S-a umplut blocul de tineri

Citeam ieri la Bogdana despre cum vecinii ei au devenit din octogenari tineri căsătoriţi, cu familie şi cu porniri de designeri de interioare. Şi articolul ei coincidea şi cu faptul că experimentez eu însămi acest fel de porniri, dar şi cu acela că dintre vechii mei vecini au mai rămas doar vreo câteva apartamente ocupate de vechii locatari.

Aşa că mi-am rezervat câteva minute pentru a-i trece în revistă pe toţi foştii mei vecini, pentru a-mi aminti ce s-a ales de ei şi cu cine au fost înlocuiţi. Pot face asta pentru că, dacă socotesc eu bine, sunt cea mai veche locatară. Ai mei s-au mutat aici când aveam eu un an, imediat după ce blocul a fost construit. Dintre proprietarii veterani au rămas pe baricade vecinele mele de la parter, vecina de deasupra mea şi încă o familie de la etajul 1, vecina de la etajul doi cu care am copilărit eu şi care acum stă acolo cu soţul ei (părinţii ei mutându-se în altă parte), doi vecini de la etajul 3 şi încă o vecină de la 4. În rest… toţi sunt noi, căsătoriţi, cu copii sau singuri. Pe unii nu i-am văzut deloc că doar ce-am aflat că s-au mutat de câteva luni (eu întotdeauna sunt în urmă cu ştirile legate de ce se întâmplă în bloc, dar update-ul nu întârzie pentru că la fiecare plată a întreţinerii, aflu, fără să vreau, picanterii noi).

Mă gândeam mai demult că mi-ar plăcea să stau într-un loc unde vecinii nu se cunosc între ei, nu au treaba mea, nu îi interesează ce mi-am mai făcut prin casă sau ce mi-am cumpărat. Acum, când văd numai tineri şi mă gândesc la ce gaşcă mişto aveau ai mei când eram eu mică, parcă ar fi fain să mă împrietenesc cu vreo vecină nouă. Dintre toate însă… ar fi una singură, de la etajul 4, care pare mai pe gustul meu, că de celelalte nu prea-mi place la primele vederi.

Oh, well… ce rost are împrietenirea cu vreuna când eu oricum plănuiesc să plec din România?