Un bilet, vă rog. Sunt singură.
Nu știu cât de des merg fetele singure la film, nu știu cum arată asta din afară și nici nu știu cât de des o fac. Știu însă cum am trăit eu experiența. Pentru că fiind prima și singura dată când am fost singură la film, da, e o experiență și asta.
Îmi doream tare mult să văd Spiderman la cinema. 3D, Andrew Garfield, supererou… na, câteva motive întemeiate. Am întrebat în stânga, în dreapta, nimeni nu era curios sau îl văzuse deja… OK, mersul la film nu e o ocazie de socializare. Nu vorbești în timpul filmului, nu schimbi impresii, nu râzi, pur și simplu te uiți la film. Nu-i musai să te duci neapărat însoțit. Nu mi-a trebuit mult până să mă hotărăsc să mă duc singură. Aș fi o ipocrită, însă, să spun că a fost ceva obișnuit. De când am plecat de-acasă, ma simțeam cumva stingheră. Când am ajuns la casă și i-am spus domnișoarei ce citiți în titlu, mă gândeam la tot felul de lucruri. Uneori, nu-mi prea pasă mie de cum mă judecă lumea, da’ de data asta aș fi fost tare curioasă să aflu la ce se gândea. Pentru că, în general, fetele nu merg singure la film. Așa că îmi treceau prin cap tot felul de ipoteze cu gândurile ei. Bineînțeles, putea să i se rupă și să nu-i pese absolut deloc ce caut eu la film singură (și probabil asta a și fost).
Nu știu de ce am subliniat că sunt singură – era oarecum evident din cerința unui singur bilet, nu era nevoie să „pleonasmez”. O fi fost nevoia de a auzi cum sună, de a înlătura orice dubiu, de a mă obișnui cu ideea? Cred că în afară de mine, chiar nu-i păsa nimănui, da’ eram muncită bine de întrebări de-astea existențiale. Sunt tare curioasă dacă ați avut experiențe asemănătoare și dacă ați mers vreodată singure la film.
Normal că în timpul filmului nu mi-a păsat că-s neînsoțită și nesupravegheată, partea mai neplăcută a urmat când am ieșit la ora 23 și m-am dus în parcarea subterană să-mi recuperez mașina. Am văzut o grămadă de filme în care se întâmplau diverse treburi în parcări la închiderea programului, așa că până nu m-am văzut acasă, nu m-am liniștit. Dar că sunt paranoică v-am mai spus.
În concluzie: mi-a plăcut mult Spider Man. Chiar și văzut de una singură.
eu sunt campioana la asta. In anul unu si 2 de facultate, cum inca adaptarea era o prb mergeam la film si la teatru singura doar pentru a iesi din casa. Deci 😀 Acum nu as vrea sa mai merg singura 😀
In anul 2011 am locuit in Toronto. A fost o relaxare sa vad ca acolo nimanui nu-i pasa ca eu, Lavinia din Craiova exist, si mai ales ca nu intereseaza pe nimeni ce fac si cu cine. Acolo, totul era permis, nimeni nu se uita chioras la mine daca ieseam in pijama pe strada sau daca eram nepieptanata sau daca-mi dadeam cu oja pe unghii in metrou. Si asa, fara constrangerile sociale de la mine de la Craiova, am inceput sa fac absolut tot ce aveam eu chef, chiar daca nu aveam cu cine. Aveam chef sa vad un film? Fuguta la cinema. Eram la plimbare prin oras si mi se parea ca vreun restaurant sau vreun bar arata bine? Intram imediat sa mananc ceva sau sa beau o cafea. Si uite asa, am descoperit luxul de a face tot ce imi trece prin cap, fara sa astept dupa cineva sa isi faca timp sa ma insoteasca in satisfacerea mofturilor personale. Intoarsa in Romania, mi-am continuat obiceiurile. Sa vezi ce fete au craiovenii cand intru singura intr-un bar sa beau o cafea si sa citesc sau sa scriu:)) Ca la noi, totul se face in grup. E rusine sa te simti bine in propria ta companie. Cu mare tristete o spun!
aaah, dar nici nu intra in discutie rusinea. cel putin nu in cazul meu. pe mine ma rodea pur si simplu curiozitatea: oare la ce se gandeste tipa asta? 🙂 pentru ca, daca as fi fost in locul ei si as fi intalnit prima oara o situatie de genul, sigur m-as fi gandit: “da’ oare de ce a venit singura?” – “o fi trista, o fi avand nevoie de singuratate, o fi fugind de lume, n-are prieteni, n-are iubi?”… tampenii de-astea. scenarii posibile din prea multa imaginatie. 😀 m-ar fi interesat doar care ar fi fost motivul si atat.
si eu am experimentat o gramada de lucruri facute singura. si am descoperit ca si mie imi place, doar ca prima oara e mai greu. de exemplu, cand spun oamenilor ca ma duc singura la bucuresti… toti ridica sprancelene a uimire si ma intreaba: “nu ti-e frica?” sau “cum ai avut curaj?” :))
Nici mie nu-mi era rusine, dar ma apasau intrebarile pe care, ca si tine, ma gandeam ca si le pun si parca simteam nevoia sa ma justific. De exemplu, prin facultate, m-am dus sa vad un film cu Brad, ca e iubirea mea si prietenul meu de atunci n-a vrut sa mearga si prietenele mele il vazusera deja. Asa ca m-am dus, l-am vazut si cand am iesit am dat nas in nas cu o colega, care m-a luat la intrebari imediat. I-am spus ca am venit sa vad filmul singura, pentru ca prietenul meu a avut ceva important de facut. Am simtit nevoia sa ma explic:))) In Canada a fost foarte simplu, pentru ca acolo chiar nu-si pune nimeni astfel de intrebari. Efectiv, societatii nu-i pasa ce faci, atata timp cat nu incalci legea. Am facut la modul relaxat tot ce aveam chef si marele castig este ca m-am dezobisnuit sa ma intreb de ce fac unii oameni unele lucruri si mai ales, sa ma gandesc ca cei din jurul meu poate se intreaba de ce fac eu unele lucruri. Este o mare usurare, dar care se dobandeste, ce-i drept.
Detest sa merg singur la cinema..Pur si simplu nu are acelasi farmec..Un prieten sau iubita, trebuie neaparat 🙂
eu am fost singura la film de mai multe ori. imi plac mult filmele vazute la cinema (tocmai datorita ideii de cinema) si ma deranjeaza sa impart cu cineva trairile din timpul vizionarii. cand am chef de joaca/distractie/caterinca, atunci merg in grup. cand vreau sa am seri speciale, in doi, merg cu sotul meu. dar cand vreau sa vad un film pentru el insusi, pentru placerea mea de cinefila, atunci merg singura. nu am chef de comentarii inainte, in timpul si nici dupa film. vreau doar sa-l savurez in liniste si nu ma intereseaza cine si ce crede despre asta. poate ca la urmatoarea experienta te vei simti mai bine.
O singura data am fost singura la cinematograf, dar nu as mai repeta experienta. Aveam impresia ca toata lumea se uita la mine si se intreaba ce caut singura. :))
Plus ca nu are nici un farmec, daca la iesire nu poti schimba pareri cu altii.
eu merg rar si insotita d-apoi singura :))
Eu merg singura si la restaurant :). Nimanui nu ii pasa. O singura data s-a uitat chelnerul ciudat, dar asta pt ca citeam o carte pana a venit comanda 😀
De obicei merg insotita, din diferite motive am mers o data singura (probabil sa-mi demonstrez mie ca nu e o nenorocire sa mai fii si singur, si eu sufar de paranoia, in tramvai, in autobuz, pe strada) si totul ok, am trecut de casa fara sa ma gandesc ce zice ala de iau un singur bilet, pana am intrat in sala si am dat nas in nas cu o cunostinta (mai indepartata) care din politete m-a intrebat ce fac si apoi observandu-ma singura m-a intrebat foarte mirat “dar singura??” atunci am zambit tamp si am zis ca “da..” ma simteam prost de parca as fi comis nu stiu ce indiscretie, sau ce-o fi zis el, ca sunt o persoana din aia care nu are pe nimeni si tb sa mearga singura la film :)).. nu stiu a fost ciudat.. si nici nu mai stiu la ce film am fost.. asta e si mai ciudat.
Mie-mi place să merg singură la film sau la cafea. Cum stau aproape de Mall, se întâmplă tot mai des să merg seara la ultimul film, cel de la 22:30. De obicei nu-i așa înghesuială ca la cele de la 19:30 sau 20:30 și parcă pot savura mai bine filmul dacă nu mă bâzâie nimeni la cap cu replici de genul ”Ai văzut la ăla cum…..”, ”Pfoai, ce fază tare!”, ”Uite-te la actrița X cât e de bună”.
Noi in Baia Mare avem un cinema frumos abia de vreo 2 ani asa ca nu am apucat sa merg singura in perioada cand chiar eram singura. Acum imi place tare mult sa merg cu sotul meu la film si nu as merge singura, nu stiu, nu mi-ar placea altfel….
Pe de alta parte, la cafenea sau intr-un restaurant, cand se intampla sa merg singura, ma simt asa de stanjenita, de numa-numa. Imi fac de lucru citind ceva, ori notand in carnetel ori pe telefon, ori cine stie ce, dar abia astept sa ies de acolo.
Eu obisnuiam sa merg singura la cinemateca destul de des. Nu m-a incercat insa niciuna dintre curiozitatile descrise de tine, poate datorita locului in care mergeam sa vad filme. La cinemateca nu toti veneau insotiti din simplul motiv ca nu toti apreciaza si inteleg un film vechi. Eu am mers singura si la festivaluri de film tinute in cinemateca si nu numai si pot zice ca e o experienta cu adevarat placuta atunci cand ai timp sa te gandesti la film si sa il savurezi fara sa te mai intrebe cate un prieten “da de ce a facut asta?” sau sa zica “aha, eram sigur ca asa o sa se intample” etc. La film la mall insa nu am fost niciodata singura pana acum. Doar la cinemateca si in cinema clasic. Dar e de bifat in viitor. 🙂
Apropo, de ce nu mai merge lumea asa de des la cinema-ul clasic? e mult mai intim si mai…savuros.
eu nici nu stiu sa existe in Timisoara asa ceva. cred ca si eu m-as duce. cel putin din cand in cand…
Merg la film singura foarte des! Nu mi se pare nimic special si nu cred ca este nimeni curios in privinta asta. Este o activitate care nu necesita prezenta altei persoane. Mai ciudat este sa te duci la stand-up, intr-o sala micuta, singura, iar ei sa intarzie o ora deschiderea show-ului. Atunci da, trece timpul greu si te simti privit. Mai ales daca tipa de la care tocmai ai cumparat biletul se mira de parca ar fi venit sfarsitul pamantului “Singuraaa?” si se codeste daca sa-ti dea sau nu biletul pentru ca ocupi “irosesti” o masa.
Chiar si asa fac tot ce-mi doresc si de una singura. Merg sa mananc la restaurant, ma plimb etc. Si sunt intr-o relatie de 7 ani cu cineva, iar acum 2 luni ne-am casatorit. Noi (si in special eu) suntem mari devoratori de film. Iar eu daca stau mai mult de 2 seri in casa la rand simt ca ma sufoc. Asa ca daca el este obosit, ocupat sau se intalneste cu prietenii, iar prietenele mele sunt obosite sau au alte planuri, ies la film singura.
Am fost o singura data singura la un film, eram mai tanara. Cred ca la Titanic. Tot asa, nu gasisem cu cine sa merg si imi doream mult sa-l vad. Nu m-a macinat nici un gand (era mai de zi productia, deci nici frici sau stiu eu ce), stiu doar ca nu mi-au ajuns banii si de un suc si am murit de sete 3 ore cat a tinut filmul :))
Eu intotdeauna merg singura la film. Si in vacante! Practic autosuficienta si ma bucur enorm de compania propriei persoane.
Deci, don’t worry!
nu stiu daca as avea curajul sa merg singura in vacanta. poate doar daca m-as desparti de iubit si as avea nevoie sa ma reculeg. departarea intotdeauna face bine. dar asa… intr-o relatie fiind, nu vreau sa merg singura.
nu am fost niciodata singura la film sau teatru sau opera, mereu a fost cineva cu mine, mereu era o persoana disponibila desi de multe ori, mai ales la opera, imi doream sa ma fi dus singura si asta pt cealalta persoana vorbea si pe mine ma enerva putin…
Probleme grave fetelor … Ma rog, nu putea sa zici 1 bilet va rog? Si eu am vrut neaparat sa vad anumite filme sau aveam chef intr-un anumit moment chef de mers la film … dus am fost, chiar si daca n-am dat de altii … l-am vazut … mi-a placut si gaseam dupa motive sa nu le fi placut altora pe care i-as fi invitat.
first world problems, nu alta :))
Oai, dar mi se pare super sa mergi singura la film, la teatru, oriunde… Eu am mers si da, m-am simtit ca si cum n-as fi avut jumatate de corp, mai ales ca am de atatia ani acelasi om langa mine… Si totusi, e f ok din cand in cand sa faci chestii de una singura, prinde bine…
si eu am de gand sa repet experienta. de data asta, iubitul meu era plecat, dar mi-ar placea sa il gasesc acasa cand ma intorc de la cinema.
La film singura n-am fost, dar daca merg la o cafea si trebuie sa astept pe cineva, ma foarte relaxez singura, citind.
Eu mergeam singura la film intr-o vreme cand preferam sa nu fiu singura. Acum nu se mai nimereste sa fiu singura, desi as vrea. Nu merg acolo sa socializez, nici sa schimb pareri (neaparat), in general imi place sa degust filmul, sa-mi fac o idee si abia pe urma sa aud si alte opinii.
Daca privesti vizionarea unui film ca pe o lectura de carte n-o sa ti se mai para ciudat sa fii singur la film…
N-am fost singură la film, dar am observat cum se uită lumea ciudat dacă mă duc eu singură să “culeg” biletele dacă suntem în grup mai mare. Cine ştie ce-şi închipuie că fac cu ele :))
Ei, sentimentul ăsta de stinghereală vine din faptul că ne pasă prea mult de gura lumii. Ce-o să zică fata de la casă, ce-o să comenteze vecinul de scaun, etc… precis ne vor cataloga ca având vreo problemă – sentimentală sau de orice alt fel – de care vrem să uităm vizionând un film… Nu ne e chiar la îndemână dar cred sincer că toate se întâmplă în capul nostru şi motive nu avem… Eu m-am dus singură la Budapesta, în mai, la concertul Andre Rieu. Da, mi-ar fi plăcut să nu fiu singură dar nu pentru că nu mă simţeam în largul meu ci pentru că a fost un moment extrem de special pe care l-aş fi vrut împărtăşit.
eu sunt convinsa ca totul se intampla numai in capul meu :)) insa, cum am zis mai sus, ma rodea curiozitatea. mai bine zis, m-am pus eu in locul ei si mi-am pus intrebarile pe care mi-am imaginat ca si le poate pune ea 😛
cat despre concert… asa am patit eu la Lady Gaga… singura in fata scenei si n-aveam cu cine impartasi bucuria.
In ultimul timp toate lucrurile de genul asta le fac singura, adica nu “respect” ideea de mers in grup sau cu prietenul/a la un film sau la un eveniment, concert etc. Intr-adevar in aceasta tara 🙂 lumea se uita ciudat si cred ca isi imagineaza tot felul de scenarii cand vad ca iti bei cafeaua singura sau calatoresti singura sau chiar cand ceri un singur bilet la un film.
Se intampla asta pentru ca am facut o selectie dura printre prieteni/ amici si am constatat ca nu mi-au mai ramas atat de multi. De multe ori chiar nu stiu pe cine sa invit undeva sau daca sa invit…Ma simt ok singura pe unde merg, dar de la un moment dat sa fii tot singur devine cam trist si parca ai simti nevoia sa imparti bucuria momentului cu cineva.
Legat de Lady Gaga (de ex) pot sa spun exact acelasi lucru ca si tine…singura, in tribuna ( tocmai din aceasta cauza am ales tribuna) neavand cu cine sa socializez, sa ma bucur…
E rau tare? 🙂
M-am dus destul de des singurica la film, mai ales cand prietenul era cu baietii la fotbal. Nu mi s-a parut nimic deosebit si nici ca s-ar uita cineva ciudat la mine. Chiar ma si alint un pic: imi iau nachos, cola si o punguta cu bombonele, butonez tel pana trec reclamele si apoi ma bucur de film 🙂
Merg singura la film de cativa ani si niciodata nu m-am simtit ciudat….:)
Doar la cinemateca, unde oricum nu merge multa lume, iar in miezul zilei cand mergeam eu era absolut pustiu si puteam sa rad cu voce tare si sa mananc ce vreau fara grija ca ii supara pe altii mirosurile de sendvis 😀
N-am fost in viata mea singura la film, pentru simplul motiv ca eu sunt gagauta aia care mereu are ceva de soptit persoanei cu care e, in timpul filmului. Not good. Cred ca ar fi un bun exercitiu sa mai tac din gura.
inainte sa ma casatoresc, mergeam singura la film frecvent… asa imi placea cel mai mult. 🙂 vedeam ce vroiam fara sa fie nevoie sa fac nici o concesie de dragul jumatatii sau al majoritatii. 🙂
Am experienta doar cu teatrul, intr-o perioada pe la facultate cand, seara, mergeam spontan singura. A fost o sursa de mari emotii artistice insa recunosc ca…. inainte sa se stinga lumina precum si in pauza aveam un fel de stinghereala, de speranta ca nu voi intalni pe nimeni cunoscut 🙂
acum m-am detasat: as repeta oricand. Am vazut insa ca se intampla frecvent ca oamenii sa vina singuri la concertele clasice 🙂 Discutie surprinsa in spate la coada ‘nici sotului dvs nu-i place muzica clasica? hm, nici sotiei mele’ Deduceti ce vreti 😀
Aici, unde locuiesc eu nu este deloc o rusine sa vii singur la cinema, la fel nu nu este deloc ciudat sa mananci singur la restaurant sau la o terasa. Eu prefer sa vad filmele mot in varful canapelei cu matele in jur dar daca as vrea neaparat sa vad un film ce tocmai a iesit la cinema mi-as suna o colega sau o prietena, dar nu din cauaza ca mi-ar fi frica de gura lumii sau de singuratate ci pentru ca e intotdeauna placut sa-ti impartasesti dupa film gandurile, opiniile si senzatiile traite cu cineva, oricine.
pe vremea cand ma duceam la cinema singura (acum nu ma mai duc deloc; hm, nasol, nu mi-am dat seama ca n-am mai fost la cinema de ….. nu mai stiu; de cand a aparut ultima parte de la harry potter 🙂 nu mai stiu cand a fost) nici prin cap nu mi-a trecut ca cineva (casieru’ sau alt spectator) ar putea gasi ciudat faptul ca eu sunt singura la cinema. 🙂
pe vremea cand ma duceam la cinema cu fostu’ era destul de aiurea. mai ales pentru el. saracu’, incerca sa ma pupe, sa ma tina de mana, sa ..una alta. iar eu eram complet si total absorbita de ce se intampla pe ecran. 🙂 de fapt cand sunt eu atenta la ceva (carte, film) poa’ sa cada bombe langa mine si nu ma prind.
am fost singura si in concedii: in strainatate sau creierii muntilor. 99% din doamnele de la birou au zis ca nu-s intreaga la cap. eu va spun ca pentru mine a fost superb. am putut sa fac fix ce am vrut eu, sa vizitez ce am vrut eu, in ritmul meu.
la barcelona, in mod sigur, un domn ar fi dorit sa viziteze stadionul. 🙂 pentru mine ar fi fost cumplit. si in mod sigur unui domn i s-ar fi parut cumplit ceva din ce am vizitat eu.
acu’ sa fim seriosi, daca o femeie nu este implicata intr-o relatie si nu poate gasi o prietena la fel de solo, cu un program si gusturi compatibile, tre’ sa stea incuiata in casa?!……
as pune pariu pe absolut orice ca barbatii (sau cel putin marea lor majoritate) nu-si pun astfel de probleme. 🙂
Pai de ce mama naibi mai zanelor meregeti singurele la film ,la teatru la restaurant, cafenea….vreti sa riscati sa vi se intample ceva??!!!…si asta cand sunt atatia baieti de treaba si ei singuri care abia asteapta sa va insoteasca peste tot in viata si sa va apere de toate relele!…
Uite eu sunt unul dintre acei disponibili…si sa stiti ca sunt si frumos si cu bun simt!…hai va pupa baiatu si nu mai mergeti singure la film.