De la Reader citire

Hai ca în dimineața asta am amânat curațenia,  mi-am făcut cafeaua, mi-am scris un post pentru săptămâna viitoare și apoi mi-am deschis readerul. După care m-am pus pe comentat, like-uit și tweet-uit posturile care-mi plăceau. După care mi-am zis că de ce să arunc așa în gol cu link-uri pe care poate nu dau click „urmăritorii” mei, așa că vi le pun aici, să le deschideți când aveți chef. Apropos, în aceeași situație de care mă plângeam eu ieri e și Nina.

Ioana constată că nu mai știm să tăcem, ceea ce e foarte adevărat. Cu o singură completare: eu am învățat să mă bucur de sigurătate și de persoana mea. Mai greu, dar am învățat. Și mi-e bine cu mine însămi.

Cam pe același subiect, Ddunia vorbește  despre cum am pierdut timp inventând tot felul de aparate și gadget-uri menite să ne acorde mai mult timp.

Oana scoate în evidență ignoranța unora și absurditatea altora: La mulți ani! Păcat că ai murit. În aceeași categorie aș încadra și decorările post mortem sau acordarea premiilor după ce-ai murit.

Raluxa a scris un manual de echilibru  despre care i-am spus și ei că îl voi printa și-l voi reciti o dată pe lună. Că-i bine să ne aducem aminte câteodată că suntem oameni, nu roboți, nu mașini.

Corina vorbește despre un trecut care a uitat să se materializeze. Foarte mișto despre niște timpuri verbale care vorbesc despre o altă viață care ar fi putut fi.

Despre mass media și presa din zilele noastre se tot vorbește, se tot scrie, se tot critică, se tot plânge. Ce spune Cristina nu-i deloc nou, pe mulți ne deranjează și ne supără. Ne face lehamite și totuși, nimeni nu schimbă nimic. Persevereaza.

Maldita a scris despre lungul nasului în blogosferă și aberația brandului personal. La momentul la care scriu eu, blogul Malditei nu e online, dar sper să-și revină, să puteți citi și să încetați cu ideea asta, dacă vă bântuie și pe voi.

TvDeCe mi-au adus aminte de cum cântam noi în spatele blocului, când eram mici, Nodînnodî ceingi mai lăv for iu.  Citiți și uitați-vă la clip, că-i de râs.

În timp ce pentru Ana Lavinia, 2012 a fost un an de coșmar, octombrie în mod deosebit, eu afirm sus și tare că n-am avut un an mai bun în toată viața mea. Abia aștept să vi-l povestesc pe 30 decembrie.

Mara e una dintre mămicile mele preferate și dacă încă n-o citiți, foarte rău faceți. Vorbește cu umor, ironie și multă dragoste despre cei 2 copii ai ei, pune poze, povestește pățanii de-ale kinderilor sau se revoltă când sistemul fail-uie. Din categoria posturilor amuzante, o poză cu scrisoarea pentru Moș Crăciun a lui Max.

Anne Marie dezvăluie care sunt femeile pe care bărbații nu se supără niciodată.

Doza de tehnologie vine de la Sabina, care ne povestește că Facebook-ul revine la timeline-ul pe o singură coloană.  Sau că împărțirea pe 2 coloane e făcută cu mai mult cap.

În afară de web-designeri și pictori, bărbații nu disting culorile. Știți și voi că așa e, știu și ei. O dovadă în plus, soțul Cameliei nu crede că există culoarea corai.

Ați încercat vreodată să conduceți o mașină cu volanul pe partea dreaptă? Miruna tocmai se specializează.

Și pe Alexandra, ca pe multe alte fete, lumea o întreabă când se mărită. Am înțeles că nu e pregătită, la 23 de ani, multe fete nu sunt (nici eu n-am fost), dar frica de a-ți organiza nunta e neîntemeiată. Pentru că nunta trebuie să fie după chipul și asemănarea ta. O să dezvolt mai mult într-un post dedicat.

Despre ura românilor pentru Halloween ne spune Ovi cu detalii, link-uri și dovezi. Eu sunt de acord cu comentariul lui Dani.

În rest, mai citiți și voi și recomandați-mi posturi ce merită citite.