Muzeul meu preferat din Paris

Sunt doar 2 săptămâni de când ne-am întors de la Paris și pare că a trecut atât de multă vreme. Miercurea trecută mi-am vizitat o prietenă ce urmează să plece la Paris în noiembrie, i-am arătat hărți, i-am dat câteva sfaturi și i-am povestit despre ce aș revizita eu când mă întorc acolo. Pentru că, spre deosebire de alte orașe pe care mi-aș dori să le revăd, dar nu fac din asta o prioritate, la Paris sunt sigură că mă voi reîntoarce, chiar și la anul dacă aș putea. Mi s-a făcut dor de străzile pe care ne plimbam, închid ochii și revăd stațiile de metrou – încă le rețin numele – revăd spălătoria deschisă 24h/24h de pe strada pe care am stat, restaurantul cu specific marin de pe colțul străzii vecine, bulevardul St Germain cu toate intersectiile lui, of și câte și mai câte. Le voi revedea pe toate, odată cu voi.

Am vizitat o grămadă de muzee, că la un moment dat, când am făcut planul, m-am enervat și i-am spus lui Iubi că aș vrea să văd Parisul și pe dinafară, nu numai de dinăuntru. Am pus pe listă prea multe cladiri de vizitat, prea multe turnuri de urcat și prea multe morminte de văzut. Însă până la urmă s-a dovedit că am reușit să le vedem aproape pe toate, chiar și unele care nu erau programate și ne-am și plimbat pe străduțele lui, și l-am văzut și pe dinafară.

Azi vă povestesc despre muzeul meu preferat: Muzeul Armatei.

Deși nu-i primul care-ți vine în minte când te gândești la muzeele din Paris, am început cu el pentru că nu mă așteptam să-mi placă și era pe listă pentru că Iubi voia să-l vadă. Nu debordam de entuziasm să văd arme și alte elemente ale războiului, dar m-am supus, că deh, din dragoste mai facem și compromisuri. 😛 Unele s-au dovedit foarte satisfăcătoare, cum a fost muzeul ăsta. Încă de cum am intrat, de la prima încăpere, nu m-aș mai fi dat dusă.

Aparatul meu foto nu făcea față luminii, așa că l-am luat pe al lui Iubi și mi-am făcut de cap. Am pozat TOT, tot ce mi-a ieșit în cale, multe dintre exponate cred că le-am văzut mai bine prin obiectiv… Primele care m-au fascinat au fost armurile. Câtă migală, câtă măiestrie, câtă muncă! Nu mă pricep să vă vorbesc despre ele, dar vă las să le admirați și să vă minunați în fața lor așa cum am făcut-o eu:

Altă încăpere, alte armuri din alte vremuri:

După care au urmat o serie de uniforme din diverse țări din timpul primului război mondial:


Inclusiv din România

Grenade, pistoale, păpuși


Diverse afise prin care țările își chemau oștenii la război.


Și câteva obiecte din primul război mondial:

A urmat al doilea război mondial, cu o grămadă de înregistrări, uniforme, arme, obiecte și afișe, Hitler și Charles de Gaulle.

Chiar și uniforma Generalului Gheorghe Mihail e acolo:

După ce-am ieșit din secțiunile celor două războaie, iar ne-am întors cumva în timp și-am dat din nou peste arme și uniforme tare frumos lucrate. Pozele sunt mai proaste că s-a schimbat lumina, am dat setarile peste cap, începeam să nu mai am răbdare și le-am făcut la repezeală:

Despre Domul Invalizilor și mormântul lui Napoleon (care sunt în același grup de clădiri) într-un post viitor.

PS. Intrarea costa 9 euro – cred ca e cel mai ieftin muzeu. Noi am avut Paris Museum Pass pe doua zile cu care am vazut mai multe.

PPS. Albumul complet, unde gasiti toate pozele (248).