Castelul Neuschwanstein și Castelul Hochenswangau

Când ne-am hotărât că mergem la Munchen de Revelion, m-am interesat din timp când și cum putem ajunge la frumosul Castel Neuschwanstein, la care visam să ajung de mult. Sincer, nici nu mă așteptam să ajung chiar anul trecut. Dar, la fel ca și cu concertul lui Lady Gaga a fost o dorință îndeplinită pe neașteptate.

Din păcate, am ajuns când biletele s-au terminat și nu l-am văzut pe interior. 🙁 Însă tot mă bucur că l-am văzut pe dinafară și că vizitând Castelul Hochenschwangau am aflat o bucățică din istoria Germaniei. Pe care o puteam afla și de pe Wiki, da’ parcă-i altfel când asculți ghidul povestindu-ți despre cei care au locuit în el. Așadar, Neuschwanstein a fost comandat de regele Ludwig al II-lea al Bavariei  (și plătit din propria avere) pentru a servi drept loc de recreere și ca omagiu adus lui Richard Wagner. În castelul Hochenschwangau se găsește un pian la care a cântat compozitorul. Ludwig al II-lea însuși a desenat castelul așa cum arată azi. Din păcate nu l-a văzut niciodată terminat, pentru că murit misterios înainte ca lucrările să ia sfârșit. Mi-a plăcut să învăț despre Ludwig și despre inovațiile aduse castelelor lui. De exemplu, la Palatul Linderhof și-a construit o peșteră artificială, incredibil de frumoasă, luminată colorat încă de când s-a construit. Inutil să vă mai spun că Linderhof a devenit unul dintre obiectivele de pe lista mea. Dar destul cu vorbăria, că mai citiți și voi pe Wiki, dacă vă interesează subiectul.

Neuschwanstein Schloss

N-am intrat în Neuschwanstein, dar am intrat în Hochenschwangau, că acolo mai erau bilete. Primul castel renovat de către Maximilian I, tatăl lui Ludwig, și menit a servi drept reședință de vară. Îmi pare tare rău că nu se putea fotografia înăuntru pentru că aș fi avut ce să vă arăt. Pereții erau atât de frumos desenați, ba cu peisaje, ba cu personaje ale vremii, ba cu motive florale. Pictură direct pe perete, nu pe pânză. Am șterpelit de pe flickr-ul cuiva o mostră. Că merită să vedeți ce frumos e înăuntru.

Tot aici am văzut o pâine care datează de pe vremea lui Maximilian și e pâinea cu care acesta își întâmpina oaspeții. Din nou, n-am poză.

Am mai vizitat și Muzeul Regilor Bavarezi, dar și dacă aș fi avut voie să fac poze n-aș prea fi avut la ce. Adică erau picturi, poze, obiecte, dar mai interesant era ce spunea audio-ghidul.

N-am știut nimic din istoria îndepărtată a Germaniei, da’ vizita asta m-a ajutat să fac puțin loc pentru ea.

Toate pozele de la cele două castele.