Mi-au bârfit o prietenă
You’re having lunch with three people you respect and admire. They all start criticizing a close friend of yours, not knowing she is your friend. The criticism is distasteful and unjustified. What do you do?
Am găsit întrebarea de mai sus pe un site pe care am aterizat întâmplător. Am salvat mesajul, n-am păstrat și linkul. Și mi-am dat seama că am fost pusă în situația de mai sus de cel puțin trei ori. Iar dacă mai pun la socoteală și o discuție online, cred că-s deja patru.
Am stat de cealaltă parte a mesei când două sau mai multe persoane apropiate bârfeau pe cineva cu care eu mă înțelegeam bine. Am ascultat, n-am zis nimic. La un moment dat, una dintre persoane își dă seama și zice: „Ups, tu te înțelegi bine cu ea, n-o să-i spui așa-i?” Nu i-am spus pentru că nu era ceva important. Era o răutate gratuită, așa că am preferat să nu mă bag nici în discuția lor, nici nu voiam să îi stric buna dispoziție bârfitei pentru că oricum nici ea nu era prea îndrăgostită de cele două. Am rămas prietenă cu toate trei, deși ele nu se suportă între ele.
Al doilea caz e unul în care la momentul acesta cred că sunt una dintre puținii oameni care mai e de partea unei persoane stigmatizate. Pentru că nu mi se pare normal ce i se întâmplă și în cazul ăsta e o răutate pur și simplu gratuită. Nu-i aprob toate acțiunile, dar înțeleg motivele din spatele lor. Față de persoana în cauză au fost mai multe voci care mi-au spus în față: „Nu știu cum poate să-ți placă de ea și să te înțelegi bine cu ea, că-i nesuferită”. Chestia e că cu mine n-a fost niciodată si n-am nimic cu absolut nimeni care mie îmi dă dovadă de prietenie.
Acum multă vreme cineva îmi scria un mesaj pe Facebook în care o bârfea pe o cunoștință care îmi devenise tare dragă în scurtul timp care trecuse de când ne cunoscuserăm. Vorbea urât despre cunoștința mea, își dădea cu presupusul fără să o fi întâlnit vreodată, dar era condusă de gelozie, deci poate de-aia. Citeam și-i răspundeam cu „nu stiu”, „nu pot sa-mi dau cu părerea”, sau alte fraze lacunare de genul ăsta. Eu n-o cunoșteam personal pe bârfită, dar din conversațiile tot mai lungi și mai dese pe care le aveam, descopeream că avem multe lucruri în comun și că ne înțelegem bine. Am click-uit cumva și o preferam bârfitoarei. Nici de data asta n-am pasat informația mai departe, n-am pârât pentru că nu își avea rostul.
Dar stau să mă gândesc dacă cele două persoane pe care le admir și le respect, cu care stau la masă, încep să-mi bârfească o prietenă bună sau să spună neadevăruri despre ea, oare ce-aș face? Pe lângă faptul că le-aș clarifica faptul că n-au dreptate. Dar dacă ar avea? Bag sama că-mi e greu să răspund.
Poate voi aveți alte răspunsuri sau alte exemple…
Mie mi s-a intamplat exact ce zici tu. Si le-am zis frumos ca nu o cunosc bine si daca ar cunoaste-o mai bine probabil ar avea alta impresie despre ea. Si le mai spun ca mie nu mi se pare asa cum spun ei.
Recunosc, bârfa mi se pare delicioasă. Ce-mi displace profund și mă face să mă ridic de la bârfă sunt cuvintele urâte și vulgare. Sau vorbitul din auzite. Nu ai verificat dacă este adevărat o mizerie despre o persoană, dar o duci mai departe. Asta e nedemn, iar eu îmi simt inteligența insultată.
Despre simpatii, antipatii m-am liniștit după ce am născut, fata mea, la opt luni avea deja simpatii și clare antipatii, iar un bebe se face foarte clar înțeles când nu-i place cineva. De atunci nu m-am mai simțit vinovată de antipatiile mele.
Mi s-a întâmplat o singură dată să-mi vorbească cineva urât despre cea mai bună prietenă, iar de atunci doar salut îi mai dau persoanei respective. În viața ne facem prieteni sau ne alegem cu prieteni care nu se potrivesc cu unele cerințe, ale familiei, ale societății, ale soțului sau soției. Nu putem renunța la oameni doar pentru că nu plac cuiva, iar vina lor stă doar în nepotrivirea cu viziunea celorlalți, dar sufletul îi este bun. Oamenii buni sunt rari, iar când ai găsit unul, merită să lupți pentru el.
Doamne cât scrisei. 🙂
si mie mi-au barfit o prietena. ma doare cand vad ca se spun mizerii despre cineva, nu neaparat prietena mai ales cand vad cu cata placere fac asta unele persoane .mie nu imi place barfa si fug cat pot de ea.
Ha, si eu am asistat de cateva ori la barfa legata de persoane pe care le cunosc si imi sunt dragi. Nu am spus mai departe pentru ca stiu ce prost imi pica mie cand mi se zice asa ceva si oricum e un consum gratuit de energie. Pana la urma nu putem inchide gura lumii oricat am incerca, cel mult poti sa nu dai apa la moara.
Cum spui tu, ai ramas prietena cu toate trei … sau poate ca doar ai ascuns gunoiul sub pres! Postul asta l-ai scris avand un sentiment de vinovatie fata de cineva, sau mi se pare mie? Se pare ca istoria se repeta la nesfarsit. Ma refer la faptul ca ai fost pusa in aceeasi situatie ca si Iuda iar in final, ai supravietuit, sau ma rog, ai “salvat” aparentele. Era mai apoteotic finalul daca te-ai fi ridicat de la masa si le-ai fi lasat pe pupeze cu ochii in farfurie. Ai fi primit mai multe like-uri. Dar nu e tarziu nici acum. Poti sa experimentezi la urmatoarea intalnire. Asta daca notiune de prietenie inseamna ceva pentru tine. Pana atunci iti fac o recomandare: http://bit.ly/1aGRBmG
mie mi se pare ca duci prea departe. nu m-am simtit vinovata de nimic, pur si simplu citatul mi-a dat de gandit si am scris despre asta. iar daca citeai cu atentie ai fi observat ca niciuna dintre cele 3 fete despre care am vorbit (barfitele) nu imi sunt cele mai bune prietene, adica acel tip de prietena pe care o suni noaptea sa vina sa te ajute. imi sunt cunostinte cu care sunt si-acum in relatii bune.
cat despre final… n-am cum sa il scriu astfel incat “sa primesc mai multe like-uri” daca el nu s-a intamplat asa. nu inventez experiente decat in exercitii de imaginatie. asta nu era un exercitiu.
Cred ca depinde foarte mult de situatie, de starea in care esti la un moment dat.
M-am hotarat acum ceva timp ca barfa (care are rolul ei bine stabilit in societate) sa dispara din viata mea. Ce sa zic, nu e usor. Am ajuns sa le spun unor prietene ca e urat si nedemn sa vorbeasca despre alte persoane mai ales cand acestea nu au facut nimic sa atraga antipatia lor (adica nu e vina nimanui ca se naste cu ‘urechi mari’ sau mai stiu eu ce prostie gasesc unii). Sa zicem ca eu am devenit inamicul dupa refuzul de a barfi.
Da, am asistat si eu la asa ceva dar am hotarat sa nu intervin prea mult deoarece se creeaza un conflict (pe care il evit cateodata prea mult). Prefer sa nu intervin si sa conduc discutia in alta directie.
Parerea mea e ca trebuie sa inveti sa ‘choose your battles’ si sa faci ceea ce iti zice constiinta.