Încă un picuț despre nuntă

Uite, Roxana, ce repede m-am conformat 🙂 E tare plăcut sentimentul când cititorii îți cer să scrii despre ceva anume, așa că dacă mai aveți cerințe sau vă e dor să citiți pe blog despre ceva anume, mă execut imediat 😛 Roxana mi-a scris un mesaj și îmi spunea că tare îi place să citească despre subiectul ăsta, iar eu, cum am de spus chestii noi…

Data trecută când v-am povestit despre cum stăm cu pregătirile, eram nițeluș (înspre foarte) panicată că n-am muzică. Acuma, din punctul meu de vedere, tot stresul s-a risipit. Din punctul de vedere al viitorului Sotz (da, nu-i mai zicem Iubi, că totuși a trecut la next level), ar mai fi câteva „stresuri”. Cel mai mare e că nu avem încă tort și prăjituri. :)) Mă bate la cap de două săptămâni încoace să mergem degrabă la Codrina că vai, dacă nu ne grăbim o să rămânem fără. Sunt vreo 4 cofetării Codrina în oraș, io zic că măcar una dintre ele s-o milostivi de noi și ne-o face un tort și niscai prăjituri. Dar, ca să-i fac pe plac, îi promit aici, în fața tuturor, că sâmbătă dimineața mă poate căra pe la toate Codrinele din oraș să ne alegem tortul. Sunt curioasă cu ce-o să plătim avansul că tocmai l-am plătit pe ăla de la decorațiuni. ;))

Mbun. Dacă suntem la capitolul chestiilor pe care încă nu le avem, păi ar fi cam așa: tort (în caz că nu am repetat de suficiente ori), rochie, costum, pantofi, verighete. Ce-am dobândit de pe 11 martie încoace? Muzică (DJ), care pentru mine era cel mai important lucru după sală, decorațiuni (nu va dau link de la pagina de Facebook, ca cine se ocupa de acea pagina – nu decoratorii – nu fac o treaba prea buna) – având în vedere că nunta va fi toamna, sala va fi decorată cu flori în culorile toamnei, invitații – care viitorului Sotz nu prea i-au plăcut când le-am ales, dar acuma s-a mai dat pe brazdă și parcă îi plac, am make-up artist (freză aveam și data trecută când am povestit de nuntă), și-avem și biserică.

De căutat și probat rochie mă apuc săptămâna asta și să nu aud că-i prea târziu. 3 luni înainte de nuntă oricum mi se pare mult, dar toată lumea mă bate la cap, așa că o să mă pun să caut. „Vai, că dacă vrei să fie modificată pe măsura ta, ți-o aduce chiar la limită, dacă e din străinătate.” Ei, dacă nu au pe mărimea mea, o să-mi aleg alta, care o să fie pe mărimea mea. Nu-s așa fixistă să mă setez pe o anumită rochie și oricum eu am noroc la cumpărături, probabil de-asta sunt așa flexată.  Așadar, să liniștesc pe toată lumea, de săptămâna asta (sau poate viitoare) încep cu probele și cu vizitele prin magazine de mirese. Rochia mea e acolo undeva și nu va trebui modificată, nu va trebui schimbată, îmi va veni perfect, pentru că o să fie A MEA.

E de la sine înțeles că dacă nu am rochia, nici freza și nici machiajul nu le știu de pe acuma. Pot să vă spun sigur că nu voi avea bucle de tip sărmăluțe și nu voi avea nici părul lăsat pe spate, că o să înnebunesc cu nervii dacă îmi simt podoaba capilară lipită de spate. Nu vă puteți închipui cât de insuportabilă e coama asta pe cap uneori. Și coafezul meu se încăpățânează să nu mă tundă până după nuntă, deci vara asta o să căpiez. Dar și după nuntă, JOS cu el, mă tund scurt, scurt, măcar să-mi pară rău după el.

O să devin dna Ursu-Lișteveanu prin august, pentru că, așa cum ziceam, nu prea punem preț pe „injecția” de la starea civilă. Dacă v-ați oprit puțin asupra numelui, poftim subiect de controversă: nu renunț la numele meu, îl adaug pe al lui. Nu am pretenția să-l ia și el pe al meu și, slava Cerului, statul acceptă schimbarea numelui unui singur partener, care va fi subsemnata. Acuma pe bune, cine dracu-i Andreea Lișteveanu? Io în nici un caz. Andreea Ursu-Lișteveanu, în schimb… mai vine oleacă de acasă. Că o să zică lumea că-s un pui de Picasso (cine nu înțelege aluzia, să se uite la numele lui complet), asta e… o să fie numele meu și o să fie identitatea mea. End of story.

Alt subiect de controversă sau pe care lumea îl primește cu ochii mari și cu gura căscată când le spunem: nu mergem în luna de miere după nuntă. Acuma pe bune, la cât de des plecăm noi, călătoria aia care va avea eticheta de lună de miere, va trebui să fie cea mai faină ever. Să fie o excursie îndrăzneață, diferită de tot ce-am făcut și văzut până acum, să fie pe alt continent și să fie deosebită din toate punctele de vedere. Și va fi probabil la New York, cândva anul viitor, sper eu. Anul ăsta n-aș fi avut banii necesari să organizez și o nuntă și o săptămână-două la New York, că blogul ăsta încă nu produce cât îmi trebuie mie să cheltuiesc.

Na, despre ce să vă mai spun, că deja cred că s-au ridicat câteva sprâncene. 🙂