Va fi un Crăciun aproape trist, dar sunt recunoscătoare

Posted by On 19.12.2012 35 Comments

Nu sunt un Grinch, nici pe departe, nu urăsc colindele, n-am nimic cu Hruşcă nici cu lerul lui, nu mă gândesc cu groază că o să mă îngraş de la atâta mâncare, nu dispreţuiesc iarna cu zăpada ei. Însă anul ăsta fac un efort să văd partea pozitivă a Crăciunului. Culmea e că dacă mă concentrez suficient de bine, chiar îmi iese, ba mai mult, mă şi bucur sincer.

Anul ăsta speram să plecăm la Baia Mare, la părinţii lui Iubi. N-a fost să fie, vin ei aici. Aş fi vrut să plecăm pentru a nu fi acasă de Crăciun, pentru că mă gândeam că-mi va fi greu să mă bucur de vacanţa asta aici, unde lipsesc atâţia oameni. Dar când am aflat că nu plecăm în Maramureş, mi-am făcut curaj şi m-am împăcat cu ideea că sunt doar două zile de care trebuie să trec cu brio. Dar adevărata împăcare a venit în momentul în care am îmbrăţişat ideea că, deşi e atât de bolnavă şi de rătăcită că abia mă mai recunoaşte, mama mea e încă vie. Vie într-o lume a ei pe care nimeni n-o înţelege, dar totuşi vie. Aveam de gând să merg la ea în ziua de Crăciun, să stau puţin cu ea, să-i duc bunătăţi, aşa cum fac în fiecare săptămână şi să plec acasă tristă, plângând, aşa cum fac în fiecare săptămână. Dar pentru că nu plec nicăieri, pentru că mă voi pregăti de Crăciun ca o adevărată doamnă a casei, o voi aduce pe mama mea la masa de Crăciun. Chiar dacă nu-şi dă seama, chiar dacă ea nu mai e prezentă, în adâncul ei, sunt tot fetiţa ei, iar ea e întotdeauna mama mea. Nu-şi va aduce aminte, nu-şi va da seama ce se întâmplă, nu va putea aprecia Crăciunul, dar se va bucura că suntem împreună. Şi asta pentru mine e salvarea, bucuria că încă o mai am cumva, într-o formă ciudată, tristă şi nedorită.

Mă gândeam să-i iau un cadou, să îi fac o surpriză, dar bolnavilor de Alzheimer cadourile nu le mai vorbesc, nu le mai transmit nimic. Aşa că păstrez câteva daruri pentru oameni care au nevoie de o atenţie sau care se bucură de lucruri materiale. Mama mea are nevoie doar de prezenţa mea şi ăsta e cel mai de preţ cadou pe care i-l pot face. Celorlaţi, prietenelor mele, colegelor, iubitului meu şi parinţilor lui le voi împacheta mici obiecte pe care li le voi dărui din inimă. Nu mă pricep eu la făcut cadouri, ştiu, dar cine nu se bucură de un cadou? Dacă n-ar fi surpriză, v-aş spune şi ce le-am luat, da’ mai puţin trebuie să păstrez secretul. Avon mi-a dat o mână considerabilă de ajutor, pentru care sunt recunoscătoare şi abia aştept să le văd reacţiile pentru că nu cred că se aşteaptă vreuna să primească ceva, mai ales că Secret Santa s-a dus deja. Dacă sunteţi în pană de idei de cadouri, Avon mai are câteva sugestii.

În timp ce alţii se vor bucura de surprize, eu mă voi bucura că mama mea e cu mine de Crăciun şi ea va fi fericită de fiecare dată când îşi va da seama că eu sunt cu ea.

E prea devreme să vă urez Crăciun fericit, da’ să ştiţi că din suflet vă doresc să fie mai plin de oameni dragi decât e al meu.

Articole asemănatoare

TOPICS