-
Rămășițe din adolescență
Sunt deja mulți ani de când n-am mai deschis o revistă „muzicală” și sunt și mai mulți de când n-am mai cumpărat una. Ieri, aflându-mă la salonul de cosmetică pentru activități cu care n-o să vă plictisesc și așteptându-mi cuminte rândul, am observat că una dintre coafeze, care n-avea client, citea de zor revista Bravo Girl. „Mai citește lumea Bravo?”, „Mai citește și alt fel de lume Bravo, în afară de adolescentele îndrăgostite de Justin Bieber cântăreți cu 2-3 ani mai mari ca ele?”, mă gândeam eu. Așa cum era normal, mintea mi-a fost acaparată de amintiri. Amintiri în care eram fană Backstreet Boys, în care mă închinam la singurul…
-
Pentru că e nevoie să ni se reamintească
Uneori poate să ni se spună același lucru și de 100 de ori. Literalmente de 100 de ori, și tot nu ținem cont de el, tot îl amânăm, tot găsim altceva mai bun de făcut în locul lui. Mai ales când e vorba de mers la doctor. Despre cancerul la sân am scris deja pe blog nici mai mult, nici mai puțin de 5 articole, (ăsta e al 6-lea) cu diverse ocazii pentru diferite campanii. Se întâmplă foarte rar să reiau teme și subiecte, însă despre unele scriu de câte ori se ivește ocazia. Mă bucur că tot mai multe branduri internaționale, indiferent de domeniul în care prestează, iau o…
-
Muzeul meu preferat din Paris
Sunt doar 2 săptămâni de când ne-am întors de la Paris și pare că a trecut atât de multă vreme. Miercurea trecută mi-am vizitat o prietenă ce urmează să plece la Paris în noiembrie, i-am arătat hărți, i-am dat câteva sfaturi și i-am povestit despre ce aș revizita eu când mă întorc acolo. Pentru că, spre deosebire de alte orașe pe care mi-aș dori să le revăd, dar nu fac din asta o prioritate, la Paris sunt sigură că mă voi reîntoarce, chiar și la anul dacă aș putea. Mi s-a făcut dor de străzile pe care ne plimbam, închid ochii și revăd stațiile de metrou – încă le rețin…
-
30 + 1 spoturi de la Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2012
Disclaimer: pentru a nu îngreuna încărcarea paginii, am pus linkuri către spoturi, nu le-am embed-uit (bine și pentru că nu-mi merge :P), deci pentru a le urmări, click pe link-uri. Două calupuri și jumătate, atât am rezistat la Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2012. Adică până pe la ora 3 și ceva. Cum ziceam în postul precedent, n-am mai fost, nu știam la ce să mă aștept. Îmi imaginam cu totul altfel vizionarea reclamelor, adică nu mă gândeam că mergi ca la cinema și pur și simplu stai și te uiți la reclame, nu mă gândeam că fiecare are locul lui, eu credeam că e un ecran pe care rulează reclame…
-
A cui e vina dacă intră cineva peste tine în casă?
Ieri, în jurul prânzului, intră la noi în birou o tanti vizibil supărată, în haine de casă, cu părul ușor ciufulit și începe să turuie. Că a intrat un bărbat peste ea în casă și ea era singură, se schimba și s-a trezit cu un necunoscut în bucătărie. Și că ne roagă ca data viitoare, când mai comandăm de mâncare sau când vin curierii cu vreun colet, să le spunem mai clar unde să vină, să ne punem ceva bilețel cu numele firmei pe ușă, că altfel ea cheamă poliția. Noi ne uitam nedumeriți la ea până am înțeles de fapt că the pizza guy intrase peste ea, în loc…
