru pentru invalizi. Ca o babă. Nu prea pot face mare lucru pentru că trebuie să îmi protejez piciorul ca să mă pot folosi de el la Londra. Am luat amendă și 4 puncte penalizare. Iar mașina arată așa. Cine știe cât mă va costa, dar merit: să-mi fie învățătură de minte, proastă ce sunt!

PS. Cuiva de acolo de sus îi mulțumesc că am scăpat doar cu atâta.

Articole asemănatoare

TOPICS