De ce dragostea pentru un animal e mai pură decât cea pentru un om
E o dragoste dezinteresată: Tereza nu vrea nimic de la Karenin. Nici măcar dragoste nu-i pretinde: ea nu și-a pus niciodată întrebările ce tulbură și chinuiesc cuplurile omenești: mă iubește? A iubit pe altcineva decât pe mine? Mă iubește mai mult decât îl iubesc eu pe el? Toate aceste întrebări adresate dragostei, întrebări care o judecă, o cercetează, o examinează, o interoghează, sunt de natură să o și distrugă din fașă. S-ar putea să nu fim în stare să iubim, tocmai pentru faptul că tânjim după iubire, ceea ce înseamnă că pretindem ceva (dragostea) de la celălalt, în loc să ne apropiem de el fără revendicări și să ne mulțumim doar cu simpla sa prezență.
Dar mai e ceva: Tereza l-a acceptat pe Karenin așa cum era, nu a încercat să-l transforme în propria sa imagine, a consimțit dinainte să-i respecte universul său câinesc, n-a vrut și nu vrea să i-l confiște și nu-i geloasă pe înclinațiile sale secrete (intime). Dacă l-a educat, n-a făcut-o ca să-l schimbe (așa cum vrea bărbatul s-o schimbe pe femeia lui și femeia pe bărbatul ei), ci numai pentru a-l face să învețe limbajul elementar care le-a înlesnit să se înțeleagă și să poată trăi împreună.
[…]
Dar, înainte de toate, nici o ființă umană nu-i poate aduce alteia ofranda iubirii. Numai animalul poate s-o facă fiindcă el n-a fost izgonit din Paradis. Dragostea dintre om și câine e idilică. E o dragoste fără conflicte, fără scene sfâșietoare, fără evoluții. Karenin înscria în jurul lui Tomas și al Terezei cercul vieții sale întemeiate pe repetare și aștepta de la ei același lucru.Dacă ar fi fost o ființă umană în loc de a fi un câine, Karenin i-ar fi spus, fără doar și poate, de multă vreme Terezei: „Nu te supăra, dar pe mine nu mă amuză să duc în fiecare zi un corn în gură. N-ai putea găsi pentru mine ceva mai nou?” În această frază rezidă condamnarea totală a omului. Timpul uman nu se învârtește în cerc, ci avansează în linie dreaptă. Ăsta-i motivul pentru care omul nu poate fi fericit, căci fericirea e năzuința spre repetare.
Insuportabila ușurătate a ființei – Milan Kundera
o, da, ce mult mi-a placut mie cartea asta la vremea ei! daca as avea timp, as reciti-o, sa vad daca ma mai incanta la fel…
hm… pe mine nu m-a impresionat deloc… am vrut sa o abandonez de vreo 2 ori. da’ ii fac recenzia duminica 😛
Printre randuri o lectie despre iubire si cat de superficiali sunt oamenii chiar si in relatiile cele mai apropiate si profunde!
Am sa caut si eu cartea
In numele echipei Digi Animal Romania, multumim pentru acest text 🙂
o lectie despre iubire si loialitate.o carte care merita citita.
hmmm, loialitate? dimpotriva, as spune ca e in mare parte infidelitate. 🙂
O parere mai mult decat idealista! Animalele au propria agenda, poate cateii mai putin, dar pisicile stiu sa iubeasca, sa se alinte dar mai ales sa-si faca propriile pofte. Te accepta ca prieten al lor, dar asta nu inseamna ca nu-ti vor distruge un obiect pe care il iubesti doar din cauza ca sunt gelosi pe atentia acordata acelui lucru. Un animal sau un om va accepta sa faca doar ceea ce ii convine, nu ceea ce i se impune.
Un alt lucru difera: un om accepta mai usor toanele unui animal, pentru ca e prost saracu’ si nu pricepe, dar se asteapta ca omul de langa el sa ghiceasca gandurile, starile si dorintele nespuse, poate doar insinuate, fara sa ofere la randu-i acea putina empatie si sa inteleaga ca uneori necazurile sau grijile personale par mai importante pentru o persoana obosita sau stresata.
tare mult imi place comentariul tau 🙂
Nu a omori un om decat in legitima aparare insa daca cineva mi-ar omori porcusorul de guinea, cel putin l-as tortura un pic. Te atasezi de animale si uneori le iubesti mai mult decat multe persoane!
De acord cu Kadia, mult idealism. Toate fiintele, cel putin alea pe care le-am intalnit noi oamenii, sunt cu propria lor agenda, propriile lor dorinte si interese. Si in legatura cu “Tereza l-a acceptat pe Karenin așa cum era, nu a încercat să-l transforme în…” n-am vazut pana acum fiinta sa accepte total si neconditionat o alta, fara sa incerce sa schimbe ceva la ea.
Referitor la educarea altor oameni cu care suntem inrelatii sociale, eu cred ca atunci cand o persoana este indragostita asa acut erotic, ea tinde sa accepte destul de bine si in mod chiar incantat felul in care e fiinta de care e indragostit si nici prin cap nu-i trece de a o supune vreunei schimbari sau educatii modelatoare, (ma rog, cu exceptia de daca prima pasiune a acelei persoane este educatul altor oameni, si atunci o face automat asa ca prima motivatie pt acea indragostire) …cel putin din perspectiva mea asa s-a intamplat pana acuma. Desigur daca e absolut musai ca diverse persoane sa se inhame si la relatii mai complexe sociale de ceva durata cu toti aia de care se indragostesc si care par a reciproca un nivel de interes erotic, atunci da, probabil ca persoanele care tind sa faca chestia asta vor tinde la un moment dat probabil sa educe celelalte persoane, daca au pornit asa o relatie asa de natura mai sociala, de companie, prietenie, concubinaj, casatorie, etc, cu ei, mai ales una de nivel exclusiv, insotita de diverse obligatii sociale, juridice, morale, etc., adica efectiv devin sau se simt ca devin oarecum rasunzatori (reciproc) de soarta celeilalte persoane intr-un anume grad, si atunci poate ca au si dreptul de a-i pretinde diverse, de a dori sa o educe sau sa o modeleze, nu neaprat la nivel malevolent constrangator patologic, dar chiar si in mod sincer iubitor altruist chiar bine intentionat, asa cum ar face poate un parinte sau un frate, sau un prieten bun…aici, desigur depinde de ce vrea fiecare de la diversele indragostiri si relatiii erotice care apar de-a lungul unei vieti, vor asa sa aiba si relatii sociale cu aia, vor doar indragostirea acuta, sau vor asa si indragostire si vacanta tot timpul, ca orice elev obisnuit din toata lumea caruia nu-i place sa merga la scoala.
Eu nu zic ca e bine asa sau invers, zic doar ca fiecare trebuie sa fie constient daca lui/ei chiar ii place scoala (ca mai sunt si din astia totusi), plus, daca da, ce metoda educativa prefera, si daca lui/ei ii place sa fie in rol predominant de profesor sau de elev, sau e versatil, si, de ex prefera educatia colaborativa sau de tip brain-storming, sau aia de tip behavioral cu morcovul si cu batul, (ca or fi mai multe feluri si metode de educatie, nu or fi toate educatiile asa ca niste conferinte de la o catedra), sau ii place totusi mai mult asa doar in vacanta, (ca majoritatea), plus sa comunice clar si sincer despe acest lucru celor de care e indragostit si cu care are de gand poate sa porneasca o relatie sociala pe termen mai lung, ca pe urma sa nu se iste nelamuriri, nepotriviri, dezamagiri, nervi inutili, etc.
Pt iubitorii de animale si cei interesati in viata emotionala a animalelor, recomand cu mare entuazism cartile d-lui Jeffrey Moussaieff Masson, din care unele cu titluri deosebit de simpatice, de ex, Cainii nu mint niciodata despre dragoste, Atunci cand elefantii plang, Porcul care canta la luna, Cele 9 vieti emotionale ale pisicilor, etc (nu cred ca au fost inca traduse toate in lb romana, insa se gasesc in engleza si unele si in germana si franceza pe Amazon, sunt ff simpatice si usor inteligibile, si nu deosebit de politice, desi autorul e vegetarian si are o istorie persoala de conflicte de natura politica in tinerete, poate tocmai si de aia a devenit interesat mai mult de animale, insa scrie frumos si in mod chiar amabil, si nu nesuferit de inalt riguros arid)
Eu as zice ” de ce dragostea unui animal e mai pura decat cea a unui om”…
Animalul vrea doar sa te simta langa el. Omul iti vrea si inima si trupul si sufletul si gandurile si… si…