N-am stofă de pițipoancă -2-
În iunie, înainte de nunta unei prietene din copilărie, a cărei domnișoară de onoare am fost, o altă prietenă a insistat să îmi pună unghii. Tipsuri adică. Nu era prima oară când se ruga de mine să o las „să mă facă faină”, mai ales că era pe gratis. Altele plătesc bani serioși pe unghii false și eu nici nu vreau să aud. ;)) Nu prea vreau să aud din două motive: 1 – unghiile mele sunt suficient de tari și de rezistente, așa că nu am nevoie de manichiură artificială pentru a le avea lungi și frumoase, si 2 – lucrez toată ziua la calculator – e înfiorător să apeși pe taste cu vârful unghiilor. Îmi dău o senzație foarte enervantă așa că mai bine nu.
În liceu, când dirigul ne controla la unghii și la batistă (fără șagă!), eram mereu certată că nu-mi tai unghiile scurt. Aveam o manichiura frumoasă, eram dată cu lac incolor, alb sidefat sau vișiniu cu sclipici în funcție de fițe. :)) Am încasat chiar și o absență nemotivată din cauza manichiurii când dirigul nostru, fie iertat, m-a trimis la Bega să-mi cumpăr acetonă și să mi le șterg. Și dacă tot eram acolo, să mi le și tai. Noroc că n-am avut cu ce. Deci înțelegeți că nu urăsc unghiile lungi, pur și simplu acum mă incomodează.
Revenind la povestea noastră, chestia e că am acceptat și am lăsat-o pe Laura să-și facă de cap. Mi-a pus tipsuri, mi-a făcut French manicure, că n-am vrut nimic strident sau prea opulent și două zile le-am tot admirat. Asta s-a întâmplat cu câteva zile înainte de nuntă. Nuntă care a avut loc cu o săptămână înainte să plecăm în concediu. Știam încă de când îmi pilea plasticul ăla lipit pe unghii că o să îmi detest mâinile în Grecia și nu m-am înșelat nici un minuțel. Normal că n-am apucat să mai merg la ea să mi le taie înainte de vacanță, așa că acolo am asistat neputincioasă la creșterea mult mai rapidă (dovada 1 și dovada 2) a unghiilor mele. Spun „neputincioasă” pentru că nu voiam să mă pun eu să le tai, mai ales că era prima dată când posedam așa ceva și nu știam cum să le manevrez. Când m-am întors din concediu aveam să constat că nu-i mare brânză să îți faci singură manichiura chiar și cu tipsuri. Așa că timp de 2 săptămâni am tot înjurat, m-am miorlăit și m-am gândit la pițipoancele cu unghii și mai lungi ca ale mele. Pesemne că nu fac chiar nimic, pentru că-i destul de greu să te descurci cu asemenea ghiare.
Acum însă sunt bucuroasă. Unghiile mele au crescut și din tipsuri nu se mai vede decât o semilună mică mică. Data viitoare când le retez, scap de tot de ele. 😀 Unghiile mele sunt ok, sănătoase, n-au suferit prea mult din pricina tipsurilor, așa cum am fost prevenită. Pentru că nu le-am avut decât 2 luni, nu am suplimentat cu gel și nici n-am pus alte tipsuri peste.
Un fel de PS. Pregatisem postul si cand am dat preview, pluginul de posturi asemanatoase mi-a dat linkul catre postul asta, unde e si o poza cu unghiile mele naturale lungi. Si ce chestii mai scriam pe-acolo, ui, ui. :))
Nici eu :). Oricum, unghiile tale sunt tare frumoase, chiar nu aveai nevoie de tipsuri din alea.
Am constatat si eu de curand ca nu pot tasta daca am unghiile prea lungi, asa ca m-am suparat si le-am taiat aproape din carne. Dar in general le las sa creasca putin, sa nu semene cu ale baietilor. 😉
Si eu umblam cu niste… “gherute” in liceu de toti credeau ca am unghii false. Acum le tin scurte si colorate pentru ca asa-mi plac mai mult si pentru ca e mai comod asa.
eu nu am noroc de unghii sanatoase, ale mele se rup foarte repede si se exfoliaza :(. o data pe an imi pun unghii false si imi plac foarte mult, m-am obisnuit cu ele (prima data a fost mai greu).
Vai…Nevasta mea de cand a fost mireasa tot si le umple :)) E o nebunie cu unghiile astea…
Eu nu mi-am lasat unghiile lungi decat de vreo trei ori in viata, la distanta de ani buni… Incet incet, cu unghiutele crescute periculos in super-gherute, constatam ca nu mai imi place/imi e comod sa fac nimic: sa tastez, sa tai, sa curat, sa ma scarpin… 😀 Asa ca, m-am lasat de sportul asta 🙂
Din cauza lipsei de calciu unghiile mele se rup foarte repede (tu esti o norocoasa) asa ca merg pe “falsuri” dar, reconstructie cu gel (nu tipsuri) si atunci le poti construi la o lungime care iti este foarte comoda la scrisul pe calculator. Avantaje: 3 saptamani stai fara sa umbli la unghiutze (nu cuticule, nu pilire , nu vopsire); Dezavantaje: gelul subtiata in timp unghia. Pentru cine nu are incotro , poate adopta varianta pitzi!
Mi-a dat AL DE SUS unghii bune, sanatoase, tapene, asa ca sunt total impotriva lipelilor de genul asta. Mai ales ca, asemeni tie, lucrez mult pe calculator. Nah, amu daca a fost pentru nunta si alte sclipeli se accepta, si totusi ai vazut pe pielea ta ce greu e sa fii pitipoanca, ce de sacrificii se cer una dupa alta… Of, of, mai, mai… :))
Valeu, nici eu nu suport unghiile lungi. Poate tot din cauza ca toaaata ziua stau si scriu pe laptop; m-ar incomoda ingrozitor! In schimb, iubeeeesc lacurile de unghii – le-am numarat si am 68 😀 Imi place la nebunie sa am cele mai fistichii culori pe unghii. Ma simt aiurea daca le am “curate”. Si cand ma gandesc ca pana acum ceva ani nu suportam sa le am colorate :)) Cum se schimba lumea…
Imi place sa vad o manichiura frumoasa, chiar si artificiala, cu unghii lungi si colorate cu mult stil… dar la mine, nu suport decat oja transparenta. Am o manichiurista tare draguta si merg cam o data la 2 saptamani, poate chiar o saptamana jumate, asa ceva. Pedichiura in schimb, mi-o face la o luna. Pana anul trecut, am preferat-o visiniu si arata tare bine asa. Cand a inceput vara asta, am incercat pedichiura french si m-am indragostit de modelul acesta si acum asa le port.
Apropo, mi-am amintit de concursul acela al tau, cu pedichiura la control. Am fost plecata in perioada aceea si nu am citit postarile si cand am revenit, concursul se incheiase. Mi-a fost asa ciuda, ca aveam pedichiura proaspata (si frumoasa :p)
n-am nici cea mai mica sansa sa-mi pitzipongesc unghiile. port lentile de contact, pe care le pun si le scot zilnic. si as vrea sa va vad pe voi cum va scoateti ochii in fiecare seara.
dar am noroc de unghii bune.
Draga mea, dar piţipoancele nu poartă stofă! Stofa e so last century! Trebuia să zici şi tu “N-am latex de piţipoancă” sau “N-am imitaţie de piele de piţipoancă”! :))
N-am suportat niciodată unghiile lungi, mereu mi le-am tăiat scurte. Am zis că singura dată când voi apela la ajutor “profesionist” va fi la nunta mea, deşi nu-s foarte convinsă.
Femeie, cum poti tasta cu agregatele alea? 😀
La mine, daca is de 2 mm deja ma scot din minti. Am avut prin liceu o faza din asta de unghii lungi (ex-ul de atunci visa cai verzi pe pereti si dorea sa fiu ‘girly’) si dupa 3-4 saptamani le-am ‘retezat’ scurt. Oja am purtat o data si simteam mereu ca parca am ceva pe unghii… asa ca is all natural now
Foarte misto postul! :)) Multe dintre noi simtim la fel… 😀
Ce faine sunt unghiile tale<3
Eu prima oara cand am avut tips-uri, unghii false si french manicure a fost la nunta mea. Tin minte ca o luna m-am cbhinuit sa le tot tai si sa ajunga iarasi sa fie ele naturale cum imi plac mie.
Evident ca de lene nu m-am mai dus la salon sa mi le scoata 😀