Filmele de vineri

Posted by On 15.02.2013 20 Comments

Hehe, a trecut deja o lună și eu am scris 4 posturi despre filmele de anul ăsta. Nu-i rău. Nu-i rău pentru că încă mă mir că n-am lăsat și seria asta să se stingă și că încă mă uit cu sete la filme. Sunt curioasă cât o să mă mai țină. Probabil până vine căldura, că dup-aia intenționez să stau mai mult pe afară. Așadar, filmele de weekendul trecut:

Silver Linings Playbook (2012) – 5 *****

Da, normal că și eu i-am dat 5 stele că toate fetele care au scris deja pe bloguri despre el. Numai că Silver Linings Playbook nu e numai un film de fete. N-are violență, n-are mașini, n-are testosteron, da’ am eu impresia că bărbații nu vor avea ce să-i bage de vină. Iubi s-a uitat la el aproape forțat și la sfârșit a recunoscut, cu jumătate de gură, că n-a fost așa rău (cum se aștepta). Filmul spune povestea a doi nebuni. A lui Pat și a lui Tiffany. Nebuni cu acte în regulă, cu vizite la psihiatru, cu medicamente, cu internări în insituții specializate – el, nu ea. El pentru că l-a snopit în bătaie pe bărbatul cu care l-a înșelat nevastă-sa, ea pentru că durerea cauzată de moartea soțului ei a destabilizat-o psihic. Amândoi au darul de-a spune exact ce gândesc, iar ea își ia angajamentul de a-l ajuta să reia legătura cu nevastă-sa dacă și el o ajută pe ea să participe la un concurs de dans. E o poveste de dragoste și-atât. Nu vă mai spun nimic. Îl recomand cu căldură.

The Impossible (2012) – 5 *****

Un film CUTREMURĂTOR și tulburător despre tragedia provocată de tsunami-ul din 2004. Are la bază un caz real, familia a cărei poveste e descrisă în film există în realitate, iar aceasta e povestea lor. Așadar, o familie cu 3 băieți alege Thailanda pentru vacanța de Crăciun. În dimineața zilei de 26,  valul uriaș mătură tot, așa cum am văzut cu toții la televizor. Numai că filmul ăsta e de o sinceritate brutală. Prezintă lucrurile așa cum au fost în orele imediat următoare catastrofei. Mama și băiatul cel mare sunt într-un spital, ea într-o stare foarte gravă, iar tatăl și ceilalți doi băieți pe lângă hotelul în care au stat. La un moment dat, pentru a putea pleca în căutarea ei, bărbatul își trimite copiii în munți, la adăpost, iar el pleacă să îi caute pe ceilalți doi membri ai familie. Aceștia sunt și ei despărțiți la un moment dat, astfel încât mama e dusă într-o altă parte a spitalului cu un nume înțeles greșit. Astfel că pentru câteva minute toți 5 sunt singuri, iar disperarea fiecăruia crește pe minut ce trece. Un film cu o încărcătură emoțională extrem de mare, dar foarte foarte bun.

Magic Mike (2012) – 3 ***

Fetelor… dacă vreți să vă spălați ochii, ăsta-i filmul pe care trebuie să-l vedeți. Dacă ați văzut Step Up cu Channing Tatum, știți deja că știe să se miște. Oh și cum se mai mișcă în timp ce se dezbracă… Yum, yum. Magic Mike e un film cu stripperi și fazele de pe scenă sunt foarte fierbinți. Deci e de văzut cu fetele sau singure, nu cu un el lângă voi că nu vă puteți manifesta :)) I-am dat 3 steluțe că acțiunea nu-i prea convingătoare, povestea de dragoste care se infiripă nu-i prea bine închegată, personajele sunt cam superficial desenate… dar na, nu-i film de Oscar.

Moonrise Kingdom (2012) – 2 **

Îmi plac filmele cu copii. Și cărțile. Doar că probabil aveam eu așteptări prea mari de la Moonrise Kingdom. Flipped e unul dintre filmele mele preferate cu copii, așa că m-am gândit că și ăsta o fi asemănător. Mă rog e vorba tot de o poveste de dragoste între copii de 12-13 ani, dar nu se compară cu Flipped care e cel mai drăguț film pe care l-am văzut eu. Ce mi-a plăcut, în schimb, au fost cadrele și imaginile. Culorile și peisajele. Chiar toate decorurile se potrivesc cu hainele personajelor, toate cadrele sunt ca niște tablouri. Pe lângă copiii-personaje principale, mai joacă și Bruce Willis, Edward Norton, Bill Murray și Tilda Swinton.

Seeking a Friend for the End of the World (2012) – 2 **

Am tras de filmul ăsta mult prea mult. Cred că l-am văzut în vreo 5 reprize. Keira Knightely și Steve Carrell… nu-s tocmai actorii mei favoriți, iar filmele cu nebuni său dereglați în vreun fel deja mi-au cam ajuns. Și ăsta nu-i drăguț în stilul Silver Linings Playbook, ci personajele sunt ușor deranjate cam ca toate personajele pe care le joacă Steve Carrell.  Povestea pe scurt: vine sfârșitul lumii și amândoi au niște probleme nerezolvate. El primește cu întârziere o scrisoare de la iubita lui din liceu și ea vrea să-și revadă parinții. Așa că se iau amândoi și-un cățel de mânuță și pleacă întru îndeplinirea celor două vise. Pe drum se îndrăgostesc unul de altul și la sfârșit așteaptă împreună sfârșitul lumii. Not impressed.


Pe săptămâna viitoare sper să vă vorbesc despre Amour și The Sessions.

Articole asemănatoare

TOPICS