2012 – cel mai bun an din viața mea

De atât de multe ori am început acest post în mintea mea, atât de mult am așteptat să-l scriu, iar acum, când i-a venit timpul, în întunericul ultimelor întâmplări (că nu puteam spune „lumina”) mi-a cam pierit entuziasmul. Dacă 2012 nu s-ar fi terminat cu moartea lui Benny, spun fără nici o ezitare ca ar fi fost perfect. Oricum, rămâne cel mai bun și mai frumos an din viața mea și-mi doresc ca anii ce vin să fie cel puțin la fel de frumoși și plini ca asta ce se încheie.

Pe 2 ianuarie îmi făceam o listă de planuri pe care, sincer, nu credeam că le voi pune în practică. Însă m-am ambiționat și-am descoperit că planurile sunt cel mai bun motiv și cea mai puternică motivație de a-mi îndeplini dorințele. Iar la pachet cu filosofia adoptată, a rezultat acest an minunat. Mă bucur că mi-am descoperit rețeta și intenționez să mă țin de ea cât de mult pot.

Înainte de a trece la retrospectiva pe luni, să încheiem cu lista asta de planuri:

+1 – Internarea mamei mele într-un centru de îngrijire a fost biletul meu către o viață așa cum mi-am dorit. În a doua zi de Paște am dus-o la Ghelari, iar după o lună o internam la Centrul de Îngrijire și Asistență de la Variaș, la numai 45 de km de mine. O vizitez în fiecare săptămână și mi se rupe sufletul de fiecare dată. Starea ei se înrăutățește pe zi ce trece, dar nimeni nu poate împiedica asta.


+1 – Da, 2012 a fost anul în care am văzut Parisul. Mai mult, l-am văzut de ziua mea. Încă n-am terminat cu poveștile despre tot ce-am văzut acolo, dar timpul nu-i pierdut, revin în 2013 cu ele.

+1 – La capitolul schimbări prin apartament am așa: am schimbat ușa de la intrare, mi-am pus niște storuri muuult prea scumpe, dar faine, am zugravit în hol și în fosta bucătărie, mi-am vopsit mobila în alb, mi-am făcut mobilă la comandă, mi-am decorat pereții cu desene făcute de Delia, dar sufrageria tot n-am renovat-o și pentru că la anul facem nuntă, nici la anul nu-i vine rândul. Dar știu exact cum va arăta.

-1 – Canalizarea de la sat n-a văzut încă lumina zilei, deși toată curtea mi-e plină de șanțuri. Cred că unul dintre planurile pe anul viitor ar trebui să fie să rezolv odată cu fântâna aia, că numai așa pot să rezolv și cu canalizarea.

-1 – N-am rezolvat nici treaba cu proprietatea pentru că vecinul meu m-a lăsat în pace și nu mi-a mai făcut capul calendar cu grădina. Sper să se fi potolit de tot și să nu mai am bătăi de cap cu treaba asta, deși știu că sper degeaba.

+1 – Nu mai amân. Asta-i filosofia adoptată, dar recunosc că în ultimul timp am cam uitat-o. E timpul să mi-o reamintesc.

+/-1 – Nu mi-am vizitat nepoțica în Franța, însă am cunoscut-o la botezul ei din România. E o drăgută și-o dulce și-o frumoasă. Și-o cheamă Yaelle 🙂

+1 – Blogul a crescut. Atât de mult că mi-a permis să merg în două concedii anul ăsta.

+1 – Mdaaa… mișcarea probabil nu va fi o prioritate niciodată pentru mine. În afară de plimbările obositoare din Paris și de prin alte locuri prin care am fost, nu mă pot lăuda cu prea mult exercițiu fizic. Deșiiii… zumba, călărie, karting… au fost toate încercate pentru prima oară și mi-au și plăcut. Atâta doar că eu mă plictisesc destul de repede, asta-i problema mea.

+1 – Oh, da, 2012 a fost cu siguranță anul călătoriilor: am fost la București de 3 ori, la Sibiu o dată, deși trebuia de 2 ori, la Cluj tot de două ori, la sat de câteva ori, plus Serbia, Grecia, Ungaria, Franța și Germania. Era cât pe ce și Cehia, dar am amânat pentru la anul în primăvară.

Cât despre previziunile Acvariei, aș putea spune că a avut dreptate în totalitate: mi-am revenit. Sunt eu, cea de care-mi plăcea cândva, cea veselă, cea zâmbitoare, cea bucuroasă, cea recunoscătoare. Mi-am păstrat și din răutate, că na… om mi-s și eu și nu-s vreo sfântă.

Deși nu erau pe lista asta, ci pe alta, fantasmagorică, lecturile au lipsit aproape cu desăvârșire anul ăsta. Din punctul ăsta de vedere, 2012 a fost un an rău, da’ credeți-mă că puțin în pasă de aspectul ăsta. Dacă ar trebui să aleg între tot ce-am văzut, auzit și simțit anul ăsta și cărțile pe care le-am ratat… aleg oricând prima opțiune.

Atât despre listă, trecem la retrospectivă.

Ianuarie

–    am înșirat melodiile care au o anumită semnificație pentru mine
–    v-am vorbit despre câte proprietăți benefice sănătății are ghimbirul
–    v-am dat rețeta succesului în blogging, rețeta mea, cel puțin
–    m-a lovit dragostea de plante și de grădinărit
–    vă povesteam cum îmbin utilul cu plăcutul: calc rufele în timp ce mă uit la filme
–    treceam în revistă învățăturile pe care mi le-a dat tatăl meu
–    o scrisoare din Grecia
–    „când cineva îți reproșează ceva, trebuie să te analizezi” – rămâne un sfat pe care vi-l dau tuturor
–    v-am arătat chiloții mei galbeni

Februarie

–    prima deplasare la București pentru Heineken party, prima noapte petrecută singură într-o cameră de hotel

–    singura expoziție din 2012: cea de obiceiuri sănatoase
–    parte dintr-o campanie, v-am vorbit despre cum educă Internetul copiii
–    o scrisoare din Norvegia
–    primeam vestea înfricoșătoare despre tumoarea lui Ricky și mă temeam că-l voi pierde, însă episodul s-a terminat cu happy end
–    mă simțeam mică printre săraci
–    le îndemnam pe doamne să-și facă cel puțin două teste pe an. Obligatoriu.

Martie

–    împărteam scriitorii pe bloguri în bloggeri mici, bloggeri mari și oameni cu blog
–    o scrisoare din Mexic
–    începeam renovarea holului și-a fostei bucătării
–    Pinterest-ul mi-a luat mințile
–    vă povesteam câte pene am făcut într-o perioadă scurtă de timp
–    încercam să clarific și să spun ce nu spun cei de la Finanțe despre contractele de închiriere
–    am învățat o lecție de la Iubi
–    se împlineau 2 ani de la moartea tatălui meu
–    vorbeam despre mutatul împreună și despre cât de greșit mi se pare să-ți săruți copiii pe gură
–    v-am prezentat-o pe cea mai veche prietenă a mea

Aprilie

–    am fost cu fetele la laser tag și ce mi-a mai plăcut
–    vi-l arătam pe Ricky într-o ipostază mai puțin flatantă
–    o scrisoare de la Paris
–    vă dădeam un exemplu de dragoste adevărată
–    vă distram cu câteva conversații de la pet shop
–    am scris unul dintre cele mai personale posturi, acela despre handicapul ușor pe care l-a primit mama mea din nou
–    de Paște m-am jucat pe Wii, după care am primit unul cadou de la o persoană dragă
–    o duceam pe mama mea la Ghelari și încercam să îmi imaginez cum urma să fie viața noastră de atunci încolo.
–    am văzut Oscar și tanti Roz la teatru și-am fost la Scavengers Hunt
–    dintre cei 5 actori pe care mi-aș dori să-i dau cu capul de pereți au mai rămas doar 3, că pe Megan Fox am văzut-o la Ellen și parcă mi-a plăcut de ea, iar pe Steve Carrell l-am văzut în Crazy Stupid Love și mi s-a părut ok

Mai

–    vă arătam primul desen al Deliei
–    sărbătoream 5 ani de tomatacuscufita.com
–    a murit Adelina 🙁

–    prea multe morți și boli pe care le-am întâlnit în ultimii 3 ani mi-au deschis ochii și-am înțeles că de fapt nu avem timp. Moment în care mi-am conturat noua filosofie de viață: aceea că prezentul e tot ce contează și eforturile trebuie canalizate spre îndeplinirea viselor și dorințelor. Ceea ce am și făcut.
–    am fost a doua oară la București, la finala Românii au talent
–    am fost la Belgrad cu Ultramarin
–    vă vorbeam despre singura emisiune de la Antena 1 care-mi place
–    am fost la concertul Pink Martini și tare mult mi-a plăcut
–    vă povesteam despre recompensa pe care am primit-o de la tatăl meu pentru nota de la bac

Iunie

–    plângeam și eu, plângeați și voi de ziua mamei mele

–    aveam intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului si parca n-a trecut nici macar o zi, atat de frumos a fost

–    aveam o zi liberă minunată
–    s-au terminat două dintre serialele mele preferate: House și Desperate Housewives
–    mi s-au mutat toate prietenele pe la casele lor și m-au lăsat singură
–    m-am îndrăgostit de un alt serial
–    vă distram cu lucrurile trăznite pe care le spuneau cei de la catering
–    am inventariat ce făceam pe 14 iunie în ultimii 5 ani
–    căutam o bonă pentru câinii mei, pentru că urma să plecăm în concediu
–    am participat la Skirt Bike

–    „îi țineam ziua” tatălui meu pe blog
–    vă povesteam despre comportamentul conducerii de la Pensiunea Ancora de pe Clisura Dunării

Iulie

–    în primul weekend ne mutam în alt birou, eram domnișoară de onoare la nunta uneia dintre cele mai bune prietene și mergeam la ziua de naștere a alteia

–    îmi mărturiseam dragostea pentru supereroi
–    am fost la teatru în autobuz

–    am fost în concediu în Lefkada și-am văzut cea mai incredibilă apă ever
–    am primit tomatacuscufita.ro în dar de la un cititor
–    vă povesteam despre pensiunea canină la care mi-am lăsat câinii pe perioada concediului
–    îmi era dor de mâncarea „ca la mama acasă” în urma unui ghiveci ratat
–    îmi era frică și-n casă și pe stradă din cauza atâtor tâmpenii care se întâmplau în zonă
–    începea campania Renault, una dintre cele mai frumoase în care am fost împlicată – totodată am urmărit prima mea Olimpiadă aproape în întregime
–    îmi mărturiseam două crime

August

–    vorbeam despre bunurile cumpărate din exces de încredere în partener
–    am fost la Sibiu și la Szeged (la un aqua parc ce mi-a plăcut de numa’)

–    am fost la Cluj să predau ștafeta olimpică

–    mă indrăgosteam de alt serial: Downton Abbey
–    exercițiu de imaginație: cum ar fi dacă m-ar suna tatăl meu?
–    am fost la concertul Lady Gaga – o dorință îndeplinită mai devreme decât mă așteptam – ocazie cu care am fost a treia oară la București
–     a murit Bibi 🙁
–    am fost la Mănăstirea Prislop
–    am citit integral singura carte din 2012 – Traficantul de arme de Hugh Laurie
–    am fost prima oară singură la film
–    un  „te iubesc” care mi-a ținut zâmbetul pe buze o zi întreagă
–    vă povesteam că ochii mei sunt moșteniți de la mama mea

Septembrie

–    am ajutat-o pe Mihaela să câștige o finanțare pentru proiectul ei Există viață după doliu
–    vedeam Mildred Pierce și îi uram personajele
–    vă povesteam cum mi-am pus tipsuri și cum n-am stofă de pițipoancă (episodul 2)
–    cumpăram biletele de avion pentru Paris
–    mi-am făcut PFA și tăiam prima mea factură. În 10 minute
–    am fost la karting

–    le dedicam un post mamelor care îmi citesc blogul
–    vă povesteam o întâmplare cu un libidinos
–    grație filmului „Despre oameni și melci” am început să-mi schimb părerea despre filmele românești

–    am călărit la Herneacova

–    am fost a doua oară la Cluj pentru Cluj Brands Tour
–    l-am cunoscut pe Emil Boc și mi-a plăcut de el

–    constatam că la 15 ani îmi plăceau cam mulți băieți

Octombrie

–    primul team building cu echipa de la straightAD și niște surprize frumoase din online

–    plecam la Paris pentru 10 zile pline
–    am fost cerută de nevastă în Turnul Eiffel

–    am fost prima oară la Noaptea Devoratorilor de Publicitate
–    vă arătam inelul de logodnă
–    vă întrebam a cui e vina dacă intră cineva peste tine în casă
–    încă o dată despre cancerul la sân

Noiembrie

–    mă minunam că lumea încă mai citește reviste Bravo
–    eram ruptă de toate pasiunile mele
–    constatam că Albă ca Zăpada a fost destul de exploatată la Hollywood și-am descoperit un alt serial preferat: Once Upon A Time
–    vă aduceam în atenție eforturile unei asociații de a înfiinta la Constanța un centru de recuperare pentru copiii cu afecțiuni neuromotorii

–    vă mai arătam niște poze cu Ricky
–    începeam seria Britanica
–    o scrisoare din Arabia Saudită care a stârnit niscai controverse
–    mă apucam serios de proiecte DIY
–    mă revoltam împotriva unor PR-ițe
–    n-am scris despre blog, dar de Sf. Andrei am tras cea mai cruntă beție din viața mea. Atât de cruntă că și a doua zi am fost beată. Să nu mai zic că până la 29 de ani n-am vomitat deloc din cauza băuturii. Am făcut-o cu ocazia asta. Mi-e rușine, da’ trebuia să consemnez momentul. :))

Decembrie

–    am fost pentru prima oară la parada militară de 1 Decembrie
–    o scrisoare din Olanda despre Sinterklaas
–    o obsesie muzicală
–    comentam din nou despre sinucidere cu ocazia glumei făcută de 2 DJ australieni
–    vă întrebam la care dintre simțurile voastre țineți cel mai mult
–    mergeam la Christmas Party cu colegii mei și tare bine-a fost

–    mă bucuram să particip la al 5-lea party aniversar al blogosferei din Timișoara
–    vă povesteam despre cum credeam că va fi Crăciunul meu – a fost bine până la urmă, mama mea s-a bucurat să fie cu mine și eu m-am bucurat să o am lângă mine
–    tatăl meu mi-a făcut cadou de Crăciun un vis în care mă îmbrățișa

–    am plecat la Munchen, la niste prieteni, pentru Revelion si-am bifat inca un obiectiv de pe lista mea nescrisa si mult prea lunga de locuri de vazut in viata asta: castelul Neuschwanstein

–    a murit Benny, cățelul meu cel bătrân 🙁

Cam așa a arătat cel mai bun an din viața mea. Nu m-aș supăra ca 2013 să fie tot la fel. Bineînțeles cu mai puține morți. Dar vă povestesc într-un post viitor despre ce aștept de la anul în care în fiecare zi va fi 13.

Iar vouă vă mulțumesc că ați plâns alături de mine, ați râs alături de mine, v-ați enervat și v-ați bucurat alături de mine. Îmi doresc ca și pe viitor să fiți tot aici, lângă mine, părtași la bine și la greu. Ca într-o familie 🙂

La mulți ani și un an cum vi-l doriți. Și nu uitați: îndepliniți-vă dorințele. 🙂