M-a făcut mama croitoreasă
Mă rog, „croitoreasă” e un cuvânt muuuult prea generos pentru a-mi descrie noile activități, da’ altul n-am, așa că merem cu el mai departe.
Sincer, nu știu de când a înflorit în mine pasiunea asta pentru DIY și nici să mă picuri cu ceară nu-mi dau seama cum de-am ajuns să nutresc afecțiune pentru croitorie și cusut. Totuși, suspectul numărul 1 e Pinterest-ul, că dacă aveam microbul de mai demult, m-aș fi ținut de capul maică-mii să mă învețe una și alta. Da, mama mea a fost croitoreasă, una desăvârșită aș putea spune. Clientele ei plecau de la noi de acasă cu costume parcă decupate din reviste și fiecare avea numai cuvinte de laudă pentru munca ei. Pedantă, atentă la detalii, migăloasă și profesionistă, așa era mama mea când venea vorba de meseria ei. Am stat pe lângă ea suficient de mult să învăț terminologia domeniului, am vizitat Moda Tim-ul de suficiente ori cât să văd cum se croiește și se coase într-o fabrică și am descusut suficiente cusături încât să am o bază, cât de modestă, despre ce înseamnă activitatea asta.
Când boala ei a început să se instaleze pe nesimțite, clientele au dispărut și pe mașina ei de cusut s-a așternut praful. Apoi a mai folosit-o tanti care avea grija de ea, iar după ce-am internat-o pe mami la Variaș, i-am dat-o de tot. Am avut o tentativă de-a învăța să cos, dar mașina mamei mele nu era în starea potrivită pentru a mă putea iniția singură. Așa că am tot bătut apropouri pe la Moș Crăciun, de 8 Martie, dar am bătut toba la urechea surdului. Până la urmă m-am înfuriat și mi-am cumpărat singură o mașinuță de cusut. Asta:
Poza-i destul de neclară și nu-i face cinste, da’ eram prea entuziasmată de ea ca să o supun unui photoshooting. Am stat aproape o oră să mă prind cum se bagă ața în ea, dar, spre deosebire de cea veche, mașina asta avea manual de folosire. Și încet-încet, m-am prins cum se face. Acum sunt expertă 😛
Acum că aveam obiectul muncii, o cutie mare de ațe și o grămadă de materiale rămase de la mama mea, plus un teanc de haine de modificat, tot ce-mi rămânea de făcut era să învăț cum se face. Și am început să caut idei acolo unde a început totul, mi-am încropit un board și în capul meu s-a instalat ideea ca pot face orice am adunat acolo. Numai că n-a fost chiar așa. Am dat multe rateuri și fiecare m-a descurajat și m-a dezămăgit, iar prima mea reacție când nu-mi iese ceva e să abandonez. Da’ s-a dovedit că toate imaginile alea cu mesaje motivaționale pe care le tot citim pe facebook sau pe alte site-uri au avut efect. Mi-am amintit de unul dintre ele care zicea că atunci când îți vine să renunți, gândește-te de ce ai început. Și ghici ce? N-am renunțat și sâmbătă m-am fălit cu prima față de perină pe care am făcut-o eu. Nu-i mare lucru să coși o față de perină. E cel mai simplu lucru din lume, doar că și pentru ea ai nevoie de exercițiu. Unde mai pui că după ce m-am prins cum se coase fermoarul (după a treia încercare), următoara față de perină am făcut-o în doar 15 minute.
Aseară mi-am modificat o rochiță care avea un croi în partea de jos de zici că era desprinsă din The Flintstones, vorba lui Iubi. Era și pe bie (așa am găsit pe Google că se scrie), dar nu părea greu de scurtat. M-am chinuit puțin la ea, dar am rezolvat-o. Abia aștept s-o îmbrac și să mă mândresc că eu am am adus-o la stadiul ăla. Nu i-am făcut poză pentru că am uitat să-i fac una înainte s-o tai.
Mi-au mai trecut din frustări și am speranțe că într-o zi voi putea coase chestii mai complicate. Mi se întâmplă uneori să fiu nerăbdătoare să ajung acasă de la lucru să mă pot pune la mașină sau să ard de nerăbdare să treacă duminica pentru că nu pot coase. Nu știu dacă-i un semn că am îmbătrânit sau descoperirea unei noi pasiuni, da’ sentimentul că îți faci singur chestii pe care altadată le cumpărai e priceless.
Sper să vă mai arăt și vouă, din când în când, ce-a ieșit din mânuțele astea două. Iar dacă aveți pasiuni asemănătoare, dacă urmăriți bloguri sau știți de vreo comunitate de cusătorese, de workshopuri sau întruniri, dați-mi de veste că sunt interesată.
Eu m am initiat cu o singer din aia de anunt de ziar “cumpar masina de cusut singer cu enspe mii de euro”. deci din 1900 toamna. Mi e foarte greu sa cos chestii fine. A fost ok cu fetele de perna, dar daca ar trebui sa fac un tiv finut la juma de cm de baza si sa mentin cusatura pe linie dreapa, n o sa mi iasa in veci. Poate masinile de cusut noi sunt mai friendly, au senzori etc 😀 A ta cum e?
si eu am un Singer de-ala vechi la sat. habar n-am daca merge. sta acolo si aduna praful. 🙁
nu pot sa-ti spun cum se comporta cu materialele subtiri si fine ca inca n-am incercat-o. dar cu panza si cu inul e super 😛
Ce faina ii!!!!
Ehe… stiu eu doua comunitati de cusatorese pe internet: http://burdaaddicts.canalblog.com/
http://japancouture.canalblog.com/
Mie imi revine pasiunea pentru citeva luni, apoi imi piere pentru o vreme, ca prea se face mizerie in casa(cos in sufragerie).
Elena
multumesc de link-uri. 🙂
mai, pana acum nu m-a lasat deloc. e drept, nu cos zilnic, uneori doar in weekend. cat despre mizerie, cam asa-i. eu cos in fosta bucatarie, unde am gresie pe jos si merge rapid sa fac curatenie dupa.
Hah, văzusem eu pe Pinterest despre pasiunea ta (uite că nu-i spun hobby!) și m-am gândit cum trec anii, cum vin pasiunile, cum găsesc alte puncte în comun cu tine. Pe BBC2 a început o super emisiune: Great British Sewing Bee. Caută pe YT primul episod să vezi tu inspirație și personaje!
ahaaa, deci si tu cu pasiunea asta? 😛 ce ma bucur. merci de pontul cu emisiunea, am gasit-o pe net. 😉
Cum au reacționat cei din jur, colegii și prietenii apropiați, când ai anunțat noul tău hobby?
Mie mi-a fost teamă, oarecum, să mă laud că am (re)început să croșetez. Teamă că oamenii mă vor clasa în categoria în care sunt incluse băbuțele și oamenii de evitat. Mai ales că nu-s o persoană prea sociabilă. Și de aia am și amânat, câteva luni, să anunț proiectul „Atelier Handmade”.
Deși mi-s tare mândră de proiect și mă bucur că am alături câțiva oameni cu care pot croșeta și alături de care învăț constant.
Și mami folosea mașina de cusut, dar numai pentru așternuturi, perne, plase. Probabil de la ea am rămas cu ideea de DIY, de a aprecia mai mult lucrurile făcute manual.
a fost amuzant cand am anuntat ca mi-am luat masina de cusut. (de fapt, scrisesem si pe Facebook la un moment dat, ca vreau una de 8 Martie si s-au gasit voci care au spus ca feminismul n-a folosit la nimic, dar era in gluma). in aceeasi zi a primit si Anca (bloodie.ro) o masina de cusut de la bunica ei si luni, la lucru, vorbeam numai despre asta. ne dadeam link-uri, povesteam cu voce tare si bineinteles ca i-am amuzat pe colegi cu noua pasiune. dar nu m-am gandit niciodata ca mi-ar fi teama sau rusine de pasiunea asta. adica sunt fete si mai tinere ca noi care cos de zor si vand ce cos. iar cei care spun despre ele sau despre noi ca suntem babute, asta e. 🙂 n-are bai. daca te gandesti la satisfactia pe care o ai cand vezi ce iese din manutele tale. 🙂 felicitari pentru atelierul tau 🙂 m-am gandit si eu sa organizez ceva workshop sau ceva de cusut, sa invatam mai multe, numai ca spre deosebire de tricotat si crosetat, e un pic mai anevoios cu cusutul. ai nevoie de mai mult spatiu, de mai multe ustensile… nu-i chiar usor.
Eu cos si tricotez din gradinita ( ma rog, la alt nivel atunci fata de acum 🙂 ) si nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma rusinez, din contra, e munca mea si sunt mandra de ea, na 😀
Dar da, cand intriu intr-o mercerie simt cum vanzatoarele se uita ciudat la mine, ba ma trateaza cu nepasare, fata de femeile mai in varsta. Care app, iau doar cateva ate iar eu golesc magazinul, dar asta e … 🙂
Carmen, nu-i vorba de rușine. Niciodată nu-mi va fi rușine cu munca mea, în definitiv am fost crescută să muncesc pentru a obține ceea ce-mi doresc. Doar că uneori mă nimeresc în anturaje ciudate. Într-o vreme aveam cunoștințe care râdeau și glumeau pe seama mea pentru că … gătesc. :))
„Io am lucruri mai importante de făcut decât să stau la cratiță, nu vreau să gătesc pentru un bărbat, să-și facă dacă vrea mâncare etc.”, subliniind ideea că a găti e sub demnitatea unei femei moderne. Același lucru l-am auzit despre croitorie/croșetat/tricotat. Dar „e cool să lucrezi cu mărgele” :)))
Din fericire, am destui prieteni care, prin entuziasmul lor față de produsele făcute, m-au încurajat fără să-și dea seama.
Mi-e puțin ciudă că peste ocean piața și nișa e uriașă, iar comunitățile de sewing/crochet/knit sunt incredibil de unite. Iar la noi nu se găsesc suficient de multe materii prime sau ațe în toate culorile. Cel puțin nu am găsit eu în Oradea.
Să nu începem discuția cu vânzătoarele din mercerii, acele doamne stimabile și blazate care nu fac diferența dintre acril și lână, spre exemplu.
Nu te-am imaginat vreodata in postura asta, dar de ce nu. Mamei mele ii place enorm la masina de cusut, una identica ca si a ta.
;)) pai de ce nu? ca am mai zis pe aici pe blog despre noua pasiune. 😛
Să ai spor și la cât mai multe rochii fenchi șpenchi. 🙂
😛 multumesc. apropos, multumesc si de numarul lui Anne. e foarte draguta si talentata.
Cu drag. Am vorbit deja cu Anne, mi-a povestit întâlnirea voastră.
super!!eu nu am indemanare pentru asa ceva.
imi place cum ti-a iesit perina.
nici eu n-am crezut ca am. de fapt inca mai cred ca nu am. dar prin exercitiu se rezolva.
Acu 2-3 sapt am convins-o pe mama sa investim intr-o jucarioara singer(mama care a invatat sa coasa pe o singer manuala). Pana acu nu am apucat sa ma joc prea mult, dar am decretat cusutul un hobby, nu o treaba, asadar il pot practica si duminica:-p
hmm, interesant asta cu hobby-ul 😛
să știi că și eu voiam să-ți spun să coși când îți face plăcere și lucruri pe care nu le vinzi (oricum nu e cazul) și atunci nu e considerată muncă:)
Si eu am masina de cusut. Am primit-o cadou de la parinti si sora.
Deci e super sa ai masina de cusut. E adevarat ca la inceput faci chestii mai maruntele, dar ii fain sa ai la dispozitie masina care iti scurteaza blugii, iti coase o lenjerie rupta sau iti face o plasa de cumparaturi din ce material vrei tu. Sau chiar o gentuta daca te chinui putin. Eu o ador si nu-m imaginez viata fara ea. Am zis.
eu ma bucur ca-mi pot modifca hainele cum vreau. imi tot cumpar de la second, fie si numai pentru material. :))
daca ai aruncat un ochi pe board-ul de pe Pinterest, cam aia-i ce vreau sa fac. 🙂 si dupa ce ma perfectionez, ma apuc de vandut :))
PE mine m-a apucat cu crosetatul si tricotatul de zici ca se termina pamantul daca nu produc in secunda doi paturica de bebe ( fac din astea intr-o veselie, chit ca nu posed bebe si deja prietenii is saturati de paturele dar inca imi place sa le fac)
Intr-o vreme intram pe aici http://www.lucrudemana.com/forum, au si sectiune de croit dar nu m-a prea interesat deci nu stiu cum e
:)) pai vinde-le, daca nu te poti opri. asta-i scopul meu. sa ajung sa fiu atat de buna la facut chestii incat lumea sa vrea sa cumpere ce fac eu. nu zic ca vreau sa fac o afacere din asta, zic doar ca mi-ar placea sa fac niste banuti din hobby. 😛
m-am inscris si eu pe forumul ala, dar sunt cumva reticenta sa intru in discutie. plus ca mi se pare foarte time consuming sa urmaresc un forum.
pe forum e mai dificil, trebuie sa stii si ce vrei si unde sa cauti pe acolo. La cusut nu stiu cum e dar pentru crosetat Dumnezeu a lasat oamenilor tutoriale pe youtube, jumatate din chestiile pe care le fac nu le pot traduce in romana din cauza asta, ca n-am idee daca la noi se fac “patratele bunicii”
PS Imi plac cuvintele antispam nus cum se face dar nimeresc din astea luminoase :Soare, Luna, Stele 🙂
eu am ales cuvintele pentru antispam 🙂
Te invidiez! De cand a venit fata mea de 8 ani de la scoala cu o perna cusuta de ea, am cerut si eu cadou de Craciun o masina de cusut.Ca daca ea poate, pot si eu,asta era logica.Ei bine ca nu pot, habar n-am cum sa pun ata, si desi am fost sa intreb la magazin,mi-a explicat,mi s-a parut tare complicat, mai ales in daneza,nici n-am inteles toate cuvintele, asa ca ma mai invart pe langa masina cateodata dar nu stiuc e sa-i fac Are instructiuni,dar nu mi se par clare,pentru una ca mine care nu are habar de nimic. Visez rochite, am idei, dar lipseste elementul principal,cusutul :D.
Uite asa incep pasiuni noi si-ti descoperi talente noi.
Uite perna fica-mii : http://silving.org/2012/12/26/owls/
Cred ca astept inca 2 ani,pana ajunge ea in cl a 4-a,ca atunci vor invata la scoala de-a fir a par,va fi ora in program,sa ma invete ea sa pun si ata :)) (ca acum doar a cusut)
first, uite aici un tutorial pentru bagatul atei in masina: https://www.youtube.com/watch?v=jmaZBTMzkoY
in al doilea rand, perina fetitei tale e superba. 🙂
acuma, daca ai dorinta, exista o gramada de tuturiale pe net – vointa sa fie. 🙂 daca am putut eu si fetita ta, poti si tu. 🙂
Hi-hi. Si eu vreau sa-mi cumpar masina de cusut. Bunicii mei au fost amandoi croitori, mama face niste rochii de ramai cu gura cascata. Doar ca mi-am luat atatea materiale intre timp si timpul a fost mereu limitat, ca niciodata nu reusesc sa am rochia pe care mi-o doresc la timp. Momentan, am facut primii pasi – in sensul in care m-a invatat sa croiesc o rochie dreapta si o fusta. De cusut, le-a cusut tot ea. Dar sper ca talentul a mers in familie si o sa pot si eu in curand sa ma joc de-a croitoria. Spor la cusut 🙂
A mea nu e Singer, e Husqvarna Viking si pentru asta n-am gasit tutoriale cat am tot cautat,dar poate ma lamuresc cu asta. O fi acelasi principiu. Hopefully. Multumesc 🙂
pai cam la toate e acelasi sitem. acuma poate or fi mici diferente, da’ sigur te descurci.
1. mama nu a fost croitoreasca, nici eu nu sunt, dar acum un an am cumparat o Sigma, tot patent Singer(insa facuta in China), m-a costat cca. 100 eur dela ALtex, parca? Am luat-o, cum isi iau altii mixer.Adica este utila la casa omului. Si chiar este.
2. in afara de scurtat diverse haine, iti poti coase singura perdelele din casa
3. fiica-mea a fost mai entuziasmata ca mine, fiindca si-a imaginat ca toata ziua o sa cos rochite la papusi si n-a fost asa
4. i-am facut ei costum de final de gradinita, la serbare, dupa tipar..si era inegal, totul, mai scurt, mai lung…n-a contat, ca a avut a mai faina rochie de zana, din doua piese vestimentare
Deci e bun si FB la ceva, cel putin o imagien a incurajat pe cineva. E buna la casa omului femeia care stie sa coasa ceva, sa croiasca si sa lege materialele astfel incat sa iasa o maiestrie. Felicitari pentru fata de perna.
Eu eram pasionată de goblen (pe puncte) când eram mai mică, în generală şi liceu ca să fiu mai exactă. Îmi plăcea mult că punea preţ pe detalii şi pe multă atenţie Apoi, am început facultatea şi m-am lăsat de acest hobby. Nu mai aveam timp.
Multe dintre ele le-am făcut cadouri, iar acasă la părinţi este unul în ramă pus la ei în dormitor. Nici acum nu-mi vine să cred că l-am făcut la nici 12 ani şi totul cerea atât de multă precizie. Uneori mi se face dor. Oricum, prietenilor şi colegilor li se părea, de fiecare dată, ciudat când le spuneam ce hobby-uri aveam.
Am fost o adolescentă foooarte cuminte!
Şi off topic: îmi place foarte, foarte mult cum scrii. Atunci când îţi citesc postările simt o căldură pe care o transmiţi cititorilor. Uneori am impresia că aş citi un mail scris de o prietenă. Tonul tău este foarte sincer şi prietenos. 🙂 Felicitări multe!
S-ar cuveni sa spun si eu ceva la postul asta, nu-i asa?
Foarte draguta fata ta de perna. Sa ai spor si inspiratie si sa faci multe lucruri frumoase cu masina de cusut!
Eu daca am atelier de croitorie acasa, ca sa spun asa, va pot spune ca diferitele feluri de cusaturi ce par perfecte pe produsele din magazine (si drepte si perfect distantate una de cealata, fie ca-s trase in bor (langa margine) sau la piciorus (v-ati prins, nu chiar in margine ci un cm mai departe), cusaturile, zic, nu-s trase de niste experti ci de niste masini extraordinare cu niste picioruse speciale. Asa ca daca o cusatura nu va iese tocmai dreapta sau un tiv nu iese chiar foarte fin, nu va intristati, nu-i vina voastra. Iar pentru fermoare, ati ghicit, exista un piciorus special care atasat masinii de cusut te ajuta sa pui fermoarul intr-un minut. 1
Dar placerea aceea de a iesi la sfarsit un lucru dragut din mana ta, merita tot timpul din lume si toata straduinta. Succes!
Masinuta asta de cusut îti face viata mai usoara,este o placere sa o folosesti,nu cum se chinuiau parintii nostri.
Yupii, am cusut o pernuta! Si am cusut si marginea la canapea,ca era asa de urata,desfacuta,la perna,in spate, de ceva timp,ca ne gandeam deja sa cumparam alta.
Cu video-ul tau de pe youtube, si cu multe altele,dupa niste ore de incercat, am reusit in final.Bobina mea,sau cum s-o chema aia, era dedesubt,ascunsa sub o usita,nu pricepeam ce si cum sa bag, nu gaseam asa, pana am nimerit,si firul la fel, pe colo, colo, finally, I did it! 😉
Noroc cu postul tau,vezi, pe tine te-a moblizat FB,pe mine postul tau 😀
Ghici ce am primit si eu azi! Exact, o masina de cusut! Bunica mea a fost croitoreasa si nici nu m-am gandit cand eram mai mica sa invat ceva de la ea…acum mi-as dori sa mai traiasca si sa iau lectii de la ea…
Nu-i asa performanta masina mea, ca are ceva ani desi e nou nouta, dar mi se pare buna ca sa invat si sa exersez pe ea…sper numai sa am rabdarea necesara! Si eu tot fata de perna imi doresc sa incerc sa fac prima data 😀
weee, ce fain 🙂
daca te intereseaza, am un manual (PDF) foarte, foarte, foarte util si explicit. cu poze. 😀
Serios? Daca nu-i mare deranjul imi poti trimite pe adresa de mail cu care am comentat? Saptamana asta sper sa reusesc sa imi fac rost de material si fermoar. Sau ma gandeam ca incerc varianta mai noua fara fermoar, numai sa aflu cum se face 🙂
Buna, Ma intereseaza p emine manualul PDF, daca il poti trimite pe email. Multumesc.
Servus,
Daca nu e prea mare deranjul, imi trimiti te dog si mie PDF-ul?
Multumesc tare mult!
O sa-ti cosi singura ceva la fel de frumos pentru ziua cea mare, nu? 🙂
:)) nu cred.
Prin capul meu se plimba o multime de idei si de proiecte. Stiu exact ce as vrea sa modific, ce as vrea sa cos, ce as vrea sa iasa din mainile mele. Singura problema este ca nu am masina de cusut si nici prea multe sperante pentru viitorul apropiat. Cu un copil de 19 ani, ultimul an la liceu si cu un singur salariu, e destul de greu sa mai investesc si in nebuniile mele.
Am facut un ghiozdanel simpatic, cusut tot la mana si mi l-a confiscat o prietena a lui Ionut de cum l-a vazut. Il foloseste de un an si nu se satura. :))
“Priceleș”? Inca mai aplici metoda cu dublu “s” pentru “ș”? Se pare ca nu e infailibila 🙂