„Aia de acolo”
Unul dintre subiectele recurente care apar aproape zilnic în discuție la mine la birou e și unul dintre lucrurile cu care-l scot cel mai des din sărite pe Iubi. Și-anume, obiceiul femeilor de a vorbi despre diverse obiecte numindu-le „aia”, „ăla” în contexte de genul: „adă-mi, te rog, aia”, „pune aia la loc” etc… Iar dacă propoziția mai e înzestrată și cu un „acolo” neidentificat… bărbații sunt de-a dreptul băgați în ceață.
Evident că și eu fac asta și la început am crezut că doar eu am o așa zisă problemă cu „aia” și „ăla”, dar după ce unul dintre colegii mei ne-a povestit că și soția lui are acest obicei, m-am mai liniștit puțin. Când și celelalte colege ale mele au spus că și ele fac la fel, m-am relaxat total. It’s a woman thing și tre’ să vă împăcați cu ideea. Noi ne înțelegem între noi când folosim „aia”, „ăla” și „acolo”, deci problema e la bărbați. ;))
Deși ei se enervează când nu precizăm care „aia” ne-o trebuie sau de care „ăla” avem nevoie, sunt tare nostimi când caută derutați prin casă obiectul pe care-l cerem. N-o facem intenționat, pur și simplu când spunem „aia” pentru noi e foarte clar la ce ne referim. Uneori ne grăbim când vorbim, alteori nici nu ne dăm seama că n-am folosit cuvântul care descrie obiectul. Nu știu când am dobândit obiceiul ăsta, că nu l-am avut dintotdeauna, însă știu că e al naibii de greu să mă dezvăț de el.
Eu am invatat lectia si nu mai folosesc prea des aceste cuvinte. La intrebarea “unde este aia/ala? ” raspunsul ar putea fi “acolo”, fara nici un alt indiciu. :))
nu am acest obicei, dar cred ca m-as enerva sa mi zica cineva da-mi “aia” fara sa specifice ce anume vrea.
Nu am acest obicei iar cand aud ca cineva spune “aia”ma enervez si imi vine sa il intreb cu cine a facut limba romana la scoala.
bine ca nu esti in moldova, unde se vorbeste despre obiecte cu “dânsa” 🙂
Si uite de ce spun barbatii ca nu inteleg femeile…Ar fi bine daca ne-ati explica din cand in cand si noua logica voastra..Sau macar o parte din ea…
Da, ei bine si eu fac asta. Dar eu am o scuza buna – nu doar la femei apare obiceiul asta – si tata si mama vorbesc asa, deci eu am mostenit de la amandoi :)) Daca ai vedea ce ne certam uneori pe tema asta si ei sunt ferm convinsi ca celalalt vorbeste asa, dar ei insisi in niciun caz…
Adevarul este ca este mai mult decat obositor la un momendat sa ti se dea niste indici de timp si spatiu si sa fie neclari, urmand pe urma sa va contrazicei pe tema asta(de parca trebuie sa va cititi gandurile) , chiar ca-i tare neplacut.
Vaaai, mama face aşa şi eu nu suport! :)) În plus, se mai şi enervează când nu înţeleg nimic din fraze de genul “Adu-mi aia, din ăla, din dulap, de acolo…”. Care dulap? Care aia? Care?! :))
Ai sa rizi: nu e a “woman thing” 😆
Mai stiu eu o balanta care face asa 😀 Si i se pare ciudat ca eu nu inteleg ce vrea 😆
:)) Si eu fac din “astea”, dar am ras odata de am zis ca mor cand am auzit o discutie intre doi barbati/domni/ei… dintre care unu era Clau. Se facea ca ne mutam la un alt furnizor de net si Clau dorea mai multe explicatii, ce fel de net au, cum merge etc. Si tipu’ de la RDS ii zice lui Clau: “pai domnu’ avem net şi … şi… adică şi aşa şi aşa, cum doriţi, ştiţi dv.” :)) Evident Clau stia ce fel de net puteau avea, dar dorea ca omul sa fie ceva mai explicit si il simţeam pe Clau dincolo de cuvinte cum se inteaba daca tipu’ ala nu e un transexual sau pe aproape, ca el nu a mai vazut un barbat asa de vag in explicatii, numai femeile zic “avem şi…şi” sau “avem din asta şi din aia ca cea de acolo, de lângă cealaltă” fără să explice ce şi cum 🙂 Dap, mai sunt şi bărbaţi… din “ăştia” 😛
Dar, recunosc, femeile se pot înţelege mai bine vagi fiind 😉
Oai, parca m-ai fi descris pe mine! :)) Si eu folosesc “aia”, “ala”, si sotul meu se enerveaza cand nu intelege ce anume e “aia/ala”, dar una peste alta s-a obisnuit ca it’s a girl’s thing… :))
Eu nu mi-am pus niciodata problema asta, dar mi-ai dat de gandit. Si imi pot inchipui cum e la voi la job ca suna cunoscut genul de discutie :)).
Nu trebuie sa avem asteptari prea mari de la ei. Cea mai buna scuza a lor “nu am inteles, nu stiam, nu mi-ai spus” .
eu cand ii zic sa mi dea “aia” Cristi devine surd. Asa m-a “educat” sa numesc ceea ce vreau! :))
Demult, pe vremea cand faceam scoala de soferi, m-am dus cu mama undeva in afara orasului, in curtea imensa a unei firme, sa exersez putin miscarile la volan. Sunt antitalent la condus, dar asta e alta poveste. Obisnuita fiind cu comenzile instructorului, gen ambreiaj, acceleratie, volan-stanga- rotire completa, semnalizare-dreapta etc., imediat ce ma instalez sa incerc sa conduc, mama de langa mine, incepe: ia-o incolo! acuma hai catre aia!
Ca sa vezi, m-a derutat total si m-am panicat pentru ca nu puteam percuta si neexperimentata fiind, am inceput sa merg cu viteza spre un suport din ala cu biciclete parcate. Am pus o frana brusca si mama si-a facut cruce! Evident nu a banuit nicio secunda ca indicatiile ei “exacte” mi-au declansat … ceata.
si pe langa toate acestea trebuie specificat si ca barbatilor trebuie sa le specifici cand schimbi subiectul discutiei, povestesti intamplarea X iar cand treci la Y trebuie sa-i spui, fiindca altfel iti spune ceva de genul: “nu inteleg”
Ai dreptate cu schimbarea subiectului :))))))
Haideti sa nu generalizam, nu toti sunt la fle. 🙂
Nu am observat până acum acest obicei la mine pentru că nu mi-a atras nimeni atenţia :)) dar ieri, după ce am citit postarea, am realizat că folosesc destul de des “aia, ăla”. Am ajuns la supermarket şi l-am rugat pe iubitul meu să ia el “ăla” (coşul pentru cumpărături). Am ajuns acasă şi m-am referit la aragaz cu “ăla” şi bineînţeles că m-a pufnit râsul. I-am explicat şi lui de ce râd… :p Am noroc că mă înţelege foarte bine şi nu a fost niciodată deranjat de modul meu de exprimare. Acum că l-am descoperit, sper să scap de el 🙂
Aşa că, mulţumesc pentru această postare!
Fetelor, ei doar se fac ca nu inteleg. 😀
Cine stie la ce se gandesc cand vorbim cu ei.
si eu mai folosesc cateodata, mai ales cand sunt obosita si nu-mi gasesc cuvintele usor. Uneori sunt inteleasa, alteori nu si in majoritatea cazurilor este mai usor sa-mi fac singura treaba, e mai rapid decat sa astept pana imi vine imi minte cuvantul corect ;))
Si eu am aceeasi cutuma 😀
In legatura cu aia, vreau aia, chestia aia, ala de acolo :))
Si eu fac la fel, am mare noroc ca Omul meu ma cunoaste bine si stie cam tot ce doresc 😀 :)).