Mi-e dor de mâncare „ca la mama acasă”
În mod normal, asta e replica băieților. Nici o femeie din lume nu le va putea găti mâncare așa cum a făcut-o mama lor și cu siguranță au dreptate. Nu zic că nici o femeie nu se poate ridica la nivelul gastronomic al celei care le-a dat viață, însă gustul mâncării e unic.
Nu trebuie să fiu băiat să simt și eu asta. Spre deosebire de alte fiice, eu n-am fost fata mamii, n-am stat pe lângă ea în bucătărie să văd ce și cum face și nici ea nu m-a îndemnat. O ajutam la spălat vase, curățat legume, cumpărat chestii și cam atât. Nu mă punea să amestec, să feliez, să presar. Unele trucuri și rețete le-am prins din zbor, cum ar fi ingredientele pentru sarmale (care apropos, mi-au ieșit din prima) sau salata (de) boeuf, însă la alte feluri de mâncăruri am început să poftesc în zadar.
Duminică îmi era atât de poftă de ghiveci de roșii încât am trecut peste lene și m-am dus în piață să iau roșii de-alea mari de la țărani, ardei și ceapă. Mi-am zis că nu poate fi așa greu. Când deja a trecut o oră și jumătate și eu încă nu terminasem cu pregătitul ingredientelor, mi-am zis că sigur nu fac ceva bine. Și n-am făcut. În loc de ghiveci mi-a ieșit un fel de ciorbă acră. Am tăiat rosiile prea mărunt, ardeii prea lungi și am lăsat prea multă zeama de la roșii. Nu mi-a plăcut, dar după ce mai multe persoane mi-au spus să pun un pic de zahăr în el, mi-am zis că nu va fi ultima încercare de a face ghiveci.
A fost prima oară când mi-a părut rău că n-am stat mai mult prin bucătăarie, când i-aș fi cerut sfatul mamei mele, când mi-aș fi dorit să pot s-o sun și s-o întreb cum se face una, cum se face alta, să râdem împreună de eșecurile mele gastronomice sau, dimpotrivă, să mă laud cu realizările mele (că, de ce să țin numai pentru mine, am și de-alea). M-am gândit câte feluri de mâncare pe care le făcea mama mea ar putea fi de domeniul trecutului, mâncăruri care nici nu-mi plăceau, cum ar fi ardeii umpluți sau ciușpaisul de dovleac. Aiușca (sosul de iaurt cu mărar și usturoi) nu mi-a ieșit niciodată. La supa de măcriș pot numai visa, la fel ca și la sărmăluțele în foi de viță. Nu zic că n-o să mai mănânc niciodată, că doar nu numai mama mea știa să le facă, însă gustul acela unic pe care îl avea mâncarea ei, nu știu unde îl voi găsi. Poate doar dacă voi învăța eu și voi încerca până îl nimeresc.
Că tot veni vorba de feluri de mâncare care-mi ies, de ce să nu le notez și-aici? Și-așa mi-am zis că ar trebui să-mi fac o listă cu ce știu să gătesc, că de multe ori mă împotmolesc la aceleași rețete. Am zis deja de sarmale, tot aici pot băga și varză a la Cluj, că-i tot același lucru, musacaua asta îmi iese extraordinară, de fiecare dată, cartofii franțuzești sunt și ei buni de tot (iar de când am descoperit cât de ușor e să îi faci după ce fierbi la steamer cartofii tăiați rondele, sunt cea mai fericită), salata de boeuf, salata de vinete, mazăre cu morcovi, chec cu nucă și ciocolată, cuburi de cocos și supa de pui. 😛 Nu sunt nu știu ce rețete complicate, da’ altele nu prea am încercat. Pe lista eșecurilor pun ghiveciul de duminică, ciorbele a la grec (niciodată nu-mi iese partea aia cu smântână și cu ou de la sfârșit), grătarele – da, cât de complicat e să faci un grătar? Mie nu-mi ies 🙁 și ar mai fi, dar nu-mi aduc acuma aminte. Ah, n-am făcut niciodată spanac și parcă îmi e și frică să încerc.
Așa cum am spus de nenumărate ori pe blog, nu sunt cea mai mare adeptă a bucătăriei. Nu mă dau în vânt după feluri de mâncare sofisticate. Nici să le mănânc, nici să le gătesc. Dar aș da orice să mai mănânc mâncare făcută de mama mea…
Cum gateste o mama, mai rar sa gateasca si nevasta..Dar in cazul meu s-a intamplat miracolul..Si acum nu vreau sa credeti ca citeste nevasta aici, dar chiar gateste ca mama..Excelent 🙂
Sotului meu ii place mai mult mancarea facuta de mama mea decat mancarea facuta de mama lui. Ii place si ce gatesc eu insa n-are cum sa nu-i placa pentru ca fac mancaruri simple. Merg la sigur. 😀
Cand eram mica nu apreciam cum trebuie mancarea facuta de mama si as fi mancat numai dulciuri si fast food-uri si chips-uri si pizza (asta cu pizza si fast food-ul si chips-urile cand au aparut). Insa acum cand pot sa mananc ce fast food-uri vreau….mi-as dori sa mananc la mama. Doar ca sunt 400 de km intre noi si mananc rar. Si duc lipsa.
pai cam niciodata nu suntem multumiti cu ce avem. mereu ne trebuie altceva 🙁
Este absolut normal ceea ce simti, pentru ca mama ne hraneste de cand facem ochisori. Cu timpul insa o sa-ti creezi propriul meniu si exersand vor iesi pe gustul tau.
Si apropo de postul anterior o varianta foarte simpla de mancare cu brocoli: Sufleu de brocoli: fierbi brocoli, lasi sa se scurga; separat amesteci 2 linguri faina cu 25 gr unt si 1/2 cana lapte pe foc pana se ingroase. Acest sos il racesti ; adaugi 4 oua batute (de tara iam) si apoi pui brocoli intr-un vas tapetat cu hartie de copt si deasupra torni acest sos (evident pui si sare , piper si ce mai vrei).
Se tine in cuptor cam jumatate de ora.
Pofta buna!
merci de reteta, suna bine si nici nu pare greu de facut 😀
Spanacul este specialitatea mea 😀 Grătarele nu-mi ies nici mie, dar mi se pare treabă de bărbat oricum, atât acasă cât și la picnic :p
na bun, poti sa vii si sa ma supraveghezi cand il fac 😀
vaaaiii, m’ai topit de tot cu postul asta… asa mi’e dor de mancarea mamei, de 4 ani tot suspin
🙁 de 4 ani n-ai mai vazut-o pe mama ta?
Nu am stat niciodata langa mama sa furam meserie, ca la vremea aceea aveam alte preocupari. Insa am invatat ca foamea-i cel mai bun bucatar si ca facand eu la randul meu, iasa pana la urma ca nu are de ales.
Si ca sa fiu in ton cu tema: sambata, fiind geamul deschis, a intrat un miros de ardei copti pe plita cum numai acasa l-am simtit; si da, prima reactie a fost “vaaai, miroase a ardei copti ca la mama acasa”
saptamana asta nu am timp, dar saptamana viitoare sigur sigur fac niste ardei umpluti. prea imi e pofta si mie de ei…
Nici eu n-am invatat sa gatesc cand am fost mai tanara, de fapt m-am apucat de-abia dupa ce m-am mutat de acasa. Cu retete de pe net si din cand in cand cu mama la telefon (sunt norocoasa in acest sens). In prezent gatesc la un nivel mediu, insa recunosc ca imi place foarte mult si sunt foarte creativa in bucatarie.
Gratarele nu-mi ies nici mie, eu am ajuns la concluzia ca n-am uneltele potrivite. Spanacul in schimb e foarte usor de facut, eu zic sa incerci ca nu pierzi nimic.
si eu trebuie sa-mi cumpar o tigaie de-aia magica. ;)) poate-mi ies gratarele cu aia.
Mi s-a făcut dor de mâncarea de acasă al cărei gust nu-l voi mai găsi nicăieri.
Cât despre ciorba a la grec, uite cum fac eu ca să nu o stric la urmă când pun smântâna cu ou: bat smântâna cu ou și pun treptat peste aceasta câteva polonice cu zeama din oală pentru a aduce amestecul la aceeași temperatură cu ciorba din oală. Apoi răstorn amestecul ușor în oală, bineînțeles flacăra ochiului fiind foarte, foarte mică.
cam asa fac si eu, dar nu stiu ce se intampla pe parcus… se smantaneste. 🙁
Pune amestecul de oua cu smantana (bine de tot batut cu furculita si cu zeama calda din ciorba) dupa ce ai oprit focul si nu mai lasa sa fiarba ciorba in care ai amestecat deja smantana si oul ca de-aia se smantaneste.
Cumpara smantana grasa, de calitate, peste 20% grasime. Daca ai lua smantana de la tarani ar fi si mai buna si n-ai mai avea deloc probleme cu ‘smantanirea’.
Stiu ca reactia mea vine cam tarziu dar sper sa-ti fie de folos.
Spor la gatit!
Ce limba vorbesti aici? Am deschis DEX-ul sa caut ciuspais. :))
Nici pe mine nu ma lasa(de fapt cred ca nu eram eu interesata) mama sa imi bag nasul in oale, iar asta m-a afectat in momentul in care m-am mutat cu sotul meu. Nu stiam sa fac decat cartofi prajiti. :))
Nici un rezultat in DEX.
Cand era mama sanatoasa o puneam sa imi faca mancare de gutui. In ultimii patru ani nu am mai mancat si parca nu ma incumet sa incerc.
:)) ia uite http://savalaura.blogspot.ro/2011/10/tuspais-ciuspais-de-dovlecei.html
ciuspais?n am auzit 🙂
mi s-a facut dor de sarmalele mamei, le face foarte bune cu sos de ardei fideluta 🙂
secretul smantanei cu ou nebranzite e sa nu mai faca ciorba nici un bulbuc, adica o iei de pe foc, o lasi sa se linisteasca si abia apoi adaugi amestecul. cat despre mancarea mamei… nu prea mi-e dor, tata gatea mai bine. eu am fost autodidacta si soata zice de multe ori ca mancarea mea e mai buna decat a soacra-mii.
merci de sfatul cu smantana 😀 o sa incerc